32 matches
-
altfel, Gheorghe Andrei Neagu folosește procedee oarecum atipice în creionarea personajelor sale, deoarece renunță la descriere sau narațiune pentru protretul fizic sau moral și recurge la structuri lingvistice lexicale cu valențe tipologice definitorii. De pildă, șarjează cu un fel de neaoșism pentru lumea satului românesc de prin anii ’50-’60, din perioada asaltului politicii comuniste asupra stabilității tradiționale rurale, când țăranul a fost forțat. Oprimat și umilit, ca să renunțe la pământul, boii, plugul și grapa, simboluri ale libertății și demnității sale
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/dumitru_anghel_1462512864.html [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
considerate unanim excepționale. Remarcabilă este capacitatea traducătorului (dublat în permanență de scriitor și de filolog) de a păstra esența operei, adaptând-o cu har la spiritul și chiar la atmosfera românească. Lexicul lui François Villon, spre exemplu, se mută în neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din Paris termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu trădează spiritul originalului, dimpotrivă, îi dau pregnanță, cum se întâmplă și în alt text transpus în limbaj cronicăresc: „Ce încă unde-i Patriarcul/ În camilafcă dalb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină părți de vorbire, ca Arghezi (dar într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
-A. era, înainte de toate, un elenist, cu o reputație pentru unii confirmată de traducerile sale, în versuri albe, din piesele lui Aristofan, Norii (1923), Broaștele (1925), Păsările (1936). Un Aristofan pe care l-a dorit „în haină românească”, recurgând la neaoșisme nu totdeauna potrivite, în versiuni ce se feresc să cadă în infidelitate și obscuritate, dar mai ales, cum cer „estetica și urbanitatea”, evitând, pudic, exprimările prea fruste. În prefețe, nedezmințindu-și vocația, B.-A. ține să scoată în relief caracterul moral-educativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
Eram evident complet aerieni (nimeni nu-și făcuse tema de "thème", adică de retroversiune, cum se numea în epocă traducerea din limbajul denumit matern spre orice străineză), textul din Preda (sau Zaharia Stancu, nu-mi mai amintesc) era plin de neaoșisme a căror echivalență presupus ideală era probabil cunoscută doar de "frații Nucă". Aceștia erau una dintre legendele anului. De la cel mai mare (mai în vârstă decât noi cu vreo cinci ani, fost învățător la țară) am aflat că învățau împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se dau în spectacol, autorul palpând un ambitus lexical enorm: vânjosul și dulcele grai maramureșan și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului se împănează cu forme vernaculare, unele poate chiar proprii creații: abârglă, beancă, butdulă, ciupos, găpurele, gogleț, hutupește, pirș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
fost chiar eu. Și am lucrat cu doamna Papadache pe text, așa că m-am familiarizat cu aceste cărți ale lui Joyce. Doamna Papadache era o foarte, foarte bună traducătoare, dar avea anumite idei fixe și, mai ales, foarte multe arhaisme, neaoșisme, cuvinte vechi, cronicărești, care nu mergeau la Joyce. Dum neai mergea pe o românizare puternică. Țin minte că Alice în Țara Minunilor devenise Alisa în Țara Minunilor. Asta a fost problema de care m-am lovit ca redactor la Joyce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
intelectual, ajunge artistă de faimă europeană, dar ca soție a unui tot atât de celebru conațional. Piesa reține atenția prin pitorescul de mediu și crâmpeie de folclor țigănesc. Marcante însușiri literare (frazare alertă, formulări sugestive, plastice, combinații neașteptate, fericite, de neologisme și neaoșisme, citate seducătoare, referiri percutante de natură teologică, biblică, istorică, inserții de amintiri și anecdote, descrieri de natură, tonalitate sacerdotală) dezvăluie publicistica și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și stilul jurnalului lăsat de G., publicat postum (1973-1980), deosebit de interesant și valoros din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
o traducere matură. Asta nu Înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, În paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
reabilitarea dramaturgului căutând în substanța comicului din piesele sale măreția tragicului, dar și categoriile universale care să-l transforme într-un Molière românesc. Indicele de deformare e și aici prezent în sensul epurării operei de reziduurile sale de caragialism, de neaoșism. În aceeași categorie se află cei care rea- lizează o îmblânzire a caragialismului, precum Nicolae Steinhardt, care-l îmbracă în haine creștin-ortodoxe, descoperind smerenia, iubirea aproapelui ca fruct al dialogului și reconcilierii și mode- rația ca rezultată în compromisul salvator
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și le comanda, cântându-le din ghitară marșul de la 48...”. O a treia dimensiune a sintezei o constituie invocarea unui model occidental, pentru care emblematic devine Revoluția franceză într-un amestec sulfuros cu devălmășia unei lumi balcanic- orientale de un neaoșism fioros și agra- mat pe care o evocă totul de la imprecația colorată la costumele de carnaval. Toate aceste sinteze sunt animate de un demon al deformării. Împărtășind gustul pentru grotesc al lui Fellini, de la primele cadre, Pintilie plonjează într-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
țărănește”, ponderat moromețian, abstracțiunile și stranietățile („se apropie de operă cu atitudinea simpatic ipocrită a unui Păcală: ce-o mai fi și asta?” - Tania Radu), cu un scepticism „frust”, care nu intră în conflict cu agilitatea manevrării lor. Stilistic, abundă neaoșismele, regionalismele, integrate cu o artă desăvârșită în țesătura textului - pe care o inervează, o pun în alertă. O încercare de revizitare a poeziei românești, din păcate nefinalizată, este antologia comentată Biblioteca de poezie românească (1997), concepută în două părți: „de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
cenzurii comuniste, nu lipsei de talent. "Mulți din ei suferiseră experiența închisorii, unii fuseseră chiar supuși torturii. În loc să relateze ce li s-a întâmplat, ei scriau romane sau nuvele ca să nu mai pomenim de versificațiile cu "frunză verde" și alte neaoșisme"121, supărându-se în cazul refuzului. Eliade preferă să-i ignore și să nu le critice în scris operele. Încrederea în cultura românească îl determină să înființeze primul cenaclu literar din exil. Întâlnirile aveau loc într-o cafenea de pe cheiul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952-1956), șef al sectorului de folcloristică al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe de la Chișinău (1960-1979). În 1940 a participat la procesul de înlocuire a alfabetului latin cu alfabetul rus. Sub masca „neaoșismului moldovenesc”, a promovat ideea antiromânismului, impunând teoria falsă a celor „două limbi, două noroade, două culturi”. A sprijinit analiza sociologizant-vulgară a operelor literare și folclorului, a negat importanța literaturii clasice. A elaborat manuale de gramatica „limbii moldovenești”, este autorul lucrării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286235_a_287564]
-
de aripi, dizidente și disponibilități politice de tot felul. Atunci cînd se va găsi cineva să scrie o istorie credibilă a politicianismului autohton, cu tot cu perioada comunistă, în care abandonarea interesului național are varii forme, de la internaționalismul anilor '50 pînă la neaoșismul ceaușist, vom avea un manual de întrebuințare și pentru actualele crize politice din România. Pînă atunci, cîteva observații pe această temă. Votul de azi e mai important decît interesul României de mîine. Disciplină politică e bună cît timp aduce un
Consolări pentru o criză cît un cutremur by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17688_a_19013]
-
cu ăîmi plăcu cum merseă, la Toma Alimos, si, pînă la un punct al poveștii, la Dănilă Prepeleac". De Luca Pitu emulul d-sale se apropie printr-o anecdotica universitară picanta, care presară hazul peste amănuntele terne, care pune în neaoșisme un ingredient cosmopolit: " Rămîn cîteva zile pentru un bacalaureat. Convocarea și lista, cu locul și sala, mi le-au trimis din noiembrie. Lista nu e lungă, e pe ea o fată de la Iași. Și-a ales română. Poți să alegi
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
orchestrate excelent prevalînd un ludic ironic care invită însă la meditație. Nae Caranfil a evoluat în paralel cu noul val minimalist, alături de un Radu Gabrea către un altfel de a face film evitînd totodată stridențele, manierismele estetizante, notele isterice sau neaoșismele abrupte ale colegilor mai vîrstnici (Dan Pița, Mircea Daneliuc etc.) fără dorința expresă de a zgîria retina cu scene contondente și expresii măs-că-roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la o a doua sau
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
mai apropiat de „Sămănătorul" decît de revistele simboliste. Dedicația așezată de el în fruntea dramei, text pompos și liricoid, este oferită memoriei mamei sale și valorează cît un manifest ideologic. În ciuda revoltei anti-paterne și a trecerii manifeste de la modernism la neaoșism, formația franceză inițială s-a dovedit decisivă. Vlaicu-Vodă nu reprezintă altceva decît adaptarea la cultura noastră a spiritului tragediei clasice franceze din secolul al XVII-lea, încercarea de a construi cu material local o replică verosimilă la tragediile pe teme
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
poeziei românești de pînă atunci, trimeteau la un soi de tradiționalism cunoscut; pe de altă parte însă, limbajul poetic, subtilitatea figurativă, ne plasau la o distanță considerabilă de secolul al XlX-lea; o astfel de evocare nu putea fi rodul neaoșismului militant și nici al ortodoxismului din jurul „Gîndirii“, oricîte poezii ar fi publicat Pillat în această revistă. De ce? Metaforele personificatoare duble au formă complexă (murmură pe ape copilăria mea), chiar șocantă prin îmbinarea neobișnuită a termenilor (închis-am fericirea în str
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
polițaiul Stelică este de o formidabilă tîmpenie, escaladînd performanțele știrilor de la ora 5. De grotesc are parte tot filmul, orice încercare timidă de a ieși din schema bășcăliei generalizate eșuează, sictirul și stropșitura umplu gura personajului. Expresiile măscăroase, miștoul, "caterinca", neaoșismele buruienoase, toate cu condiment de accent moldovenesc sunt livrate în afara unei autentice prestații actoricești, simple fapte și dileme peizane "de-ale lui Mitică", "să mă ierți și să mă iubești". Regizorul pare hotărît să ducă pînă la ultimele consecințe ceea ce
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
o �carte de căpătâi", un model îndelung asimilat. Cum se poate face o translație când aproape fiecare vers din originalul abordat e atât de celebru, încât ocupă pentru totdeauna memoria cititorului? Păstrând o puritate de cristal a echivalărilor, renunțând la neaoșisme, polizând cu maximă dăruire. Și încă - tot mai rămâne riscul de a nu consona cu imaginația cititorului, care și-a consolidat deja părerile (riscul pe care și-l asumă și un regizor care pune în scenă un Shakespeare arhicunoscut: știm
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
face din abordarea filmică a unei lumi rurale una nuanțată cu mici subtilități, la antipod cu perspectiva asupra unei urbanități semirurale din distopia cu iz de parabolă a unui Purcărete, Undeva la Palilula (2012), cu comediile grotești invadate de un neaoșism grosier, gen Legiunea străină (2008) al lui Mircea Daneliuc sau cu istoriile de mucava ale unui sat butaforiccarnavalesc la Horațiu Mălăele din Nunta mută (2008). Ar mai trebui spus că modalitatea în care este construit personajul principal și conflictul tată-fiu
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
recîștiga tot ceea ce am pierdut, dacă nu vom recîștiga totul". Acest "tot" este dibuit, inițial, în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor și a culturilor într-un rezervor comun de referințe. Din mitologiile elină, hindusă, biblică, din antichități, medievalisme și neaoșisme, Cezar Ivănescu prepară o pastă unică de care se slujește mereu. Nici o urmă de pedanterie, cu toate acestea în discursul d-sale, ale cărui elemente sînt în mai mică măsură conceptuale decît emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
precum Diaconescu, Galbeni, Lupu, Tepelea, Dejeu - ca să nu mai vorbesc de Opriș ori Vasile - pentru că efectul comic să se stârnească de la sine. La așa partid, așa "fruntași"! Nu cred că lucrurile stau mai bine nici în formațiunile care au dau neaoșismul pe păsărismul occidentalizant. Nu e suficient să spui "convenție" în loc de "plenară", "lider" în loc de "prim-secretar", "a implementa" în loc de "a pune în practică indicațiile toa'sului" pentru că peisajul să se schimbe de la sine. Rostite de oamenii politici actuali - mulți dintre ei
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
scenariul alunecă spre copiosul dialogurilor absurde ionesciene, unde țiganul investit cu titlul nobil de terorist a devenit arab, iar împreună cu "private" Coști șunt elogiați pentru calitatea romanei vorbite. În treacăt fie spus, bagajul lingvistic al "teroristului arab" e plin de neaoșisme simpatice, de la jurăminte fierbinți la înjurături. Absurdul situației este egalat doar de hilarul ei. În același timp, superiorul sau, amenințat de grave repercusiuni pentru pierderea unui om din subordinea sa, pornește în căutarea lui, fapt care-l pune de asemenea
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]