32 matches
-
că o să vedem noi, n-au intrat zilele în sac ... Sigur că n-au intrat zilele în sac, dar s-au dus, au zburat, și acel consolator: “lasă, că și mîine este o zi”, nu zidește nimic, ci spulberă, distruge, neantizează. Thomas era rău, dar eu nu găseam argumente cu care să-l contrazic, iar Licurișca mă sfătuise, grijulie, să-l las în pace. Bine, m-am mirat eu, dar voi, îngerii, ce origine etnică aveți?! “Noi sîntem rom@ni”, mi-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
va evolua vreodată ... Licurișca gemea de invidie și aducea argumente despre umanism, principii, familie, chestii d-astea, de coînțelegere prestabilită, fraze dogmatice referitoare la legea morală, iar Thomas, pentru că era lovit cu măreția și trufia oamenilor, care, zbiera el, îl neantizează pe Dumnezeu cu principii fecaliste, încerca să-și pună pe umeri mantia milosteniei desăvîrșite, dar Licurișca îl acuza de ipocrizie ... ipochimen lugrubru, tu, generator de paradoxuri, tocmai tu strivești șarpele cunoașterii?!, tocmai tu, care pronunți cuvîntul căcat, citîndu-l pe Dumnezeul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
șoptit ea, sfioasă. Sau să luăm axa numerelor, a continuat Mancuse, parcă fără să o audă ... minus infinit, zero, plus infinit ... minus cu plus ... zero ... adică viitorul anulează trecutul iar trecutul, care se preface că generează viitorul, de fapt îl neantizează ... și ce înțelegem de aici? Că trăim o iluzie absolută ... că, de fapt, trăim mereu în clipa zero ... Mancuse se entuziasmase. Uite cum se explică teoria mea, a continuat el. Universul, femeie, se naște continuu din el însuși și tot
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_19_ioan_lila_1331110350.html [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
șoptit ea, sfioasă. Sau să luăm axa numerelor, a continuat Mancuse, parcă fără să o audă ... minus infinit, zero, plus infinit ... minus cu plus ... zero ... adică viitorul anulează trecutul iar trecutul, care se preface că generează viitorul, de fapt îl neantizează ... și ce înțelegem de aici? Că trăim o iluzie absolută ... că, de fapt, trăim mereu în clipa zero ... Mancuse se entuziasmase. Uite cum se explică teoria mea, a continuat el. Universul, femeie, se naște continuu din el însuși și tot
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_22_23_ioan_lila_1331985490.html [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
își apără cu o mână arheitatea, dar și-o nimicesc cu cealaltă. (...) Format în mediu românesc, H.-R. Patapievici are, simultan, tendințe centrifuge care-l îndeamnă cu o mână să-și apere bruma de românitate, iar cu cealaltă s-o neantizeze". Rămâne să domine, totuși, patosul distructiv, furia demolării, ura clocotitoare. România este un "infinit lupanar de lumpeni" cu o etnogeneză de rușine (urina daco-romano-slavă). Aici, "oriunde te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că nu s-ar fi îndrăgostit, tot de atâtea ori, de o ignobilă curtezană. Paleativul, pe care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai aveau nici o putere În a se manifesta independent. Clit crede că aici s-a Înregistrat o regresie către componente motorii ale individualității. Spre deosebire de experimentul lui Milgram, aici subiecții nu puteau alege, se transformau din victime În călăi sau erau neantizați. Situația Îi domina total. Într-o carte covârșitoare, The Lucifer Effect (2007), tradusă recent și În limba română (Efectul Lucifer, Nemira, 2009), Zimbardo demonstrează că situația poate transforma omul Înzestrat și creat să devină bun În opusul acestui proiect. Într-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
creației sale. Dar omul căzut e chiar cel care suferă de maladia altui tip de antropocentrism, cel luciferic, împărtășit de moderni și adâncit de amintitul "nou antropocentrism" postmodern. Omul izolat de Creator este egoist, opunându-se lumii ca lumen și neantizând-o, convins că i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transforme pe receptor, teoreticienii postmoderni nu suflă o vorbă. Creația e din nimic, dar nimicul în sine nu creează fără Creator. Iată o enigmă asupra căreia se așterne tăcerea. Nu e de mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger a neantizat adevărul din artă, când tocmai în poezie acesta descoperă Casa Ființei, ca locuire poetică. Găsesc îndreptățirea de a pune toate aceste echivocuri, care sunt tot atâtea mistificări, în pofida aparentelor subtilități, pe seama falsificării cântarului adevărului. Teza la care ajunge, finalmente, Vattimo
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
focalizărilor prezente și construcții-viziuni ipotetice ce presupun situații viitoare pare a fi supus aici unui proces de absorbție în atomul lipsei de vedere a orbului. Așadar, spectrul trecutului consumat, spectrul prezentului activ-perceput și cel al viitorului anticipat alunecă și se neantizează în prăpastia lipsei vederii la care este damnat cel orb. Aceste spectre dispar și eu nu le mai văd, nu mai îmi zăresc viața cum a fost, este sau ar mai putea fi. Pentru o supraclipă, viața mea devine o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a conștiinței călătorului labirintic din revoltă. Dar ea vine prin terminarea, epuizarea vitalismelor resurecției și scufundarea în lianturile angoasei ce deschide către cele două forme distructive pentru ființa umană: nebunia și sinuciderea, cea dintâi disipând conștiința, cea de a doua neantizând prezența terestră a acesteia. În ambele versiuni, cea a desprinderii de mirajul revoltei și cea a aprofundării în acesta, revoltă are un timp al ei finit. Dar, în primul caz, ea se sfârșește prin reluarea pasului labirintic pe când, în al
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
finalitate a paradigmei umane inclusă în nesfârșirea universului, ci despre un punct terminus al universului ce topește împreună cu distrucția sa și dimensiunea de ființă a omului. Sfârșitul lumii adică un sfărșit global, atotcuprinzător. Pentru viziunea imanent-materialistă, această cuprindere învăluie și neantizează lăsând în urmă doar o viditate indefinibilă ce este poate același nimic ce a precedat erupției izvorâtoare de univers. Într-o astfel de ipoteză, sfârșitul lumii reprezintă doar o închidere a unei breșe de impulsiuni gigantice ce a survenit contingent
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
existențe. Cutremur, revărsare gigantică a apelor, erupție vulcanică, zdrobirea meteoritică sau orice alt fenomen cataclismic dețin capabilitatea de a-mi anula identitatate socială și de a mă arunca, cu spiritul dezgolit și trupul zdruncinat, în mijlocul unui vârtej ce amestecă și neantizează fragmentele unei lumi inconștient de captivă viciului și egoismului expansiv. Membrii naivi ai acestei mundaneități sunt izbiți de bulversare și panică, renunță brusc la orice legătură cu prezențele ce le animau viața spre a căuta disperat un refugiu, un loc
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a doua aflăm frumusețea universală a Formei. Ce spune ierarhia erosului disciplinat despre contradicție? Că sentimentul individual de afecțiune e construit pe o contradicție imanentă și ea reclamă un termen superior (trupului și sufletului) în care contradicția însăși să se neantizeze; apoi, erosul sugerează trupului și sufletului (celui care iubește: erastes) că pe un plan superior poate găsi ceea ce bănuiește că lipsește celui ce este iubit (eromenos). Este un efort al cărui scop e obținerea desprinderii sufletului de trup, desprindere care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
erau încă vii la Hiroshima. Poemul Surâsul Hiroșimei (1958) realizează o panoramă apocaliptică, uzând deopotrivă de reportajul modern și de viziunea dantescă, îmbinând visul, reveria și realitatea de infern din „a XX-a vale” a plângerii, „ascultând” corul vocilor celor neantizați într-o fracțiune de secundă și alăturând vocea poetului, solidar cu ei în fața morții: „Pot să prefac orice munte/ într-un nimic răsturnat,/ o piramidă a golului/ cu creștetu-n jos,/ o colosală cupă de beznă!” (Glasul demonului din a XX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
există, intuibilă dincolo de hotarele eului întors în sine. Căci dacă ea nu ar fi, nici interiorul nu s-ar putea defini, delimita de întreaga non-interioritate a firii. A nu ști ce este afară nu doar aruncă exterioritatea în nesemnificativ, ci neantizează natura unui non-eu care există ca și cum n-ar fi, afirmând - de la sine - un subiect care se știe, se impune în raport cu nedeterminarea înconjurătoare. Altfel spus, e un subiect fără predicat al ființării; el atârnă doar de sine, întru sine, în miezul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
marchează un sfârșit, dar nu unul definitiv, nu o eradicare totală și completă a unui sistem de valori, a modului de gîndire și de viață a unei epoci. Acestea se încheie ca dominantă, ca accent, dar nu sfârșesc, nu se neantizează, ci sunt reformate într-o nouă structură. Criza este o trecere, este o rejudecare și o reevaluare a lumii, a sinelui și a valorilor. De aceea se poate spune că în fond omul este o ființă de criză iar filosofia
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Vocea Rusiei", un oarecare transnistrean Andrei Safonov, afirma că "A sosit momentul ca România să dispară de pe harta lumii!", reluând sloganul clasicilor marxism-leninismului. Respectivul post de radio își exprima speranța că proiectul se va realiza chiar în cadrul UE, decisă ca să neantizeze "statele naționale și transformarea Uniunii Europene într-o "federație de regiuni", astfel încât elitele naționale să nu mai poată opune rezistență centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles Berlin". În acest fel, "patrioții Moldovei" vor scăpa de "românismul agresiv". "De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
zidurilor citite numai de ochii orbilor/ și un fel ghemuit de a zgîndări inutilitatea/ cînd fără-de-perechea se izbește de propriul ei umăr/ în singurătatea lumii Dasein/ al foburgurilor și sictir al sictirității/ nimicul sare capra peste spinarea logicii/ iar neantul neantizează dînd zor să afle/ de ce există ceva și nu mai degrabă nimic/ ( ...)/ poezie-incizie parazit al transporturilor în comun/ viață pe hîrbuitele autobuze metaforă/ ajunse la capătul liniei și golite repede/ în depouri sub jetul chimic/ ce dizolvă literele..." ( Tags, pp.
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
mă trezesc într-o cîntare săltăreața care creștea în intensitate. Cînd mă uit pe geam, ce să văd? O nuntă! Ei bine, prin mijlocul străzii se pendula o coloană de nuntași zurbagii": peisaj (prea bine) cunoscut, "ciudățenii" care dispar, se neantizează în kitsch-ul (atît de semnificativ, insă!) al unei banale petreceri, dintre cele care fac deliciul oricărui gură-cască de pe strada principală, de lîngă Casa Căsătoriilor. Ion Beldeanu exploatează cu subtilitate contrastul "de cuplu" (Carolina și Anghel din Schimb de locuință
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
în ordură sau a fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă, dar nu oricum, ci în chipul cel mai abject cu putință. Al Șaptelea registru este cel sexual sau libidinos. Este extrem de violent, pentru că încalcă cele mai intime tabú-uri. Ca și în cazul registrului excremențial
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
distrugerea schelelor Meșterului Manole, ipostază mai recentă a lui Homo Faber. (Și ce ironii stupide fac unii astăzi pe seama acestei balade fabuloase, care atestă o adâncă spiritualitate, unică în lume...). Așa se minimizează însăși Lucrarea divină și orice desăvârșire se neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
salveze sufletul prin aparența unei stabilități, metaforizate de scândura din mijlocul oceanului: - conotând Libertatea spirituală. Treapta în-ființării este următoarea etapă a inițierii gnoseologice, definită în Tabloul III de simboluri-metaforă, precum imaginea morii de vânt, asociată destinului implacabil, care măcină ființa, neantizând-o. Iona se ferește să ajungă între dinții ei din lemn, ca semn al răzvrătirii împotriva unui Dumnezeu ce-și sacționează creația pentru infatuarea cu care a decis asupra vieții altora, demitizându-l, desacralizându-l. Existența este o circumscriere permanentă în limitele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]