56 matches
-
Sus". Al șaptelea braț evoca "focul divin neistovit, adevărul fără de început și fără de sfîrșit, izvorul infinit al tuturor celorlalte lumini". A șasea lumînare, cea rămasă stinsă "e semnul duhului omenesc, zămislit ca să auzim și să înțelegem". Ea trebuie să rămînă neaprinsă pentru a ne reaminti că "duhul ne este îndărătnic, că rămîne orb la înțelepciune și că, din această pricină, Reîntoarcerea va fi nesfîrșit de anevoioasă și plină de durere". Personajul lui Toma Pavel face eforturi să își înțeleagă viața povestind
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
iau nimic de pe platouri fără să le stric geometria nu am cu ce să desfac sticlele e o petrecere unde nu cunosc pe nimeni chiar petrecerea mea la care nu va toasta nimeni pentru că nimeni nu mă vede cum stau neaprinsă pe tortul cu frișcă nu-mi trimiteți flori nu exist în această lume n-am murit nu-mi trimiteți flori nu exist n-am murit mulțumesc comemorare acum scriu de parcă aș duce flori într-un cimitir peste gesturi peste cuvintele
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
iad al despărțirii fără întoarcere înțelege nevoia poetei de a-și oblădui rănile sufletești prin cuvânt, încercând să-și găsească echilibrul necesar continuării existenței, după ce „ În urma viscolului/ care a nins peste mine” (Sunt doar palidă...) „... s-au prăbușit/ toate luminile/ neaprinse încă” (Balans prematur). Titlul volumului se descifrează pe parcurs, precum în poezia Nu pot să risc: „Trec tiptil/ printr-un déjà vu/ și simt cum mă urmăresc/ propriii mei ochi”. Este evidentă relația emoțională între eul subiectiv al poetei și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
a dăruit nemurirea. De atunci, an de an cămila cea mărunțică îi vizitează pe copiii cuminți pentru a le aduce daruri. Creștinii sirieni au un obicei minunat: în Ajunul Crăciunului, întreaga familie se adună în curte, în jurul unui foc încă neaprins, fiecare cu o lumânare în mână. Mezinul familiei citește din Evanghelie, după care capul familiei aprinde focul. Cât timp acesta arde, se cântă psalmi și, după ce se stinge, toți ai casei sar peste tăciuni, făcându-și urări reciproce. În dimineața
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
înceapă să-și golească buzunarele. Te duci în locul meu? întrebă Chavel. —Mă duc în locul tău. — Și-atunci, la ce-ți mai folosesc banii lui? întrebă Krogh enervat. Da’ ce, nu pot să fac un testament? Voisin își scoase brusc țigara neaprinsă din gură și o aruncă la pământ. —Mie nu-mi place deloc toată tărășenia asta, spuse el. De ce nu lăsăm lucrurile să meargă de la sine? Eu și Lenôtre nu putem să ne cumpărăm viețile. Și-atunci, de ce s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vrea să-l stingă. Femeia face semn să-l mențină și-și apropie țigara de la flacără, prelungind aprinderea pînă ce focul ajunge la degetele lui Mihai și-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei dă-mă Dracului! se înfurie Lazăr și aruncă pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Abia mai sângerează timpul Clepsidra lui e sugrumată Cerul, șindrilă-nlăcrimată Își plânge părăsit Olimpul. Și totul se adună-n racle Pe catafalcuri neștiute Rășini pe inimi reci cernute Din veșnic neaprinse facle. Nu! Nici o cruce nu-i ușoară În simplul trai, în răstignire. Ea se înalță prin iubire Și-apoi, nimic n-o mai doboară ... Nu-i moartea leacul izbăvirii, Nici timpul nu se-mpuținează. Un singur mir ne mai salvează
APA VIE A IUBIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382637_a_383966]
-
doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau cu mine, să mi-l Însușesc, pur și simplu. Aveam să văd eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza să se deschidă, care voiam și nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva, poate mai crud decât el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dea o soră medicală foarte grasă, în compensație. — La ce oră se deschide barul? am întrebat-o. Simțul umorului nu-i era deloc mai prejos decât frumusețea: — Aici e interzis alcoolul, îmi răspunse ea trăgându-mi dintre buze țigara încă neaprinsă. Iar fumatul este strict intrezis. Îndată vine și Dr. Meyer să vă vadă. — Ce e el, echipajul de pe puntea pentru clasa a II-a? Unde-i doctorul Kindermann? — Domnul doctor e la o conferință în Bad Neuheim. — Ce face acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu ai nici cea mai mică idee unde se află inspectorul Deubel, nu-i așa? — Mă caută cineva? Deubel pătrunse degajat pe ușa deschisă. Duhoarea de bere care îl însoțea era suficientă pentru a explica unde fusese. Cu o țigară neaprinsă în colțul gurii strâmbe, se uită fix cu un aer belicos la Korsch și apoi, cu un dezgust fluctuant, la mine. Era beat. — Am fost la Café Kerkau, zise el cu gura refuzând să i se miște așa cum el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acesta șaptezeci și cinci, chiar dacă nu se observa existența lor așa pregnant), nu se dezobișnuise de a-și savura paharul cu băutura sa scoțiană preferată, whisky-ul Johnnie Walker cu două cuburi de gheață. Cu nelipsita-i pipă din lemn de abanos neaprinsă încă în mână și paharul cu whisky în față, la aceeași masă cu soția, fiul și nora, purta o discuție cu familia despre tinerii împrăștiați pe la mese, în grupuri de cum se cunoșteau între ei. De fapt toți colegii lui Cris
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
acesta șaptezeci și cinci, chiar dacă nu se observa existența lor așa pregnant), nu se dezobișnuise de a-și savura paharul cu băutura sa scoțiană preferată, whisky-ul Johnnie Walker cu două cuburi de gheață. Cu nelipsita-i pipă din lemn de abanos neaprinsă încă în mână și paharul cu whisky în față, la aceeași masă cu soția, fiul și nora, purta o discuție cu familia despre tinerii împrăștiați pe la mese, în grupuri de cum se cunoșteau între ei. De fapt toți colegii lui Cris
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CELULA DIN VISE Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 733 din 02 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului CELULA DINTRE VISE Întrebare... întreabă întrebarea timp trecut de griji și foc neaprins de ce atâta foame...dorință...căutare... de ce exist..de ce nu dispar și încă doare ? așezată meditativ între două stânci pe un recif din vârf de munte ascuns de lume într-o peșteră uscată trăiește un déjà vu privind vechiul răsărit din
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
din lacrimi, șterge gândul de alta lume apă revarsată peste mal revine în matcă liniștind tumultul oglindind zâmbetul trist așezată meditativ între două stânci pe un recif din vârf de munte Întrebare... întreabă întrebarea timp trecut de griji și foc neaprins de ce atâta foame...dorință...căutare... de ce exist..de ce nu dispar și încă doare ? jurnal de calatorie...02 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: CELULA DIN VISE / Cavalerul Rătăcitor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 733, Anul III, 02 ianuarie 2013. Drepturi de
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
și oamenii se bucură că au fost martori. La întoarcere vor face cunoscută mărturia și rudelor, prietenilor, tuturor celor pe care îi interesează subiectul acesta. Dumnezeu nu ne-a uitat deși credința noastră nu devine, din păcate, din ce în ce mai puternică. Lumina neaprinsă de mână omenească se coboară din cer în văzul tuturor, de regulă între 12.30 și 14.30, e de natură imaterială și în primele minute nu arde. Oamenii își trec mâinile prin flacără sau o plimbă pe propria față
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (II) de ION UNTARU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345728_a_347057]
-
verzui-galbene unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne neaprinsă potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
verzui-galbene unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipă înfășurata în tăcere lumină de mâine rămâne neaprinsa potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
din ce in ce mai des pe scena lumii! Viața se opune vieții. Oare guvernele greșesc? Într-un spital un ghemotoc scoate urlete, furios că a venit pe această lume. Oare se opune unui destin de altii făurit? De tavanul lumii atârnă o candela neaprinsa și uriașă. Un ocean de lumină stă aprins în lumânarea mică a unui copil din biserică unei sfinte mănăstiri. De sus, ea nu exsistă. O grotă-n dealul acesteia, ascute genunchii unui om. Chipul ascuns în sacul glugii, împietrit, murmura
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
gleznă să mă desfac în cioburi să mă dizolv în așteptări ce farmec mai are o salcie fără frunze ce farmec mai are să pui ochelari peste ochi orbi să pui mărgele la gâtul uitării să arunci apă peste un foc neaprins tristețea vorbește prea mult șuvoi de vorbe fără sfârșit desfă pumnul și-ai să simți cum ți se preling cristalizate printre falange tristețea are privirea străină bucurie căzută sub umbra durerii - viața din mine s-a scurs în sus ieșind
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
același ins pricăjit. La fel de țeapăn de importanta aroganță, ducea de astă dată în mâna stângă un diplomat deloc potrivit necăjitei sale apariții. Ca și-n ziua precedentă, se îndreptă spre ușa magazinului. Domnul Alfa improviză nepăsarea. Pufăia dintr-un trabuc neaprins și nu-i acorda defel atenție, căci pregătise o tactică de intervenție, în caz c-ar fi vrut cineva să se-nființeze în față. Și era sigur că nu va mai risipi energie sub nici o formă. Lăsase în locul său niște
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
se eliminează. De aci se vede analogia între această descompunere și reîmprospătare în creieri, nervi sau mușchi și între focul întreținut cu lemn. Tot ce se petrece în creieri, în conștiință, nu sânt decât operațiuni fiziologice. Precum lampa nu arde neaprinsă sau fără ulei, asemenea și la noi, în timpul somnului nefiind escitați din afară, nici dinlăuntru, nu se consumă celular. Esistă chiar o măsură cu care se măsoară somnul, adâncimea lui. Mai greu dormim în prima oară după adormire. Din ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
siluetă efilată, basc gri închis, nereușind însă să-i liniștească explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]