6 matches
-
vărsat lacrimi când am scris/ Și am udat scrisul cu plânsul meu”, respiră alături de Eminescu, cel ce mai avea “un singur dor”. De altfel, un singur dor îl măcina și pe poetul roman Ovidius. Acesta, „poposit aici pe țărmuri singuratice”, nealinat în urma despărțirii de casă, de prieteni și de iubita sa, și-a scris “Tristele” suspinând după înțelegere și părtășie spirituală. Muzele, către care surghiunitul își înălța cântul, l-au auzit și i-au împlinit rugăciunea. “În toată lumea, nu poate fi
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1452793296.html [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
dragon fioros. Odată ajuns la castel, Shrek reușește, după o serie de aventuri și însoțit de Măgăruș, să o sustragă pe Fiona fără a-l omorî însă pe dragon. Dragonul se dovedește a fi o femelă-dragon, ce rămâne singură și nealinată, îndrăgostită de Măgăruș. Pe drum spre castelul lui Farquaad, Shrek se îndrăgostește de Fiona, cu care are foarte multe lucruri în comun. Fiona, la început dezamăgită că a fost salvată de un banal căpcăun și nu de prințul pe care
Shrek () [Corola-website/Science/307452_a_308781]
-
am dorit să lucrez într-un guvern condus de un mitoman diagnosticat, să fiu coleg cu o tuta și să mă plimb în barca cu Fadoina la inundații. Asta e, n-a fost să fie. Suferință mea va rămâne veșnic nealinat", a scris Sebastian Lăzăroiu, pe pagina sa de socializare.
Sebastian Lăzăroiu, ironic cu Victor Ponta. "O să plâng toată noaptea" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21876_a_23201]
-
să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! 6. Din tălpi pînă în creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi și carne vie, nestoarse, nelegate, și nealinate cu untdelemn: 7. țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8. Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în vânt... Aceași stare indiferentă și apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
să nu mai plîng, ca să-l văd încășiîncă. Să nu dispară. M-a îmbrățișat. Jur că a fost om viu, nu vedenie. Terapia cititului nu-mi mai ajungea. Cine, dacă nu Montesquieu declara că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui, ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]