585 matches
-
s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-a fost să fie! Când am fost tentat să devin prozator de psihologie abisală, lectorii au râs în hohote, ajungând la concluzia că sunt un bun umorist. Sau, mai precis, cum spunea neasemuitul Nicolae Paul Mihail, geniul comic de la Sinaia: "Avem întrânsul pe-al doilea mare umorist al țării. Locul întâi rămâne liber pentru a nu se isca probleme!" Ca beneficiu, de pe urma numelui de Mușatescu, este faptul că, de peste un deceniu și ceva
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
găsesc totuși o anume putere de seducție. Unele poezii pot convinge și această generație: Ca într-un ascensor zănatic, Amintirile, Umbra, N-am să te iert, Desen în lut, E trupul tău, Pasărea, Rond de noapte. "Noaptea, străzile se fac neasemuite femei/ adormite pe pieptul orașului./ O, numai o femeie sărutată în somn/ se poate întinde voluptos ca o stradă/ părăsită, numai o femeie poate fi atât de pustie."( Rond de noapte) De la eul liric expansiv profund ludic din Marile jocuri
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
mănâncă/ din picioare". Insist asupra exprimării cât mai firești cu putință, ca să nu rămână îndoit-nedumerit cititorul întâlnindu-se cu sintagme ca acestea: Populare cu pur, sau polenul încrezut în tine, sau De sus,/ din nemaipomenit de sus,/ din tocmai pisc neasemuit, ș.a. (Vlad Popovici, orașul Lipcani, jud. Edineț, Republica Moldova) * Înainte de a-mi arăta ce scrieți, ba chiar înainte de a fi încercat să vă puneți pe hârtie vreun text propriu, vreți să vă asigur numai după citirea a, de altfel, abundentei dvs.
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
împărăției însăși, lăsând să se înțeleagă că din astfel de oameni se cade să ne facem noi prietenii și oamenii de casă cei mai apropiați și de nădejde, prețul lor întrecând cu mult pe acela al unor cămări pline de neasemuite comori”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea I, 15-17.2., în PSB., vol. 14, p. 71-72) „Dar să nu ascultăm cu înfricoșare când auzim că sub trupurile scrijelite ale mucenicilor erau puși cărbuni aprinși, ci să ne
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
zăresc limpede cum stau confuzi, trecători, mărunți, păcătoși, cum stau pe veci condamnați, închiși ca-ntr-o temniță transparentă și definitivă în biografiile lor dezamăgitoare, în vreme ce din creierul lor, precum stejarul sau baobabul verde din pământul puternic, se înalță o neasemuită energie care dublează universul știut, sublim îl dublează în celestitate. Viața lui vinetu dinamo - compendiu și crima lui finală Istoria lui începe în craiova, într-o casă de chirpici din fața luncii, compusă dintr-o singură odaie în care dormeau toți
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
supraviețuitori se confruntă cu un prieten apropiat, fremătând de viața pe care ei nu o mai au! Iar noi, toți cei reuniți la Holstebro, nu formăm noi oare un cor, un cor adevărat care, în ansamblul lui, stă mărturie pentru neasemuita fidelitate față de un teatru și față de bătăliile lui? Răspunsul îl dă Barba, la începutul cuvântării sale: "Stânca pe care m-am sprijinit au fost semenii mei!". Da, are dreptate, suntem aici și vom fi aici până la capăt. În ciuda parezelor, a
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
o moștenire. La el, ba totul dă pe dinafară, ba totul redevine calm, căci Zholdak știe ca nimeni altul să exploateze această alternanță, să opună coralității singurătatea a două trupuri sau materialității evanescența umbrelor insesizabile. Iată un teatru al unei neasemuite libertăți, dar ale cărui limite se pare că începe să le întrezărească el însuși, din moment ce se declară interesat pe viitor de lucrul cu "supramarioneta". Trimitere la "arta teatrului" a lui Craig, ca și la ordinea pe care Wilson a impus
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
în asociere, se cuvin amintite notele pline de fervoare ale unui cult marianic: "în orice loc ai sta în biserică, ea te găsește cu ochii./ Ochii Maicii Domnului cu pruncul în brațe. în stânga,/ cum intri și mergi sfiit spre altar. Neasemuit de frumoasă-n/ blândețe, te-așteaptă, te primește, te ascultă. Ochii sunt vii, vie-i icoana, străluminat locașul din Mărțișor" (Ochii Maicii Domnului). Astfel copilăria e reconstituită pe planul "a ceea ce ar fi putut să fie", în înseși miezurile sale
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
deznodămîntul rătăcirilor sale și calea cea mai potrivită de a le duce la bun sfîrșit. Coborîrea în imperiul lui Hades și mai cu seamă întoarcerea de acolo este isprava supremă ce poate fi împlinită de un muritor în timpul vieții, de neasemuit cu orice faptă de arme de pe fața pămîntului. Un om în carne și oase întors din țara umbrelor a văzut și a trăit totul, este imun și desăvîrșit ca un Achilleus cufundat în întregime în apele Styxului. Legenda greacă a
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
semăna cu nimic din tot ce se scrisese până atunci în care în sfârșit în care într-adevăr desigur în mod evident un poem cu aromă de zmeură cu gust de iasomie el era departe foarte departe ea citea poemul neasemuit și aproape că aproape că foarte aproape ea servea cafeaua dimineața într-o singură cană cu o singură bucată de zahăr ea stătea la masa ei cu un singur scaun ea nu mai vorbea nu mai răspundea la salut ea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
cană cu o singură bucată de zahăr ea stătea la masa ei cu un singur scaun ea nu mai vorbea nu mai răspundea la salut ea numai aștepta ea era singură precum bătrâna barză de pe acoperișul primăriei în poemul lui neasemuit - un poem cum scrii doar o dată în viață o singură dată - în poemul lui nu scria nimic din toate acestea xxx ea își amintea totul: arcuirea sprâncenelor lui umbra unui rid gustul dulceag al pleoapelor lui sărutate în grabă își
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
în viața lui o zână, dar atunci, pe loc, își spuse că așa trebuie să se fi arătat dumnealor, zânele, despre care citise în copilărie prin cărțile lui bunică-său. Dar, nu asta era surpriza. Deschizând larg ochii -care aveau neasemuita dorință de a se roti nebunește în orbite - și pipăind-o temeinic pe toată suprafața goliciunii sale de parcă ochilor săi le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede. Dar ceea ce punea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
disipat aerul ca de iad Al acestei lumi meschine - Le-a orbit răutatea, sora mai mică a sălbăticiei... Mama: Trebuie să aibă vreun rost și mirosul de tămîioară, că prea e din cale-afară de plăcut omului. Bagi nasul, aspiri parfumul neasemuit, ți se încălzește sufletul. Vrei să te bucuri în continuare de farmecul lui, tragi încă o dată pe nări, însă deja mirosul s-a pierdut. Doar atît a fost - un semnal scurt, parcă anume pentru tine, la dezmorțirea primăverii într-o
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
din Hamlet, bunăoară; alteori provin din formule orale, voit inadecuate (vezi Caragiale: "...dacă e anonimă o semnăm și noi..."), cum ar fi "Orșicîtuși de puțin, contează enorm de mult", care se referea oblic la poetul boem Teodor Pîcă, prieten cu neasemuitul Leonid Dimov, cu desenatorul Florin Pucă și cu Mircea însuși, în perioadele alcoolice ale acestuia. "Orșicîtuși de puțin..." a devenit și un vers din Cîntec de adormit elefantul. Dar acest poem se referă, în principal, la Children's corner de
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânce, adăugând că, îndată ce va mânca, va muri (Facere 2, 16). Dumnezeu l-a făcut pe om și l-a așezat într-o stare de mare bogăție și i-a dăruit o neasemuită cinste. Dar tocmai pentru a nu cădea din această pricină în mândrie, uitând că nu are de la el bunătățile ce le are, i s-a dat această poruncă. Omul trebuia să asculte de Creator și să nu prefere darul în locul
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
care valorile să circule nestingherit, având obligația să păstrăm tradițiile și obiceiurile care sunt tezaurul sufletului românesc, să le păstrăm și să le ducem mai departe fiindcă doar așa vom fi demni să viețuim pe plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte romanești. Planurile noastre erau în 2009, de a cuceri Mapamondul... și colțurile cele mai indepartatea ale acestuia unde locuiesc conaționali români! Este o glumă, dar dacă stau bine să mă gândesc ar putea fi și un lucru
Interviu cu ECATERINA CÎMPEAN – Director General la RADIO „PRODIASPORA” [Corola-blog/BlogPost/93783_a_95075]
-
trotuar, lungi, sinuoase, pe care le știam, le iubeam, erau amantele mele. Erau apoi vitrinile, mai ales o vitrină cu lumînări (lumînări mici ,galbene, mari, albe, pentru nuntă) în fața cărora stam fascinat. Erau firmele (citeam toate firmele cu o plăcere neasemuită), erau căruțele cu sifoane, erau gangurile sumbre, mirositoare, afișele silabisite de militari, closetele publice, hala cu legume și loz în plic, tramvaiele minuscule, ridicole ( în Iași erau niște tramvaie teribile, din categoria celor onirice, care te duc, te duc, și
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
prune, iar se suiau. Dovlecii enormi din grădina Anei! Soldatul care declanșează, c-o împușcătură, toată mașinăria nemțoaicei. (O, mai ales turcul care caută să taie sînii unei turcoaice, sînii pe care ba și-i arată, ba și-i ascunde!). Neasemuita, nostalgica poveste a lui Terapont ce-și găsește iubita ideală peste țări și mări. Panouri, parcă, de bîlci, pictate naiv, sfîșietor de blînd, în culori voit stîngace. Și ce melodie secretă se degajă din frază, din aranjarea cuvintelor! Îmi cîntă
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
țese voi destrăma pânza tăcerii. lăsați-mi doar războiul în camera goală. și destul fir. nu cer altceva. așteptare. veghe. destul fir. cât să-nconjuri pământul de câteva ori. încă nu ai venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru pereți a fost vremea
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
experiență - a altora - că o amănunțită aplecare asupra unei ediții critice, aparținând dlui G. Pienescu, nu promite nimic bun editorului, nu pentru că e o ediție perfectă - sau pe aproape - n-ar fi posibilă, ci fiindcă spiritului d-sale de o neasemuită agerime, pe un fond de incomparabilă erudiție, nimic nu-i scapă: erorile, inadvertențele, feluritele lipsuri, pierderile din vedere și alte cusururi ale muncii editorului scandalizează ochiul critic, editorul e culpabilizat. De aceea, nu m-am așteptat, aflând că se va
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
aparența ei de femeie puternică, de succes, ea ratase pe cel puțin două planuri. Intelectual, se alesese praful de vocația ei scriitoricească, dacă va fi fost. Adam Wellington o transformase dintr-o mișcare în păpușa sa de lux, în minunata, neasemuita sa păpușă vie, în mașinăria sa sexuală sofisticată și perfectă, în carafa lui cu tinerețe fără bătrânețe și ea consimțise fără vreo împotrivire (ba chiar păruse că agreează, că-și dorise rolul acesta!...), ea îi venise în întâmpinare vârstnicului său
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
a spune limpede și impresionant. Începurăm chiar Schubert și Schumann. Un eveniment muzical: Tereza Carreño - cea mai mare pianistă a lumii, concertează la Ateneu în două recitaluri proprii și ca solistă într-un simfonic. Stârnește admirația și entuziasmul publicului, prin neasemuita-i poezie și forță titanică de care dispune. La sfârșitul unui recital cântă în plus marșul militar de Schubert-Tausig, lăsând o impresie ca o formidabilă orchestră de 70 de oameni. I.C. Brătianu, primul ministru de pe atunci, se suie pe scenă
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
deplină a concertului, la care asistă tot ce era mai ales ca public din Cluj, în frunte cu generalul comandant Petala cu doamna, episcopul Clujului, Ivan, un venerabil bătrân de 80 de ani, pe urmă profesori universitari, directorul Operei, Popovici-Bayrenth, neasemuitul conducător și animator al acestei înstituții însemnate. Din nenorocire, pianul care era defectuos, un vechi Bössendorfer, chiar la sfârșitul programului îmi făcu șotia de a-și înțepeni un șir de clape, lucru care mă derută nițel în bisul acordat. După
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
a evangheliarului are textul scris in folio, înconjurat de superbe chenare. Doar paginile care stau față în față au același model de chenar, în rest sunt mereu și mereu alte chenare, varietatea apărând atât ideatic, cât și coloristic. De o neasemuită frumusețe sunt și miniaturile așternute pe foile de pergament gros ale evangheliarului, cele mai izbutite fiind portretele evangheliștilor Matei și Marcu. Manuscrisul este atât de prețios, încât nu i se poate stabili o valoare comercială. Pe copertă, blazonul prețios al
Agenda2003-26-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281183_a_282512]
-
memoria abia-l cuprinde de uimire; fiecare uimire își are apoi răspuns în povestea scrisă. În cele din urmă, mângâind cu privirea filă de filă ajungi să crezi fără putință de tăgadă că Timișoara ta, privită cu alți ochi, e neasemuit de frumoasă, că Parisul, Viena sau Florența, spre pildă cu nimic mai dragi ursitoarelor frumuseții n-au fost. Să fie asta Timișoara cea adevărată, sau doar imaginată de autorii albumului? Fiecare-și va răpunde pentru sine citind cartea. Frânturi de
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]