44 matches
-
neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
a trăi sădit de El în noi (căci de ce ne-a făcut vii, dacă n-ar fi iubit aceasta în chip deosebit?), fie că prin cunoștința că Acela știe mai bine ce ne folosește (căci cum n-ar ști aceasta neasemănat mai mult Domnul cunoștinței, Care ne-a împărtășit nouă cunoștința?), fie prin frica de stăpânirea Lui atotputernică<footnote Sf. Grigorie Palama, Tomul Aghioritic, cap. 48, în Filocalia..., vol. VII, p. 452. footnote>, să nu fi nesocotit porunca și sfatul lui
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
cameie,/ Ca Venera ce-și poartă, pe umăr, papagalul..." (Cameie). E completat, jindul după o moarte suplă, lină adormire într-o stampă, sau într-o efigie, de acest portret de femeie ŕ sec: "Eu te cunosc de mult... Din vremea/ Neasemănatelor medalii:/ și chipul tău oval și fin/ și brațele-ți de albe dalii/ Sunt încrustate pe vecie,/ Pe-aceiași sfântă efegie/ Cu împăratul Constantin.// Eu te cunosc de mult... În parcul/ Cu-alei de clematite pale,/ Ce mor în tonuri
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
prăznuit în întreaga țară împlinirea unui veac dela moartea marelui dascăl al neamului, care a fost Gheorghe Lazăr. Românii din toate unghiurile țării, în frunte cu A. S. R. principalele moștenitor Carol, au alergat la Avrig să se închine în fața mormântului neasemănatului dascăl și luptător pentru cultura și idealul neamului său iobăgit trupește și sufletește, preamărind opera și mucenicia lui“. Cuvântările rostite cu această ocazie „au înălțat sufletele și ne-au întărit în nădejdea unor vremuri mai bune“. Următorul eveniment menționat a
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
peruca...) - unde intenția de a se prezenta într-o altă aparență e evidentă, deși, bineînțeles, urma numai moda timpului. Singularizat, în epocă, de marca filosofică a tuturor lucrărilor sale (indiferent de domeniul abordat), Cantemir rămâne în zona caldă a creației, neasemănat (altul) docților simplului „colaj” (rece) de preluări-copie din diverse lucrări. Determinarea sentimentală a secretului științific și comunicarea lui entuziastă, permanent sub auto-severitatea interogației imediat lămurite într-un codex însemnat de trăirea interioară a autorului fac actul de comunicare (egal cu
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
cea veșnică! Fie că viața fiecăruia dintre noi să se îmbogățească în fiecare zi cu acele bune făptuiri care atrag privirea Tatălui Ceresc, care alcătuiesc podoaba vieții omenești! Aceste fapte bune ne vor aduce și nouă, păcătoșilor, fericire neprețuita, bucurie neasemănata, nu pământeasca și trecătoare, ci veșnică - să fim miluiți de către Domnul și împreună cu El să ne îndulcim în vecii nesfârșiți de bucuria împreună sălășluirii celei veșnice. Pentru rugăciunile Sfanțului Nicolae, să ne învrednicească Domnul pe noi toți de această bucurie
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
Velimirovici) căruia să nu-i aflu un chip în mine însumi și nici unul în care, măcar în parte, să nu-mi aflu chipul. Frumusețea, slava și măreția unei holde de grâu auriu stă în înfrățirea nenumăratelor spice de grâu, cu neasemănata lor frumusețe, slavă și măreție. De ai văzut aceasta, atunci nu-mi repeta iarăși vechea poveste a frumuseții slavei și măreției spicelor omenești numite Pitagora, Cezar sau Napoleon. Oamenii cei mai bogați și mai puternici, pe care ne-am deprins
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
său e muzica. Ea umple ființa umană cu splendoarea. Fără ea e oprită inima, chiar dacă ochiul trăiește. Iubirile năvălesc în muzică și coase cu sforile lor inimi de inimi. De Paște, Fuego și Mirabela au dăruit, cântând în duet, clipe neasemănate în minune decât de survolarea îngerilor. Prin glasul lor au zburat psalmi de glorificare a iubirii. Inimile celor care i-au revăzut și ascultat au fost plaje de nisip scrise cu degetul de cutreierătorul gândului, dorul, oaspete al fiecărui om
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
irosește nevenerat de nimeni și de nimic, decât de cei care văd o bravadă în pieritoarele lucrări ale urii. Receptivitatea compozitorului Dumitru Lupu la melancoliile vieții preîntâmpină fiecare stare sufletească umană iar din aceasta ies ca spumele din valuri melodii neasemănat de romantice și lipite de suflet. Pe cele mai multe le interpretează soția compozitorului, Ileana Șipoteanu. Doi clopoței de cristal, ciocnindu-se, rup vieții toată suavitatea ei și o răsădesc în compoziție și glas. Familia compozitorului Dumitru Lupu freamătă, dedată pe viață
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
în fața rugăminții de a accepta blițul camerei ce irită pe mulți alții... În chipul acesta omul și artistul Crina Mureșan sunt un singur trup! N-aș putea tălmăci alegoric întâlnirea noastră pentru că mi-a dat impresia unei doamne frumoase, fine, neasemănat de generoasă, pe care parcă o cunoșteam de o viață, care parcă îmi era prietenă dintotdeauna...! Nu vorbesc despre această întâlnire decât ca despre cea mai obișnuită dintre întâlniri, ce zămislește amintirile cele mai omenești și cele mai alinătoare conștiinței
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat din dragoste pentru om, ca să schimbe fața păcatului și să-l transforme-n iertare, apoi în mântuire și bucuria veșnică. Ce privilegiu! Un privilegiu demn de Dumnezeu cel Atotputernic. De mărinimia divină, de providența cerească. Neasemănat cu nici un alt privilegiu omenesc. Cu toate acestea, omul a respins dintru început mântuirea venită de la Dumnezeu, anunțată prin profeți, vestită cu sute de ani înainte. De ce? Pentru că inima sa era învârtoșată-n păcat și se simțea bine în felul
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea Să prinzi iubirea în cuvânt, e ca și cum ai vrea, Să ții nemărginirea în căuș de palme. Fiorul blând, ce clatină o stea, Se-mprăștie mirific prin filoane. Venit din ireal să-nsuflețească lutul, Neasemănat în tot ce-i omenesc, Cu o privire răvășește scutul Și lujerii în suflete-nfloresc. Un iz de primăvară ne-mpresoară, Povară dulce, stropi dumnezeiești, Atinsă coardă de vioară, Din amorțire parcă te trezești. Frumosul vieții din voaluri se zărește
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381468_a_382797]
-
încoronează opera mântuirii. Prin ea, El a făcut dovada deplină că este Dumnezeu adevărat, stăpân peste viață și peste moarte și ne dă garanția că și noi vom învia în ziua judecății de apoi (I Corinteni 15, 20). Pe această neasemănată și strălucită minune se întemeiază întreaga credință creștină (I Corinteni 15, 17); dacă El nu ar fi înviat, cei din preajma Lui nu s‑ar fi convins de dumnezeirea Sa, iar învățătura Sa n‑ar fi fost crezută și primită de
DRUMUL SPRE EMAUS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347864_a_349193]
-
comerț cu Austria, ca manifestare a neatârnării noastre, d. Mitilineu, înalt funcționar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate de alianță și de comerț încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanarioților. Și ce străluciți într-adevăr, ce neasemănat de mari sânt reprezentanții din trecut ai neatârnării statelor române față cu epoca noastră? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, Ștefan cel Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o altă preocupare decât neatârnarea țării
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
comerț cu Austria, ca manifestare a neatârnării noastre, d. Mitilineu, înalt funcționar al Ministerului de Esterne, publica un volum de tractate de alianță și de comerț încheiate de dinastii române de înaintea epocei fanarioților. Și ce străluciți într-adevăr, ce neasemănat de mari sânt reprezentanții din trecut ai neatârnării statelor române față cu epoca noastră? Oare Mircea I, în cei 38 de ani, Ștefan cel Mare în cei 46 de ani ai domniilor lor au avut o altă preocupare decât neatârnarea țării
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
probă scrisă "Monitorul" însuși, care, vorbind despre toastul d-lui Grădișteanu, vorbește de cuvinte bine - simțite, cu aplauze frenetice. În sfârșit, avem chiar mărturia personajului în cestie și scrisoarea care a trimis-o "Romîniei libere". Dar cea ce dă o neasemănată importanță acestui discurs de sfârșit de masă este prezența Regelui la banchet. Orcine știe că, atunci când se întîmplă ca un suveran sau un președinte de republică să asiste la o solemnitate de felul acesta, toate discursurile și cele mai neînsemnate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nesocotința și atâta generozitate în ochii înlăcrămați albaștri că a trecut biruitoare. Era această fată un continuu prilej de uimire... [...] Femeia această începuse să-mi fie scumpă tocmai prin bucuria pe care i-o dădeam făcândumă să cunosc astfel plăcerea neasemănata de a fi dorit și de a fi eu insumi cauza de voluptate... Cu ochii mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea, izvorâta tot atât de mult din inimă, cât
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar și ca o ființă spirituală, nu se poate să nu avem o față a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenței noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Fără să vrem, gândurile
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
continuare a revistei Dobrogea 1680. Petre Grigorescu a avut uneori relații destul de tensionate cu autoritățile locale. Tocmai de aceea afirma în cuprinsul unuia dintre articolele sale: Am mai spus-o și repetăm; în Dobrogea sunt o mulțime de cestiuni locale, neasemănate împrejurărilor de peste Dunăre, și n-avem absolut nici un mijloc de a face pe cei în drept să le vază și ai face să se ocupe de deslegarea lor, decât presa"1681. La scurt timp de la apariția ziarului Constanța, la sfârșitul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
La fel de mult. Și la fel de dezinteresat. Ce fel de iubire este, aceasta, dezinteresată? - au întrebat, ele,într-un glas. Iubire ca toate celelalte iubiri. Nu se poate. Că nu sunt mai multe iubiri. Este una. Și de neînlocuit; nici, măcar, de neasemănat. Eu zic să lăsăm timpul să treacă. Și, dacă, prin ani, ceva se va schimba, vom vedea, vom analiza și vom acționa în consecință. Vrei-nu vrei, colegele i-au acceptat concluzia. La suprafață, doar, nu și în profunzime,în inimi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai multe mijloace de luptă, fie pentru atac, fie pentru împotrivire; că ei în scurt timp aduseseră organizarea lor militară la un grad de dezvoltare într-adevăr neașteptat, care îi puse în stare a lupta contra Romanilor cu o vigoare neasemănată. Ei erau însă departe de a se putea măsura cu dușmanii lor, fie în tactica militară, fie în instrumentele de război, și dacă au putut să se opună atâta timp și cu atâta energie, aceasta o datoresc marii lor inimi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de credință și de supunere. Descrierea făcută personajului vine să susțină realele calități ale tinerei, având o origine nobiliară, fiica împăratului Romei: „De când e lumea nu-i pe lume fată/ Cum are, ține l, Doamne! împăratul.../ Mai mândră și mai neasemănată/ și bună cum nu-i alta-n lumea toată./ Păzească i cinstea pronia cerească,/ Regină a Evropei să domnească!// Frumoasă coz, dar fără nfumurare;/ Ani fragezi, dar în toate cumpătată;/ Virtutea - steaua-i călăuzitoare;/ Mereu supusă, aspră niciodată;/ Întrînsa-i gingășia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de credință și de supunere. Descrierea făcută personajului vine să susțină realele calități ale tinerei, având o origine nobiliară, fiica împăratului Romei: „De când e lumea nu-i pe lume fată/ Cum are, ține l, Doamne! împăratul.../ Mai mândră și mai neasemănată/ și bună cum nu-i alta-n lumea toată./ Păzească i cinstea pronia cerească,/ Regină a Evropei să domnească!// Frumoasă coz, dar fără nfumurare;/ Ani fragezi, dar în toate cumpătată;/ Virtutea - steaua-i călăuzitoare;/ Mereu supusă, aspră niciodată;/ Întrînsa-i gingășia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al cărei chip luându-l și noi prin împărtășirea de Duhul, devenim fii ai lui Dumnezeu și dumnezei. Deci, când spunem că a unit în oarecare mod omenescul cu Dumnezeirea, să nu te smintești, părăsind, cu neînțelegere, minunarea cuvenită măiestriei neasemănate pusă în cuvintele Lui, care păstrează pentru noi caracterul lor dublu, așa încât să vedem în același timp pe Dumnezeu și Omul, Care grăiește, împletind cu slava firii negrăite smerenia omenității, păstrând unirea armonioasă dintre cele două”. (Sf. Chiril al Alexandriei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
n-avea niciodată, goală, poze de eleganță studiată. Frumusețea ei era toată spontaneitate și mișcare. Trântea cu picioarele în perne, se înghesuia sau răsucea ca să-și caute ciorapii și orice mișcare a ei crea o atitudine de nud în pictură, neasemănat de frumos, de care ea nu-și dădea seama. Ca să ia o țigară ca acum, și-ar fi răsucit mijlocul sau ar fi întins amândouă brațele, sau ar fi făcut orice altă mișcare dar gestul acesta «distins» mă îmbolnăvea prin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]