32 matches
-
în ordură sau a fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă, dar nu oricum, ci în chipul cel mai abject cu putință. Al Șaptelea registru este cel sexual sau libidinos. Este extrem de violent, pentru că încalcă cele mai intime tabú-uri. Ca și în cazul registrului excremențial
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
mă trezesc într-o cîntare săltăreața care creștea în intensitate. Cînd mă uit pe geam, ce să văd? O nuntă! Ei bine, prin mijlocul străzii se pendula o coloană de nuntași zurbagii": peisaj (prea bine) cunoscut, "ciudățenii" care dispar, se neantizează în kitsch-ul (atît de semnificativ, insă!) al unei banale petreceri, dintre cele care fac deliciul oricărui gură-cască de pe strada principală, de lîngă Casa Căsătoriilor. Ion Beldeanu exploatează cu subtilitate contrastul "de cuplu" (Carolina și Anghel din Schimb de locuință
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
șoptit ea, sfioasă. Sau să luăm axa numerelor, a continuat Mancuse, parcă fără să o audă ... minus infinit, zero, plus infinit ... minus cu plus ... zero ... adică viitorul anulează trecutul iar trecutul, care se preface că generează viitorul, de fapt îl neantizează ... și ce înțelegem de aici? Că trăim o iluzie absolută ... că, de fapt, trăim mereu în clipa zero ... Mancuse se entuziasmase. Uite cum se explică teoria mea, a continuat el. Universul, femeie, se naște continuu din el însuși și tot
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
că o să vedem noi, n-au intrat zilele în sac ... Sigur că n-au intrat zilele în sac, dar s-au dus, au zburat, și acel consolator: “lasă, că și mîine este o zi”, nu zidește nimic, ci spulberă, distruge, neantizează. Thomas era rău, dar eu nu găseam argumente cu care să-l contrazic, iar Licurișca mă sfătuise, grijulie, să-l las în pace. Bine, m-am mirat eu, dar voi, îngerii, ce origine etnică aveți?! “Noi sîntem rom@ni”, mi-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
va evolua vreodată ... Licurișca gemea de invidie și aducea argumente despre umanism, principii, familie, chestii d-astea, de coînțelegere prestabilită, fraze dogmatice referitoare la legea morală, iar Thomas, pentru că era lovit cu măreția și trufia oamenilor, care, zbiera el, îl neantizează pe Dumnezeu cu principii fecaliste, încerca să-și pună pe umeri mantia milosteniei desăvîrșite, dar Licurișca îl acuza de ipocrizie ... ipochimen lugrubru, tu, generator de paradoxuri, tocmai tu strivești șarpele cunoașterii?!, tocmai tu, care pronunți cuvîntul căcat, citîndu-l pe Dumnezeul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
șoptit ea, sfioasă. Sau să luăm axa numerelor, a continuat Mancuse, parcă fără să o audă ... minus infinit, zero, plus infinit ... minus cu plus ... zero ... adică viitorul anulează trecutul iar trecutul, care se preface că generează viitorul, de fapt îl neantizează ... și ce înțelegem de aici? Că trăim o iluzie absolută ... că, de fapt, trăim mereu în clipa zero ... Mancuse se entuziasmase. Uite cum se explică teoria mea, a continuat el. Universul, femeie, se naște continuu din el însuși și tot
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
tradiționale dar chiar expresiile ei pictura, grafica, sculptura își consumă experiențele, multe din ele excepționale, într-o devălmășie stupefiantă, suficientă parcă sieși tocmai prin asta. Bombardamentul informațional de toate felurile puzderia de expoziții, proiecte, tabere, simpozioane nu face decît să neantizeze energiile, în ultimă instanță, să le anonimizeze fără scăpare. Numiți-mi doar un singur personaj care, pe plan mondial, să singularizeze exemplar un anume demers! Acum cîțiva ani, mai exista unul: provocatorul sculptor César, a cărui amplă mediatizare, iată, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a doua aflăm frumusețea universală a Formei. Ce spune ierarhia erosului disciplinat despre contradicție? Că sentimentul individual de afecțiune e construit pe o contradicție imanentă și ea reclamă un termen superior (trupului și sufletului) în care contradicția însăși să se neantizeze; apoi, erosul sugerează trupului și sufletului (celui care iubește: erastes) că pe un plan superior poate găsi ceea ce bănuiește că lipsește celui ce este iubit (eromenos). Este un efort al cărui scop e obținerea desprinderii sufletului de trup, desprindere care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
erau încă vii la Hiroshima. Poemul Surâsul Hiroșimei (1958) realizează o panoramă apocaliptică, uzând deopotrivă de reportajul modern și de viziunea dantescă, îmbinând visul, reveria și realitatea de infern din „a XX-a vale” a plângerii, „ascultând” corul vocilor celor neantizați într-o fracțiune de secundă și alăturând vocea poetului, solidar cu ei în fața morții: „Pot să prefac orice munte/ într-un nimic răsturnat,/ o piramidă a golului/ cu creștetu-n jos,/ o colosală cupă de beznă!” (Glasul demonului din a XX
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
meseriaș pe speze proprii. Protecționist, sistemul acesta a distrus legăturile pe care i le făcuse funcționale munca și care erau cît se poate de concrete: „dai - ai, nu dai - nu ai”. Artificial, noul mod de a gîndi relațiile sociale a neantizat în om sentimentul datoriei. Pentru că statul nu te poate urmări cum muncești, sistemul egalizator a avut ca efect lipsa de responsabilitate. Dacă n-am fi fost protejați, am fi suferit mai puțin de sărăcie. Se dovedește că săracul e sărac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tuturor gunoaielor sociale autohtone, etc., etc., și în fruntea tutror ororilor, beciurile și camerele de anchete ale satrapilor securiști, ale securității partidului, nelegiuiri fără număr... Pe patul de moarte, un tiran predă puterea altui tiran, care faraonic avea să-l neantizeze făcându-și loc sieși cât mai sigur. Acesta, cu aceleași deprinderi, dar mai perfid, la început se arată a fi de-al poporului, disimulându-și intențiile, proiectele, cruzimea. Apoi, prin schimbări ferme, în cascadă, promovând în articulațiile statului un întreg
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Vocea Rusiei", un oarecare transnistrean Andrei Safonov, afirma că "A sosit momentul ca România să dispară de pe harta lumii!", reluând sloganul clasicilor marxism-leninismului. Respectivul post de radio își exprima speranța că proiectul se va realiza chiar în cadrul UE, decisă ca să neantizeze "statele naționale și transformarea Uniunii Europene într-o "federație de regiuni", astfel încât elitele naționale să nu mai poată opune rezistență centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles Berlin". În acest fel, "patrioții Moldovei" vor scăpa de "românismul agresiv". "De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că nu s-ar fi îndrăgostit, tot de atâtea ori, de o ignobilă curtezană. Paleativul, pe care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bucali. Când este în călduri, politica face pipi pe viețile oamenilor. Multe opțiuni politice sunt stomacale. Cei care suportă greu libertatea sunt asemenea convalescenților care au nostalgia bolii. Și în politică timpul transformă actorii în figuranți. Misiunea diplomaților e să neantizeze linia dintre adevăr și minciună. Politica este zona disponibilității la obediență. Există oameni politici care țin să ne asigure că nu mai există nici o salvare. Ce-ar putea să facă oaia cu libertatea? Multe gesturi de disidență se sleiesc prin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de pomul înțelepciunii, așa cum îl vedeți pe coperta IV, a lucrării „Miniaturi pentru buzunarul din stânga” și a început să-și umple coșul. Pentru că la „Porțile Timpului așteaptă uitarea”. Și ar fi păcat ca sensul vieții să rămână necăutat, să se neantizeze, ca zilele omului, sau să mergi pe scara trenului ca un călător clandestin, fără să scoți bilet de călătorie, tipărit la Editura PIM din Iași. Și Constantin Clisu și-a propus: dacă nu va reuși să fie fulger, dacă nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
creației sale. Dar omul căzut e chiar cel care suferă de maladia altui tip de antropocentrism, cel luciferic, împărtășit de moderni și adâncit de amintitul "nou antropocentrism" postmodern. Omul izolat de Creator este egoist, opunându-se lumii ca lumen și neantizând-o, convins că i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transforme pe receptor, teoreticienii postmoderni nu suflă o vorbă. Creația e din nimic, dar nimicul în sine nu creează fără Creator. Iată o enigmă asupra căreia se așterne tăcerea. Nu e de mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger a neantizat adevărul din artă, când tocmai în poezie acesta descoperă Casa Ființei, ca locuire poetică. Găsesc îndreptățirea de a pune toate aceste echivocuri, care sunt tot atâtea mistificări, în pofida aparentelor subtilități, pe seama falsificării cântarului adevărului. Teza la care ajunge, finalmente, Vattimo
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marchează un sfârșit, dar nu unul definitiv, nu o eradicare totală și completă a unui sistem de valori, a modului de gîndire și de viață a unei epoci. Acestea se încheie ca dominantă, ca accent, dar nu sfârșesc, nu se neantizează, ci sunt reformate într-o nouă structură. Criza este o trecere, este o rejudecare și o reevaluare a lumii, a sinelui și a valorilor. De aceea se poate spune că în fond omul este o ființă de criză iar filosofia
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
își apără cu o mână arheitatea, dar și-o nimicesc cu cealaltă. (...) Format în mediu românesc, H.-R. Patapievici are, simultan, tendințe centrifuge care-l îndeamnă cu o mână să-și apere bruma de românitate, iar cu cealaltă s-o neantizeze". Rămâne să domine, totuși, patosul distructiv, furia demolării, ura clocotitoare. România este un "infinit lupanar de lumpeni" cu o etnogeneză de rușine (urina daco-romano-slavă). Aici, "oriunde te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestui ideal elementul "natural"? Se poate arăta filosofia corespunzătoare acestuia doar într-o formă "îngrijită" rațional, fără adumbriri ce par a da seamă de unele "fețe" non-raționale, de exemplu, "filotice"? Și putem da la o parte, fără riscul de a neantiza idealul însuși, aspectul său ontologic, oarecum firesc, renunțând la faptul că el presupune ceva ce este, luând în seamă doar miza sa directă în privința exercițiului unor funcții epistemice? Chiar și atunci când concentrăm discursul către arătarea de sine prin propria natură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
distrugerea schelelor Meșterului Manole, ipostază mai recentă a lui Homo Faber. (Și ce ironii stupide fac unii astăzi pe seama acestei balade fabuloase, care atestă o adâncă spiritualitate, unică în lume...). Așa se minimizează însăși Lucrarea divină și orice desăvârșire se neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
salveze sufletul prin aparența unei stabilități, metaforizate de scândura din mijlocul oceanului: - conotând Libertatea spirituală. Treapta în-ființării este următoarea etapă a inițierii gnoseologice, definită în Tabloul III de simboluri-metaforă, precum imaginea morii de vânt, asociată destinului implacabil, care măcină ființa, neantizând-o. Iona se ferește să ajungă între dinții ei din lemn, ca semn al răzvrătirii împotriva unui Dumnezeu ce-și sacționează creația pentru infatuarea cu care a decis asupra vieții altora, demitizându-l, desacralizându-l. Existența este o circumscriere permanentă în limitele
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
amprenta pe viața societății contemporane, unde: "Haosul și anarhia par să fie singura regulă; istoria nu există cu adevărat în nici un sens mai strict sau inteligibil; nu putem cunoaște viitorul, nici trecutul și, se pare, nici măcar prezentul" (Virgil Nemoianu). Postmodernitatea neantizează orice urmă de determinare în istorie, totul este sub semnul hazardului, situat sub guvernarea absurdului. Orice filosofie a culturii comprehensivă n-ar avea instrumentele capabile să cuprindă această lume fluidă. Și totuși, într-un haos generalizat să nu fi rămas
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]