22 matches
-
profesor) va conferenția despre (cu litere uriașe): Unele aspecte ale prelucrării folclorului în opera poetică a lui Ion Amăicălițului. Am rămas stupefiat, nu-mi venea să-mi cred ochilor. Multe seri ne distraserăm noi pe seama acestui troglodit care scria versuri neaoșiste elogiind, amenințîndu-ne parcă, un soi de țărani primitivi care purtau cu mândrie tundre sure pe umeri și cât erau ei de devotați partidului și îi stârpeau pe contrarevoluționarii de prin munți. Bineînțeles că "opera" lui poetică era mai vastă, publicase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a vedea România, și tot ceea ce ține de ființa ei spirituală sau materială, într-un circuit de referințe european, de liberă circulație internațională, nu s-au sfiit să denunțe și să repudieze, ca pe un adevărat balast, sau mai neaoșist spus, ca pe niște pietre de moară legate de picioare, toate elementele ce le configurau, fie și doar potențial, o identitate națională pur românească, în favoarea unui blazon superior?! de universalitate, neglijând faptul, evident de altfel, că absolut în toate cazurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-o oralitate atât de autentică, la începutul, ca și la sfârșitul povestirii; oamenii care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea sunt mai din abundență, decât rustic-românești, numai că implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori de alt gen. Motivația artistică a alternării planului ,,real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
e că se are bine cu Limbă și Ghenosu în Târgoviște. Să te ai bine cu ei, nu cu poliția. Toți ăștia care au făcut școală în libertate sunt niște idioți. Generația Pro cu un kil de fard pe ele! Neaoșist. Cică: - Bă, ai o limbă, vorbește-o! Auzi, manageri, nu directori! Utilizatori nespecifici! Așa scrie la bibliotecă, alumni, căcat, marketing! Când își ia mașină, omul își pierde sufletul. Ai un ban și-l dai pe 8989. Oameni serioși dau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de semnalat că deși autorul este la curent cu tot ce se întâmplă mai însemnat pentru țară pe plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-a ideologizat mesajul. Cu același profil politic apare și cel aproape idolatrizat de autor - domnitorul Constantin Brâncoveanu. Evident, Principatele se aflau "pe marginea prăpastiei" și "clasa politică" se zbătea să găsească o soluție crizei în plină
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
i-au reproșat premierului român că nu s-a întîlnit cu omologul său la București sau de cele care n-au înțeles din vizita lui Megyessy în România decît că premierul ungar preferă palinca whiskyului. O precizare în treacăt pentru neaoșiștii satisfăcuți de preferințele lui Medgyessy: cuvîntul sub care e cunoscut acest distilat de prune e de origine maghiară. * Merită să fie citit și citat editorialul lui Cornel Nistorescu din EVENIMENTUL ZILEI despre snobul român de tranziție, una dintre cele mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
moșiile lui... Duiliu Zamfirescu) sau antipatia la adresa monarhiei („De ziua foștilor regi, mă îmbolnăvesc subit de coprolalie”) îl arată pe autorul Îngerului a strigat ca pe un om de stînga atașat tradiției naționale, dar în niciun caz ca pe un neaoșist „provincial”. Nota bene, antipatia față de „boieri” nu-l împiedică să admire aristocrația fără parapon a unui memorialist precum Gh. Jurgea-Negrilești, de pildă. Nu e nevoie să-i împărtășești totdeauna judecățile (cu unele nici eu nu sunt de acord, sau nu
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
principalele sale antonime sînt prefixate: a întrista, a îndurera. E posibil ca unele apariții actuale ale cuvîntului să fie ironice - “Parcă n-ar fi rău să îmbucure partidul cu marea sa experiență și înțelepciune” (EZ 2363, 2000, 1), sau afectat neaoșiste - „Mi-ai făcut o mare surpriză, Ama... prima steluță de la tine mă îmbucură foarte...” (poezie.ro) „Sunt, acum, îmbucurat de frumoasele tale cuvinte” (ib.); altele par însă folosite spontan: „conform planurilor anterioare, adică cele aruncate presei spre a îmbucura mulțimea
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
pentru ideea că trecutul nostru național este, ca să zic așa, supus gloriei, cît și pentru sentimentul că prezentul e dezolant". Firește, românismul e un tip de discurs, mult vehiculat de curentele de idei și personalitățile care au optat pentru tradiționalism neaoșist. Începe cu B.P. Hasdeu care, încă în 1870, a întemeiat societatea "Românismul" care, împreună cu alții, a editat și Foaia Societății Românismului. Totul, firește, ca reacție la occidentalizarea structurilor românești, propusă de liberali (cu deosebire I.C. Brătianu și C.A. Rosetti
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
află printre cei mai fervenți apărători ai tradiției și clasicismului, al folclorului ca sursă regeneratoare a specificului românesc. Poziția aceasta, îngustată și împinsă prea departe de către unii membri ai grupării, va conduce, din păcate, spre o literatură factice, așa-zis neaoșistă; respingerea tuturor formelor de artă avangardiste o va lipsi de o experiență utilă, din care poezia a ieșit, cum se știe, întinerită. Ion Pillat este și el un tradiționalist convins, dar care cochetase cu simbolismul și parnasianismul, ca să ajungă, prin
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
surprinde...)" (RL 1507, 1995, 2); " Am citit cu mare luare-aminte numărul cu pricina, din care, întimplător, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din țară" ("Dilema", nr. 269, 1998, varianta pe Internet) -, folosirea ironică provine pe de o parte din afectarea neaoșistă, din folosirea unui termen popular în context cult, livresc - pe de alta, din sugerarea unui rol mai curînd negativ al obiectului despre care se vorbește, obiect nu numai al discursului sau al discuțiilor, ci chiar al unui gen de proces
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
reușiseră să ni le vândă. Acum le cumpără toată lumea, scriitoarea de limbă germană plecată din țară în 1987, odată cu alți patru-cinci confrați bănățeni, a fost înălțată brusc la rangul de glorie națională. Fac notă distonantă câteva bombănituri din tabăra paranoiei neaoșiste, care interpretează până și această recunoaștere a unei valori literare cu semnificații majore în epoca noastră ca pe o palmă pe obrazul veșnic desconsideratei Românii: oare n-am avut noi scriitori mai mari, mai vrednici de suprema onorare? Nu este
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
cu timpul, un veritabil inamic al valorilor - și al sistemelor de valorizare - locale. Printr-un calcul genetic și printr-o convenabilă găselniță partinică, grupul de la Europa Liberă, vertebrat de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, ajunge una din țintele predilecte ale neaoșiștilor. Mai nociv decât blamatul realism socialist al anilor '50, protocronismul lui Edgar Papu e și mai ușor asimilabil, și mai politizat, și mai tentant prin alura academică & naționalistă pe care o etalează. Epilogul Alexandrei Tomița e grăitor ca radiografie morală
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
doctrinară. Opțiune analitică perfect justificată și admirabil dusă la capăt, de altminteri, dar nu lipsită de păcate. Ar fi fost, poate, de dorit o discuție mai întinsă - de asemenea prin unghiul miturilor - despre conceperea oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
românesc trebuind subordonat universalului istoric. Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însemnat o "terapie prin mit" (Tomiță, 2007, p. 12), regimul încercând să compenseze eșecurile economice printr-o supraproducție mitică. Monografiat în toate cutele sale politico-culturale de studiul acribic al lui A. Tomiță (2007), care a întocmit "dosarul protocronismului românesc", curentul neaoșist în cultura română a intensificat neîndoielnic turnura naționalistă ale cărei efecte s-au repercutat și asupra istoriografiei naționale. Ca paradigmă culturală instrumentalizată în program ideologic, protocronismul afirma întâietatea culturii române în fața celorlalte culturi mai vizibile ale Europei. În esență, protocronismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
punându-și propria pecete pe evoluția Europei" (p. 6). Prin personalitățile lor de mari carate, românii s-au înscris în universalitate, contribuind la "dezvoltarea culturii europene și universale" (ibidem). Sub constrângerea imperativelor de neocolit ale programei școlare, autorii de orientare neaoșistă au fost forțați să ia seama de europenismul românilor. Printr-o ingenioasă inversare a raportului, aceștia au reușit să subvertească mesajul programat de autoritățile centrale pro-europeniste, rezultatul fiind o demonstrație istorică a românității europene. România este europeană, dar și Europa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc trebuind subordonat universalului istoric. Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
însemnat o "terapie prin mit" (Tomiță, 2007, p. 12), regimul încercând să compenseze eșecurile economice printr-o supraproducție mitică. Monografiat în toate cutele sale politico-culturale de studiul acribic al lui A. Tomiță (2007), care a întocmit "dosarul protocronismului românesc", curentul neaoșist în cultura română a intensificat neîndoielnic turnura naționalistă ale cărei efecte s-au repercutat și asupra istoriografiei naționale. Ca paradigmă culturală instrumentalizată în program ideologic, protocronismul afirma întâietatea culturii române în fața celorlalte culturi mai vizibile ale Europei. În esență, protocronismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
punându-și propria pecete pe evoluția Europei" (p. 6). Prin personalitățile lor de mari carate, românii s-au înscris în universalitate, contribuind la "dezvoltarea culturii europene și universale" (ibidem). Sub constrângerea imperativelor de neocolit ale programei școlare, autorii de orientare neaoșistă au fost forțați să ia seama de europenismul românilor. Printr-o ingenioasă inversare a raportului, aceștia au reușit să subvertească mesajul programat de autoritățile centrale pro-europeniste, rezultatul fiind o demonstrație istorică a românității europene. România este europeană, dar și Europa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]