4 matches
-
Articolele Autorului Indiscret, răscolesc în garderoba cele ce mi-i soție, năzărind, ca motiv, o bluză vișinie - amintiri din care s-a născut viitorul, acum, trecutul și dorul. Nicidecum, bluza vișinie nu a supraviețuit parfumului fosilizat în nările-mi încă neatrofiate de timp și de agresiunea aldehidelor societății de consum, nicidecum... N-am găsit bluza cea vișinie, ci doar inconfundabilul ei parfum de toporași și amintiri, o mie, răsfrânte peste un timp cu originea într-o primăvară timpurie. N-am găsit
BLUZA VIŞINIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350060_a_351389]
-
sugerați printr-un simplu contur gravat. Abdomenul este plat, bazinul normal dezvoltat, fără steatopigie sau steatomerie. Triunghiul pubian este mereu reprezentat sub forma unui V, de mici dimensiuni. Cea mai mare parte a statuetelor posedă brațe, uneori doar schițate, dar neatrofiate. Membrele inferioare sunt simplificate (dar au proporții corecte), uneori fiind reduse la un fus, în care separarea picioarelor nu este indicată decât printr-o incizie profundă. Multe din figurinele de la Malta și Buret sunt îmbrăcate: tot corpul, chiar și capul
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
catolice, interveni Maja, pentru a spune ceva. Altfel invitatele ar fi considerat că ea nu mai dă atenție conversației. Sau chiar mai rău, că le trata cu superioritate - păcatul cel mai grav În care sentimentul ierarhic al excluderii era singurul neatrofiat. Dar nu era sigură - poate că erau ortodoxe? — Mă rog, religia nu are o atât de mare importanță - la urma urmelor, și sud-americanele sunt catolice și nu ți le recomand deloc, eu n-aș lua niciodată o sud-americană, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plăcerea obligatorie și pe obsesia comparativă iau partea drept întreg, spuma drept val, pentru că lucrul despre care e vorba înainte de toate este exprimarea noilor pretenții la fericirea individuală. De ce să vorbim despre dictatura orgasmului, când miza e trăirea unei sexualități neatrofiate, împlinite? Oare nu în asta constă principala ei valoare? Contrasensul sare în ochi: ceea ce structurează noua cultură libidinală nu este dictatul cantitativ, ci preocuparea pentru calitatea momentelor trăite. Dacă această analiză e justă, revoluția sexuală trebuie interpretată ca una dintre
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]