104 matches
-
emigrantul valizele. De la bun început trebuie spus că bardul este un hâtru, în termeni culți un spirit hipercritic, un mare nemulțumit, odată ce mediul (moara) la care dejugă nu-i oferă paradisul sperat, iar de locurile părăsite s-a despărțit cu neascunsă mânie. A nu te simți în largul tău nicăieri, așa cum alții nu se rabdă pe sine, a privi cu jale în urmă, cu suspiciune în prezent și cu toată rezerva în viitor naște un lamento pe două voci împletite, ale
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
vrem să ne gîndim c-o fi 30 de ani, balzacianul prag (e drept, pentru doamne, nu pentru domni). Ce ne miră pe noi este că dnii C. Stănescu și Cristian Tudor Popescu, redactorii răspunzători de ALA, găzduiesc cu atît neascunsă bucurie pamfletele (net inferioare poeziilor lui Ianuș) junelui furios. Speră că Ianuș îi va excepta de la regula vîrstei critice? Sau se cred tineri în eternitate? Lasă, c-o să vadă ei! l Sub titlul Renașterea Daciei?, istoricul Mircea Babeș publică în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
perfectă ordine, de parcă ceva din sfioșenia sfintei catolice s-ar fi transmis, prin ziduri, celor aflați pe trotuarul din fața bisericii. Am avut prilejul să contemplu, cu această ocazie, și o altă fațetă a vieții de noapte a orașului. Cu un neascuns patriotism local, eram încântat de mulțimea automobilelor străine, nou-nouțe, care treceau șuvoi pe lângă noi. Limuzine de ultimul tip, conduse în general de oameni tineri și foarte tineri. Tot acest castel de nisip s-a năruit când, pe la trei noaptea, dinspre
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
Heliade-Rădulescu, ia bacalaureatul în litere la Sorbona și un altul, în matematici, tot la Paris, absolvă Școala de mine, face și puțină boemă prin Europa, se interesează de istorie și de ideile socialismului utopic), o intensă activitate politică și o neascunsă ambiție, gîndindu-se chiar la tron, guvernator al insulei Samos, apoi prim-ministru al guvernului Moldovei (în 1860), deputat și vicepreședinte al Adunării legislative, adversar, însă, tenace al lui Cuza și participant la complotul care va determina abdicarea primului Domn ales
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
pentru totdeauna. Nici în 1996 n-ar fi fost târziu, cu condiția ca lui Iliescu să i se fi alăturat în boxă complicii acumulați în intervalul scurs. Nici măcar în 2000 - 2004, când floarea pesedimii a revenit la putere cu o neascunsă dorință de jaf. În clipa de față, avem o imagine de ansamblu a evenimentelor și situațiilor care-au făcut anihilarea lui Iliescu imposibilă: supraviețuirea structurilor din armată, miliție și servicii secrete, lăcomia inimaginabilă a activiștilor comuniști de rangul al doilea
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
degrabă subiecte pentru întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea Creatorului însuși, care însemnează cu aceeași grijă la răboj faptele bune și pe cele rele, Jiquidi își plimbă privirea pe deasupra personajelor sale și sancționează sau mîngîie cu o neascunsă iubire părintească. Privirea fermă, decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie cubistă - și acest inventar s-ar purtea continua și în
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
la literatură era cu putință în epoca aezilor în măsura anevoie probabilă în care drumurile lor se intersectau cu cele ale cântăreților. Dar din momentul răspândirii scrisului și a cărții, lectura lor, a celor din familii înstărite de bună seamă, neascunși de gura lumii ori neabandonați prin prăpăstioase pustietăți, devine posibilă numai prin intermediul unei perechi valide de ochi și al unei voci cooperante. Astfel au procedat cu siguranță toți intelectualii nevăzători importanți ( foarte puțini la număr) până la generalizarea alfabetului Braille, dar
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
a treia pe un fundal de analiză psihologică nesofisticată. Trăirile personajelor n-au nimic senzațional, iar autorul nu se ferește pe alocuri de sentimentalism, dar nu unul dulceag, ci unul autentic, așa cum apare el în viața de zi cu zi, neascuns, iar excentricitățile, atunci cînd apar, sînt rezultatul firesc al mediului artistic, cu scriitori și pictori, în care se desfășoară romanul. Nu există însă nimic de demostrat și finalul întărește această impresie. Aici rezidă poate "cea mai japoneză" trăsătură a acestei
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
îi era voia. Deodată, piața cărții a fost efectiv invadată de acest tip de literatură. Jurnale, memorii, amintiri au pătruns în prim-plan, chiar în dauna literaturii ficționare. Mărturisesc că îmi place să citesc acest tip de literatură, cu delicii neascunse, pentru că, pe lîngă faptul că evocă și informează cu folos, instruiește cum nu se poate mai bine. De aceea am citit cu mare interes cartea d-lui prof. Dan Setlacec (Amintiri, mărturii, opinii) apărută recent la Editura Albatros. De fapt
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
partid la urma urmei în căutare de identitate, dacă nu de roire, spun totul despre constituția morală a celor ce batjocoresc sau își iau adio de la un partid căruia nu i-au aparținut niciodată, a celor ce hulesc cu o neascunsă rea bucurie, asemeni junei din poezia coșbuciană cu rușinea zugrăvită pe obraz. Ei nu consemnează, nu analizează, ei cobesc. Furia lor vine din altă parte, odată ce nu de soarta P.N.Ț.C.D.-ului le pasă: din străfundurile unei spaime, poate
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
blamată de către Adrian Marino de mulți ani, în principiu, iar nu în marginile unei judecăți de valoare, variabile de la un semnatar la altul. Punctul de vedere al d-lui Marino este nu doar unul pro domo, ci și reflectînd o neascunsă vrăjmășie, impulsionat de tendința de a face loc gol în jur, de-a rămîne, dacă nu în exclusivitate, măcar pe o poziție de dominanță indiscutabilă: "Eu, fiind partizanul sintezelor, partizanul referințelor fundamentale, mă lovesc de obstrucția și de critica așa-
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar nu din stânjeneala c-ar fi fost fixată, nu! Cel puțin așa-mi pare. Poate din cauza unei nerăbdări voit neascunse?!... -Dacă n-a venit, poate vorbești cu mine, o abordez îndrăzneț în timp ce mă ridic de pe scaun. Neauzind nici o replică, mă îndrept plin de speranță către masa unde ea rămăsese imperturbabilă. După ce mă recomand, trag scaunul exact în fața ei, așezându-mă
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
după o linie melodică... De după ochelari, o caut avid. Mă tem să nu fie... Dar nu lipsește, nu! Și azi clipește des-des, dar nu din stânjeneala c-ar fi privită, nu! Acum sunt sigur. O face din cauza unei nerăbdări voit neascunse. Cer un scotch sec, dar nu beau, paharul e simplă butaforie... Nici nu fumez... Sunt răbdător totuși, chiar dacă o cercetez înălțând privirile spre chip, numai după ce picioarele și trupul trec examenul evaluării. Mă dor și ochi, și suflet de frumusețea
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir și nu se vor (nu pot fi) imputare, ci doar un repede surâs și neascunsă mirare că nu iubiți (cât de cât) orașul de reședință Brasilia, una maravilla. Cu stimă și prețuirea lui
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și deschisă, apoi se apuca să cânte încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-o iubești sau s-o alungi! Bătrâna nici n-o iubea, dar nici n-o putea goni. Trebuia doar să fie atentă și să se poarte cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mari Întinderi de nisip și dune Înalte și maronii. Nu mai văzuse și era surprins. În Merzouga, cei doi merseră la un magazin cu specific popular plin cu Îmbrăcăminte și Încălțăminte purtate de beduinii din deșert. Cu un surâs de neascuns, Amina Îl rugă să probeze unul din cele mai scumpe costume de beduin, o cămașă lungă din bumbac, prinsă cu centură, denumită thawb, peste care Îmbrăcă o haină largă, abaya, iar pentru cap primi un Shamagh cu cordon dublu. Amina
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
venit, gospodarilor! Ia să vedem ce scrie cantaragiul pe hârtiile acestui transport? Se potrivește cu socotelile mele ori ba? Moș Dumitru i-a întins lui Aizic hârtia cerută. După o scurtă privire pe țâdulă, acesta a rostit cu o bucurie neascunsă: Ce bine-i când oamenii au încredere unul în altul. Nici nu-i nevoie să cântărim. Și asta se capătă greu, mai ales când îi vorba de bani. Cu dumneavoastră mi-a fost însă mai ușor... Moș Dumitru și Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de iarna trecută - n-au venit ei pe o vreme câinească ca asta? Au venit! Așa că zi-le lupchi și gata!” - a comentat Mitruță felul de a fi al negustorului. Și nu are dreptate, Mitruță? - a întrebat Cotman, cu mândrie neascunsă în glas. Are, nu are, mai întâi ar trebui să ne bucurăm că am ajuns cu bine... Cu săniile încărcate ne-a fost greu, dar cu ele goale îi altă poveste. Numai că o să ne cam apuce noaptea, pentru că ziua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luni m-a evitat. Nu știu dacă i-a trecut vreodată pe de-a-ntregul supărarea de atunci. După ce a plecat de la România literară ne întîlneam din cînd în cînd pe Calea Victoriei. Ne opream, schimbam cîteva cuvinte - el cu politicoasă, dar neascunsă răceală, eu cu părerea de bine că îl vedeam și cu regretul că ne întîlnisem - nu știu dacă se înțelege ce vreau să spun cu asta. Valeriu Cristea avea talentul de a te culpabiliza din priviri, dacă te trecea pe
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
vor avea o flotă aeriană uriașă, nu exagerez cu nimic, uriașă!" Balbo s-a oprit brusc din discurs, privind atent la cei care-l înconjurau. Aștepta desigur o reacție. O reacție care nu venea. Toți îl priveau cu aceeași curiozitate neascunsă în ochi, dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
jos zorzoanele de rigoare și a ținut companie celor doi șefi de stat, prezentându-le pe un ton cât se putea de rece minunile Romei. Mussolini era dezinvolt, dar își ascundea cu greu plictiseala. Hitler privea totul cu o indiferență neascunsă și emitea din când în când comentarii pe care Emmanuel Hecht le numește, în „L’Express” din 1 noiembrie, „abracadabrantești”. Scrie comentatorul de azi: „Mario și Silla, cum i-a botezat Bandinelli, sunt încrezuți, vulgari și, mai presus de toate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
care a încurajat-o, într-o formulă celebră, Guizot, burghezie mai așezată acum în Occident decât la noi, unde are de recuperat perioada comunistă printr-un surplus de energie frustă. Agresivitatea noilor noștri «oameni de afaceri», legată de un dispreț neascuns față de oamenii de carte și de artă, a făcut cu putință apariția conceptului de «capitalism sălbatic»” Chiar așa stând lucrurile, precum le descrie Gheorghe Grigurcu, întrebarea e cum să reușească totuși Uniunea Scriitorilor să țină în viață atâtea reviste literare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
și al unei staze apăsătoare. Aveau, în firescul lor, o cumpănă sănătos rostuită, și o demnitate care depășea circumstanța. Candoarea culeasă de ei, din vechile cîntări rustice, nu ocolea aportul unei alcătuiri ordonate, balsamul astfel răspîndit evoca, precum un fagure neascuns, virtuți de compunere strictă, - chema, fără voie, ai fi spus, rîvna unor emulații instituționale. Nu mă miram să recunosc, în unii dintre acești colindători, apariții ce se iviseră cuviincios în cadrul peregrinărilor mele bucovinene, la Mănăstirea Putna, în primul rînd, - adolescenți
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
orașul Brăila - va scrie - m-am contopit cu întreaga ființă, în cuget și simțire”. Este ceea ce îl și face să lanseze, parafrazându-l pe Miron Costin, sintagma de neamul brăilenilor, o „rasă umană” căreia îi aparține, un motiv de satisfacție neascunsă. Nu fac la rândul meu un secret din faptul că nutresc sentimente asemănătoare, brăilean și filobră ilean ca și Vârgolici, pe urmele căruia, pe o porțiune a vieții, pot spune că am și mers. Când era elev în clasa a
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
providențială, am zice, unde poate intuiția caracterului omului interior o avusese, probabil, printre cei dintîi Al. Marcu. Eu am auzit, prin 76, pentru prima dată, de numele românului care devenise roman, prin afinitate. Era evocat întotdeauna elogios, mereu cu o neascunsă căldură. Monseniorul Pamfilie Carnațiu m-a primit neașteptat de repede la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în amintitul an, probabil și pentru că, presupun, numele meu îi amintea de cel al unui prieten, de neostenitul secretar al "Revistei Scriitorilor Români", ce
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]