57 matches
-
mult decît analiza riguroasă a conceptelor; gîndirea mitico-metaforică fiind în continuare mai prețuită decît cea logică și disociativă. A învăța dogmatic asocieri paradoxale, în linie călinesciană, e dezastruos; istoria culturii și a literaturii române devine o suită de formule magice, neanalizabile, dar potrivite la orice (de la un "Lorenzo de Medici al nostru" la "țăranul-filosof"). În al doilea rînd, trebuie să recunoaștem că despre intelectual nu se vorbește prea serios nici în școală, nici în societatea românească de azi (și, la drept
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
but not least, să justifice ideea de sistem în estetică. El admite că sistemul, în accepția raționalismului clasic, așa cum a fost formulată de Descartes („icoană teoretică integrală a realității”) a devenit, datorită existenței „zonei iraționalului”, a „ceea ce este dat și neanalizabil”, problematic. Obiecției făcute sistemului din unghiul „filozofiei vieții”, după care există o contradicție între „forme” și „viață”, Vianu îi răspunde însă că, deși este adevărat că formele gîndirii nu pot - ca să folosim o vocabulă favorită a cărturarului - „istovi” viața, filozofia
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
Rodica Zafiu Gramaticile românești s-au ocupat destul de puțin de exprimarea aspectului, adică a felului în care e prezentată în enunț desfășurarea acțiunii: ca petrecîndu-se într-un interval scurt și neanalizabil (momentan, punctual) sau într-unul întins în timp și descriptibil din interior (durativ), ca act unic sau repetat, cu focalizare pe începutul evenimentului, pe continuarea sau pe încheierea sa. De fapt, interesul mai general pentru aceste fenomene a fost creat
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
specioase pentru a șterge granițele dintre ce se știe și ce se crede. O reverență formală în fața raționalității și a tezaurului de descoperiri științifice este urmată la ei de o piruetă în direcția iraționalului, a adevărurilor apriorice, a unor credințe neanalizabile și a unor ipoteze fanteziste. Cartea este semnată de profesorul Frederick Crews de la Universitatea Berkeley, din California, se numește Follies of the Wise, adică Neroziile înțelepților, are subtitlul Dissenting Essays (Eseuri în dezacord) și a fost publicată în anul 2006
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
Zâmbește Râzi cu gura până la urechi Visele? Toate-s vechi și toate-s noi Le dau viață doar personajele Cu trăirile lor Acolo În cercuri colorate Vibrează arta O auzi? He, he, he! Nu cere explicații Căci vei găsi Monoreme neanalizabile One by One Referință Bibliografică: DE INTRI ÎN POVESTE / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DE INTRI ÎN POVESTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384922_a_386251]
-
uman și i se dă rezonanță țiuitului pieselor electronice?! Câtă vreme, însă, ne cântă Marina Florea, nu suntem orfani de cântece, iar spectacolul muzical ne mai cheamă la întâlnirea cu frumusețea și plăcerea reveriei sonore! Marina Florea este o artistă neanalizabilă în privitul rece, neapropiat, neatașabil, Marina Florea e o artistă care trebuie privită cu ochii sufletului și auzită cu mintea supusă inimii! Cântă strigător la vis! Dinamizează gesturi scenice neverbale decât în eleganța dansului decent și vivace. Expresia dansului de
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
o adeverească e numai în puterea iubirii. Cum doar în puterea iubirii stă portretizarea multor frumoși, plăcuți, inteligenți, iubiți artiști români! Tot ce a jucat și a creat în interpretarea din filme și teatru, artista Maia Morgenstern, nu este nicidecum neanalizabil, dar dacă analiza se reflectă doar într-o simplă alcătuire de cronică, ea poate avea ori părți seci, ori enunțuri curente în forma ingrată comună care-i așează pe toți laolaltă. Actrița Maia Morgenstern este cu totul distinsă și ar
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
realizarea unui „ideal”, a unor „aspirații ale eului”, fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea scopurilor noastre este destul de greu de precizat. Ea este neanalizabilă. Originea lor este situată Însă În sfera supraeului moral. În acest sens, R. Le Senne va distinge două tipuri de obiective-scopuri: scopurile elective și scopurile supreme. Ambele sunt atât „scopuri individuale” sau personale, cât și „scopuri colective”. Este important ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
următoarele: - existența unor variații zilnice sau sezoniere ale dispoziției afective și capacității de activitate generală, - alternarea, fără un sens explicabil exterior, a unor faze maniacale sau depresive la același individ, - importanța rezultatelor pozitive ale terapiei somatice în aceste cazuri, - apariția neanalizabilului și ininteligibilului psihologic al acestor bolnavi, - lipsa de motive explicabile pentru simptomatologia clinică, aspectul bizar și incomprehensibil al acestora, - existența unor diferențe profunde între patologia psihozelor endogene și celelalte forme de tulburări psihopatologice (stări reactive, nevroze, dezvoltări anormale ale personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realizarea unui „ideal”, a unor „aspirații ale eului”, fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea scopurilor noastre este destul de greu de precizat. Ea este neanalizabilă. Originea lor este situată Însă În sfera supraeului moral. În acest sens, R. Le Senne va distinge două tipuri de obiective-scopuri: scopurile elective și scopurile supreme. Ambele sunt atât „scopuri individuale” sau personale, cât și „scopuri colective”. Este important ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Cei doi au încercat să arate că primordialismul ca abordare teoretică nu are ce căuta în științele sociale. Principalele argumente folosite au fost: a spune că identitatea e ceva predominant afectiv și că e generată de emoții preexistente, nederivate și neanalizabile este nesociologic 32; și a vorbi despre inefabilitatea legăturii este neștiințific. Cu alte cuvinte, dimensiunea afectivă a identității, așa cum e văzută de primordialiști, este dacă nu imposibil, cel puțin foarte greu de studiat conform rigorilor științelor sociale. Primordialismul, spun cei
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lor de structură să constituie întreguri semnificative și rezistente în fața timpului" (Arta metafizică). Admirator al contemporanilor Mondrian și Giorgio de Chirico, fostul rezident din Țicău admiră în fapt forța subiectivității lor; emoția estetică (zice eseistul) ține de o "latură subiectivă neanalizabilă prin metodele clasice obiective". Prin Arta metafizică -, sintagmă lansată de Giorgio de Chirico se preconiza "relația structurală dintre elementele precis conturate și în sine banale și nesemnificative ale piesei care numai întreagă poate da efectul artistic". Marginalii la volume de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din gramatică. Levin și Rappaport Hovav (2005: 43) sunt de părere că o listă de roluri nu are putere explicativă, neexistând constrângeri în privința numărului rolurilor. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 2005: 45−46) arată că ideea că rolurile semantice sunt neanalizabile a fost respinsă în unele studii, rolurile fiind definite în termenii unui mic set de trăsături semantice, după modelul trăsăturilor distinctive din fonologie: Rozwadowska (198858, 198959), Reinhart (1996, 2000, 2001, 2002) − vezi infra, 5.3.3.2. Cele două abordări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
b) roluri intensionale/de acțiune, care categorizează obiecte în funcție de statutul participanților la acțiune; rolurile intensionale se bazează pe teoriile naturale ale acțiunilor umane: Agent, Pacient, Instrument, Beneficiar. Levin și Rappaport Hovav (2005: 48) resping ideea că aceste roluri tematice sunt neanalizabile, dar păstrează ideea că sunt potrivite pentru reprezentarea semantică lexicală și, chiar dacă sunt analizabile, sunt definite printr-un set de proprietăți necesare și suficiente. Alte soluții − sintetizate de Levin și Rappaport Hovav (2005: 51−52) − sunt (A) rolurile semantice generalizate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cunoaștere preexistentă actului lingvistic substantive care denumesc: • „obiecte” unice sau cvasiunice, în mod obiectiv, constituind în ele înseși, din perspectiva cunoașterii umane, o clasă: lună, soare, ecuator, rai, iad, cer etc. sau în mod subiectiv: mamă, tată, bunic, bunică; • „obiecte” neanalizabile în interiorul raportului obiect-clasă; sunt obiectele denumite de substantive singularia tantum: aur, argint, vin, vânt etc. • părți componente ale organismului uman: mână, nas, ochi, păr, gât, cap, dinți etc. • clasa de obiecte: „Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înjosire și spoială” (Ibidem, p. 140), • nume predicativ, în predicatele analitice: „Iar noi locului ne ținem/ Cum am fost așa rămânem.” (Ibidem, p. 124) Adverbele de confirmare și de infirmare se pot constitui prin ele înseși în enunțuri sintactice complete, neanalizabile; conținutul semantico-sintactic al acestora rezultă din raportul anaforic cu enunțuri anterioare sau ulterioare, pe care le substituie în frază: „După întrunire avem preferanță (...) Da, neică Zahario.” (I.L. Caragiale, I, p. 116) Adverbele modalizante de tipul poate, firește, desigur etc. sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introdusă prin conjuncția că (Poate că nu s-a observat...)." (vol.I, p.599) Adverbele de modalitate rămân în afara funcțiilor sintactice dar pot intra - unele din ele - în structura unor enunțuri complexe - printr-o relație de incidență, exprimând prin „propoziții neanalizabile” atitudinea subiectului față de conținutul desfășurat în planul obiectiv: „Pentru dăsagi și măgari/ Ușile-s, firește, mari.” (T. Arghezi, I, p. 235). Aceleași adverbe pot funcționa ca enunțuri sintactice globale când sunt întrebuințate și cu rol de adverbe de confirmare: „ - Lasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întărește deosebirea dintre cele două categorii (subclase). Caracterul exclamativ al interjecțiilor asigură realizarea predicației prin intonație sau numai prin marcarea exclamativă a predicatelor. Realizează predicația prin intonație interjecțiile afective, care se impun ca termeni centrali (sau unici) ai unor enunțuri neanalizabile, componente ale unor enunțuri complexe, întemeiate pe relația de incidență: „Fac prinsoare pe ce vrei, că și tu ai venit să mă vezi pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... -Aș! zic eu... -Măi! adaugă el...” (I.L. Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că și tu ai venit să mă vezi pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... -Aș! zic eu... -Măi! adaugă el...” (I.L. Caragiale) „-Văleu! și unde-i bălaurul, moș Nechifor?” (I. Creangă) Interjecția ei realizează predicația, în enunțuri neanalizabile, fie prin intonație exclamativ-asertivă, fie prin intonație interogativă: „-Dumneata vrei să mergem la plimbare... -Ei! da... -Ei! eu merg bucuros, da’ numa călare merg... Ei? -Ei? -Ei? ia-mă dumneata în cârcă...” (I.L. Caragiale) Tot enunțuri neanalizabile - termeni ai unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicația, în enunțuri neanalizabile, fie prin intonație exclamativ-asertivă, fie prin intonație interogativă: „-Dumneata vrei să mergem la plimbare... -Ei! da... -Ei! eu merg bucuros, da’ numa călare merg... Ei? -Ei? -Ei? ia-mă dumneata în cârcă...” (I.L. Caragiale) Tot enunțuri neanalizabile - termeni ai unor enunțuri complexe - realizează și onomatopeele înscrise în stil direct: „Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând: -Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” (I. Creangă) Onomatopeele, cele descriptiv-narative, realizează funcția de predicat, în enunțuri marcate exclamativ: „Noi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. însoțesc, fără a realiza funcții sintactice, vocative: „Bună vreme, măi băiete!” (M. Eminescu) sau se întrebuințează singure, cu același rol de adresare: „-Ho, măi! ce vă este...” (I. Creangă) „-Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia.” (I. Creangă) sau constituie enunțuri neanalizabile: „-Mă! ia ascultați!” (I. Creangă) „-Dar cu chemarea împreună, cum te mai strigă? -Iaca așa: Vino! U! Mă! răspunse Pâcală.” (I. Creangă) Interjecțiile adresative (constituind singure un enunț, sau fiind componente ale unui enunț complex) corespund, sub aspect funcțional-semantic, imperativului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunț predicația, adverbele de modalitate nu pot intra în relație de interdependență cu un subiect (propoziția pe care o preced este interpretată ca subiectivă) și, deci, nu pot constitui nucleul predicațional al unui enunț. Întrebuințate singure, ele pot reprezenta enunțuri neanalizabile, în planul obiectiv al comunicării lingvistice: „Care va să zică încântat! - Firește.” (I.L. Caragiale) sau în planul subiectiv, printr-o relație de incidență: „Obișnuit cu mirosurile ierbii în floare, s-a speriat, firește, de mirosul de carne arsă.” (O. Paler, Galilei) Când, însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este autonom. Sensul său informațional concret, însă, implică punerea lui în legătură cu un alt enunț prin care să se fixeze conținutul semantic concret al termenilor reprezentativi - el și acolo. 12. Pentru asemenea enunțuri, gramaticile vorbesc mai frecvent de propoziții sau fraze neanalizabile. Noua ediție a Gramaticii Academiei folosește termenul enunțuri nestructurate.(vol.II, p.14) 13. G. Ivănescu (în cursul litografiat Sintaxa limbii române moderne, Iași, 1947-1948, tipărit în 2004, la Editura Junimea, Iași ( editat, adnotat și prefațat de Oana Popârda) retrage
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
2000, pp. 132-133) în următoarele subclase: * cuvinte compuse analizabile (cu toate componentele recognoscibile): Ștefan cel Mare, Făt-Frumos, binemeritat, de la, înspre etc.; * cuvinte compuse semianalizabile (cu o singură componentă ușor de reperat): cineva (< cine vrea), undeva (< unde vrea) etc.; * cuvinte compuse neanalizabile (ale căror componente nu sunt identificabile, în limba română actuală, de către vorbitorul nespecialist): mujdei (< must de ai), destul (< de sătul) etc. (c) Conversiunea constă în formarea de cuvinte noi prin schimbarea clasei sau a valorii gramaticale, adică prin încadrarea unor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
veritabilă formare de cuvinte noi, ci numai despre crearea unor variante ale formelor întregi originare. În principiu, avem a face cu un nou cuvânt abia într-o etapă finală a procesului de scurtare și de lexicalizare, când formația poate deveni neanalizabilă, pierzând legătura cu baza ei, întrucât aceasta iese din uzul vorbitorilor standard, iar noua creație îi ia locul. Această etapizare a lexicalizării cuvintelor scurtate nu vrea să însemne, desigur, că unele abrevieri și sigle, îndeosebi din domeniile tehnico-științifice, economice și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]