23 matches
-
Ascultând freamătul oceanului infinit din interiorul său își dorește: "De-aș avea puterea/ Să urmez spuma credincioasă/ A valului,/ Să sting în apă vie/ Sentimentele aprinse,/ Iar furtuna să o transform/ Într-o nesfârșită liniște/ Interioară...// Și astfel, în casa nebântuită,/ Să aștern curată/ Fila zilei/ De mâine..." (Pagină albă) Fire sensibilă, suavă și delicată ca o floare de lotus, în fața realității agresive, poeta își caută protecție și tămăduire adâncindu-se în consolare: “Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1464508179.html [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
dăruit robului Tău Dragoș-Vasile izbăvire de păcate prin Sfântul Botez și i-ai dat ca pe o arvună înnoirea vieții, Însuți Stăpâne, Doamne, binevoiește să strălucească pururea lumina feței Tale în inima robului Tău că aceasta apără păvaza credinței sale nebântuită de vrajmași, păzește-i nespurcata și neîntinata haină a nestricăciunii cu care s-a îmbrăcat; fii milostiv acestuia și nouă, mamei și nașilor săi, după mulțimea îndurărilor Tale, că întru această Sfântă Taină s-a binecuvântat și s-a slăvit
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1411838176.html [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
la o ființă extraordinar de incomensurabil de fragilă, care poate fi distrusă emoțional și de o muscă, mi se pare la fel de nesănătoasă ca opusul ei. Iar concentrarea pe “să avem grijă să nu-l traumatizăm”, în loc de o relație naturală, relaxată, nebântuită de vinovății și bazată pe doar pe un raft de bibliotecă, în loc de 18 pereți cu cărți de puericultură, mi se pare o greșeală. Mare. Mă uit în jur și ceva îmi spune că, peste 20 de ani, o generație de
Părinții și traumele de ieri versus părinții de azi și traumele de mâine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20257_a_21582]
-
Chiar mă gândeam la tine. Era un bărbat bine făcut, cum se spune în popor, reprezentând o sumă de preferințe fizice, fără nici o legătură cu cele sufletești. Trebuie afirmat însă că pe planul acestora era un om cu statornicii respectabile, nebântuite de aventurile deviatoare, uneori devastatoare ale imaginației, pe care nici nu le credea capabile de migrațiune în real. Era deci, la prima vedere, și chiar la a doua, un soț „ideal” cum se obișnuiește să se spună, și lucrurile chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de aparent nemotivată și de fermecător subită, singurii indemni de tot ceea ce în insulă este miracol, aparență și vis. Tinerii aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și pentru așa ceva. ianuarie 2007 Cottbușii Cînd citim în presa germană cuvîntul magic scris în dreptul numelui lui Sergiu Radu, în primă instanță, sîntem tentați să credem c-au înnebunit nemții. „Schijă“ a fost întotdeauna un fotbalist rezonabil, însă, din păcate, nebîntuit de harul magiei. Filiform, lipsit de forță și de perspectivă. La fel, Vlad Munteanu. Precoce, talentat, dar boem, interesat parcă mai mult de viața de dincolo de tușa terenului. Ce-o fi știut să le facă și să le spună Petrik
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Taloș, În Meșterul Manole. Contribuție la studiul unei teme de folclor european, arată că, printre măsurile cele mai importante pe care le ia omul spre a se sustrage unui destin rău la construirea casei, este alegerea unui loc curat, adică nebântuit de duhuri răufăcătoare. Nu numai alegerea locului pentru casă joacă un rol important În destinul familiei, ci și alegerea materialelor de construcție. O atenție deosebită se acorda alegerii zidarilor, Întrucât unele defecte ale acestora se puteau Îndrepta asupra familiei care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de aparent nemotivată și de fermecător subită, singurii indemni de tot ceea ce în insulă este miracol, aparență și vis. Tinerii aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
opticii unor critici influenți (Lovinescu și Călinescu, îndeosebi), sceptici în ce privește acele criterii de artă în stare să-l definească pe autorul Baltagului drept un autentic romancier. Și spun asta fără a uita abordările interpretative (Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga, Alexandru Paleologu...) nebântuite de îndoieli asupra calității de „romane” a unor capodopere sadoveniene. Totuși, câți critici l-ar socoti pe Sadoveanu, ca romancier, un egal al contemporanilor săi Rebreanu, Camil Petrescu? Șirul capodoperelor sadoveniene se deschide cu Hanu-Ancuței (1928) și Baltagul (1930): un
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Totul era de-o înfricoșătoare splendoare pentru una ca mine cu nervii zdruncinați, care aterizase aici venind dintr-o țară amărâtă. De aceea voiam, în singurătate, să iau Lala un picuț în râs, să găsesc ac de cojocul acestui loc nebântuit de traume,care nu făcea decât să-mi demaște confuzia. Voiamcu tot dinadinsul să dobândesc încrederea locului, să mă reobișnuiesc să privesc calmă frumosul, să nu-mi tot reamintesc automat de dictatura pe care-o părăsisem și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
domnitorului: „Fapta pe care Măria Voastră ați isprăvit slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită, ce era mai rea și decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie niminia. Dumnezeul părinților noștri păstreze zilele Măriei Tale ferice, nebântuite; îl rugâm să ia din zilele noastre și a[le] copiilor noștri și să adaoge pe ale Măriei Voastre... Rugămu-te, dă-ne voie ca de acum înainte să te numim Părintele cel bine voitor și slobozitorul neamului țărănesc” (subl. ns
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Pe de altă parte, a fi filosof nu înseamnă neapărat să transpiri într-un spațiu închis printr-o reflecție riguroasă pe parcursul căreia afli că Lévi-Strauss nu e numai o marcă de jeanși. Nu vreau să spun aici că sunt filosofi nebîntuiți de nici o idee, ci că se poate face filosofie și trăgînd mîța de coadă. Gîndirea și rostirea filosofică trebuie să fie liberă și cuprinzătoare, cel puțin din punctul de vedere al unui profan ca mine. Reflecția filosofică este o aventură
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Cît despre așa-zisul succes de public furibund, cu care am fost intens bombardați, se pare că, practic, lucrurile se prezintă, azi, cu totul diferit față de data premierei. Am văzut, de curînd, filmul, la Mall, într-o sală aproape goală, nebîntuită de nici un hohot de rîs sănătos. Deși Garcea beneficiază de un regizor de import transoceanic (Sam Irvin), rezultatul e la fel de jenant ca și cînd grupul s-ar produce în regie proprie; iar eforturile interpretului (Mugur Mihăescu, care e și coscenarist
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
prindă și-n clipa de-apoi himerica imagine se destrămă lăsând în urmă doar singurătatea și pe vechiul său așternut pe vechea sa pernă mâneca-i văduvită și-o-ntinse ca pe o acceptare a somnului - somn fără vise și nebântuit de fantome - sau ca pe o acceptare a morții? În Semimaru, un no cu aspectul unei lung poem, nu există nici zei, nici demoni, nici fantome, ci doar ființe condamnate la despărțire, marginalizate precum Semimaru, prințul muzician și orb, abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
neliniștitoare presimțiri. E una dintre acele nopți când mormintele se deschid și când pe cer apar semne prevestitoare de mari tulburări. O noapte ce nu se aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată de Marcellus, noapte sfântă și pură, nebântuită de fantome, de prevestiri amenințătoare, de descântece și de vrăji: Spun unii că în preajma sărbătorii Când s-a născut Iisus, o noapte-ntreagă Se-ngână cântătorii și atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Mi-e teamă să nu intre morții pe fereastră...”. Nu va intra însă decât moartea, propria ei moarte, căci Maleine va fi sugrumată chiar în această cameră. În spatele toposului funerar al unui spațiu permanent încercuit și dominat de moarte, deși nebântuit de spectre, de „apariții”, de duhuri, se poate ghici totuși vechea și adânc înrădăcinata moștenire a reprezentărilor întâlnirii cu fantoma ca semn de netăgăduit al morții. Zgomotele ce se aud în spatele ușii sau la ferestre trădează prezența persistentă a angoasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spațiu-limită dintre corpul viu și fantomă, puntea care leagă insula vieții de insula morții, pragul dincolo de care omul nu a pășit încă pentru a intra pe tărâmul adevăratei morți, al morții ca veșnic repaus scăldat în lumină, ca somn adânc, nebântuit de coșmaruri și de vedenii. Teatrul este un fel de pribegie, de călătorie între cele două insule gemene, care, ca în tabloul lui Böcklin, par fiecare dublul celeilalte. În acest sens, Sonata spectrelor ne propune o metaforă perfectă a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea coaptă în fântână? Iar, puiul bunicii. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai înainte îi scriam lui Constantin Clisu câteva impresii despre cartea lui care m-a iritat. Nu suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și pe aceea care condamnă lucrurile firești, dreptul omului la o existență confortabilă și nebântuită de angoase. Deci îi spuneam: soluție clasică, ca în filme în cartea ta „Restul e tăcere... „ (chiar dacă întâmplarea este reală). În romanele fără soluție - le găsește Dumnezeu! Numai că aici lovește și în cel care nu respectă o convenție. Că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
ce ți l-am trimis imediat după ce am închis cartea ta ultimă, notam câteva impresii. Nu prea suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și pe aceea care condamnă lucrurile firești, dreptul omului la o existență confortabilă și nebântuită de angoase. Pentru că în cartea ta, de la început la sfârșit, emană sfânta noastră morală - creștină și proletară. Deci îți spuneam: soluție clasică, ca în filme în cartea ta „Restul e tăcere... „ (chiar dacă întâmplarea este reală). În romanele fără soluție - le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
Taloș, în Meșterul Manole. Contribuție la studiul unei teme de folclor european, arată că, printre măsurile cele mai importante pe care le ia omul spre a se sustrage unui destin rău la construirea casei, este "alegerea unui loc curat", adică nebântuit de duhuri răufăcătoare. Nu numai alegerea locului pentru casă joacă un rol important în destinul familiei, ci și alegerea materialelor de construcție. O atenție deosebită se acorda alegerii zidarilor, întrucât unele defecte ale acestora se puteau îndrepta asupra familiei care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]