486 matches
-
țările de Jos, unde legitimitatea fundamentală a instituțiilor reprezentative nu fost niciodată pusă serios În discuție, degringolada din sistemul monetar internațional, Împotmolirea vizibilă a economiei postbelice și dezinteresul electoratului tradițional au reușit să zdruncine Încrederea oarbă a generației de după război. Dincolo de accesele nebuloase de neîncredere și scepticism exista o amenințare foarte reală și, credeau contemporanii, foarte prezentă. După al doilea război mondial, conflictele civile și violența deschisă au ocolit Europa de Vest. Forțe armate au fost desfășurate cu urmări crâncene În toată Europa de Est, În coloniile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le-a scăpat intelectualilor din Praga sau Budapesta. Dar, așa cum explica Mihály Vajda, colegul lui Haraszti, supremația burgheziei era clar preferabilă „insuportabilei experiențe istorice a tiraniei cetățeanului” prin care trecea țara lor. Efortul de reconstituire a societății civile - o formulare nebuloasă, ce descria un obiectiv incert, dar unanim Îmbrățișat de opoziția intelectuală din Europa de Est Începând de la mijlocul anilor ’70 - demonstra că, după 1968, disidenții au Înțeles că reforma partidului-stat era imposibilă. Puțini se așteptau ca Husák sau Honecker (și cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a precedat. Cei mai mulți dintre actorii dramei din 1989 - Jaruzelski, Kiszczak, Wa³êsa, Michnik, Mazowiecki - se aflau deja de mulți ani pe scenă. După 1981, țara trecuse de la o scurtă perioadă de relativă libertate la legea marțială, urmată de un lung și nebulos purgatoriu de semitoleranță represivă care a culminat cu Întoarcerea la crizele economice din deceniul anterior. Biserica Catolică era puternică, Solidaritatea populară, iar națiunea poloneză nutrea o ură neîmpăcată față de conducătorii comuniști - Însă aceștia s-au agățat atât de mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nici partidele antisistem cele mai virulente nu au Îndrăznit să Îl atace fățiș și care continuă să suscite o simpatie cvasiuniversală. Acel ceva nu este, cu siguranță, Uniunea Europeană, În ciuda numeroaselor ei merite. Nu este nici democrația: prea abstractă, prea nebuloasă și prea des invocată pentru a mai putea fi pusă pe un piedestal. Nu este nici libertatea sau statul de drept, care de zeci de ani nu au mai fost periclitate În Occident și care sunt deja axiome pentru tânăra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deziderat romantic al creării unei arte naționale. Pe de altă parte, figura cristică intră într-o altă arie de rezonanță, tratările clasice, de gen, cuprinzând episoade revelatoare din Noul Testament, fiind înlocuite cu crearea unei atmosfere mistice în pictură prin prezențe nebuloase, misterioase, revelatoare. În pictura română lipsesc "satanismele", demonismele care se regăsesc în siajul unei culturi modelate de spiritul catolic, în schimb cealaltă dimensiune a prezenței difuze a religiosului se regăsește sub forma unui vag simbolist în picturile lui Artur G.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Portret de fată, (ulei pe pânză, 0,659 x 0,535 cm, semnat în partea dreaptă sus cu ocru: Kimon/Loghi, nedatat, pe verso cu tuș negru: 4396), ne înfățișează o feminitate care a devenit misterioasă, încărcată cu un conținut nebulos. Modelul l-a reținut pe pictor pentru că revine asupra lui în Orientala -, fapt semnificativ, portretul era achiziționat de Regina Maria -, fără a modifica ceva în expresia chipului, ci, în vederea orientalizării personajului, adăugând pieptarului de culoare bleumarin închis un desen decorativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care Ofelia se înstrăinează. De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică, apa o desparte deja pe Ofelia de planul realității. În același timp, ceea ce se vede pe celălalt mal poate fi foarte bine o proiecție iluzorie, nebuloasă a fetei. Acest clivaj poate fi urmărit în deschiderea pe care o oferă defilelul, tot în fundal, ruptura care produce această separare între eu și lume. Tot în fundal, departe, pe niște stânci se află Castelul de la Elsinore, reperul "social
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
straniu acestei femei, ca un giulgiu fantomatic, neverosimil, un dramatism preluat cromatic și de tensiunea dintre contraste, dintre lumină și întuneric. Cine este, de unde vine, către cine privește? Trama simbolică se poate organiza gauguinian. Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată în el într-un mod artificial. Această femeie de la țară insertul personajului într-o lume rurală este pur aleator -, are o noblețe tragică a trăsăturilor, o tristețe ineluctabilă. Tabloul degajă acest efect de încremenire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transfigurare a picturii sale față de mimetismul naturalist. În cazul lui Loghi, este vorba de a decanta influența celor doi maeștri, iar criticul decelează două perioade, una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă, spectrală, specifică țărilor din nord și una pe care Karnabatt o vede ca manifestare a unui "temperament oriental", mediteraneean, unde predomină tonurile calde, pastelate, vitaliste, strălucitoare ale sudului. Pictura lui Loghi ar ieși, astfel, de sub influența germană, nordică, pe măsură ce se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la lumina sudului mediteraneean: "Imaginație caldă de oriental, Loghi întrupează în culori, nu numai realități, ci concepții, visiuni de poet, crâmpee de vis, pe care le traduce în delicate armonii de culori"424. Acest sud feeric, dezinhibat, vitalist diminuează influența nebulosului decadent, a viziunilor sumbre, a macabrului pregnant, a erotismului deviant cu notele sale maladive, cu frumusețea perversă și insidioasă a răului, precum într-o compoziție ca Postmortem Laureatus. Sensul acestei transpoziții vizionare este și cel al unei idilizări a pânzelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că talentul lui Kimon Loghi se află la o răscruce: o cale pe care îl împinge școala germană, influențele lui Böklin (sic) și Stück (sic), sub care Loghi crea viziuni diafane ce se perdeau în atmosfere cenușii, peysage și ființe nebuloase: o altă cale spre care îl împingea temperamentul său de oriental obișnuit cu lumina limpede, cu culoarea caldă, cu viața iar nu cu spectrele ce populează atmosfera cețoasă a țărilor de nord"426. Chiar și așa, pânzele sale nu pierd
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]