91 matches
-
debordante. Un film cum nu se poate mai potrivit pentru petrecerea plăcută a ultimelor zile de vacanță. Spirit - Armăsarul vestului sălbatic - S.U.A. 2002. Înduioșătoarea poveste a unui cal sălbatic - Spirit (voce Matt Damon): nașterea sa într-un loc pustiu și necălcat de piciorul omului din vestul Americii, capturarea și ducerea lui într-un fort, servitutea la care îl supune un crud colonel (voce James Cromwell), eliberarea și prietenia lui cu un tînăr indian-piele roșie, Little Creek (voce Daniel Studi). Ne-am
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
o performanță!), care merită văzut, măcar pentru calitățile vocale ale mopsului Frank SPIRIT - ARMĂSARUL VESTULUI SĂLBATIC (SPIRIT - STALLION OF THE CIMARRON) - S.U.A. 2002. Șnduioșătoarea poveste a unui cal sălbatic - Spirit (voce Matt Damon): nașterea să într-un loc pustiu și necălcat de piciorul omului din vestul Americii, capturarea și ducerea lui într-un fort, servitutea la care îl supune un crud colonel (voce James Cromwell), eliberarea și prietenia lui cu un tinar indian-piele roșie, Little Creek (voce Daniel Studi). Ne-am
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
zonă să fie foarte căutată de turiști. Cayo Largo del Sur impresionează mai ales prin frumusețea peisajelor, fiind considerată „perla“ arhipelagului Canarreos. Insula este cea mai potrivită pentru scufundări, și în general pentru tot ceea ce înseamnă sporturi nautice, iar plajele necălcate încă de piciorul omului și stâncile de corali adaugă un plus de farmec. Holguín este denumirea de astăzi a ținutului în care a ajuns pentru prima dată în Cuba Cristofor Columb. Culorile predominante ale unei imagini luate de aici ar
Agenda2004-34-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282800_a_284129]
-
fulg din zăpada căzută, ca în Morții lui Joyce, peste vii și dispăruți la fel. Pe el îl recuperează, încet-încet, prin rugăciunea isihastă, încununarea unui fel de vita contemplativa, "condusă" împotriva risipirilor. Existența profundă, neschimbată de timp, ca zăpada încă necălcată în picioare, se strecoară discret printre partidele de "șah", încercînd să recîștige talentul de-a "oficia" mistere pe care generația Gabrielei Melinescu pare (sau crede) a-l fi pierdut. "Veghează", într-un arričre - plan, imaginea estompată a unui Eliade bătrîn
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
Știri ...pentru un nou show incendiar și monstruos @ Beciul groazei - o locație tenebroaso-misterioasa încă necălcata de oamenii cu frica...de vampiri ... cand? tot pe surse am aflat că în timpul [Dracula Film Festival] (http://draculafilm.ro/petreceri/) Revenim! PS: câteva informații din dosarele celor doi: Pe numele său real George Andreescu, Gojira activează încă din 2005
News Alert! [Corola-blog/BlogPost/97986_a_99278]
-
ziua. Tensiunea dramatică și insolitul reprezentărilor sunt astfel asigurate. Iată, în Centura de castitate, două dintre cele mai ilustrative poeme: "Un râu orb merge pe stradă;/ în urma lui clipocesc undele/ împrăștiindu-se pe la răspântii:/ nu rămâne nici un loc neacoperit,/ nici unul necălcat de picioare.// Undele curg peste pași/ și peste glasuri înserate:/ râul orb se oprește la semafor/ picioarele sale încălțate/ în pantofi de mort pipăie asfaltul./ Trecătorii îl iau de mână/ și-l ajută să treacă pe celălalt trotuar,/ spunându-i
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
la momentul potrivit, ca un personaj de poveste, și îl scăpase de la moarte. Se duseseră la pădure, el și mai mulți copii, pentru a se juca de-a haiducii, așa cum făceau de multe ori. După ce oboseau, stăteau trântiți în iarba necălcată, cu mâinile sub ceafă, imaginându-și tot felul de scenarii în care tot ei erau personajele pozitive și visau la tot ceea ce aveau să facă în viitor. Apăruse de niciunde un mistreț și fusese cât pe ce să-l pună
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am o mică împărăție, populată de pomi, păsări și insecte. Acum mă plimb fericit prin grădina cu totul și cu totul albă și mă gândesc înfiorat de emoție că sunt proprietar de zăpadă. Zăpada mea, venită din cer și încă necălcată de picior de om, netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe crengi. Apoi mă întind pe spate, în zăpadă, și mă gândesc că dacă aș muri acum, printre pomii sădiți
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
zile nu cred că mai are. O crescut altul, care i-o luat meșteșugul și acum unul cântă pe un gard și celălalt pe altul.Nu se împacă deloc. Se iau la ciondăneală cât ai zice „pește”, iar puicuțele rămân necălcate, săracele... Dacă așa stă treaba, ai s-o auzi la primăvară pe baba ta spunând, ca gospodina ceea care se văieta: „Vai de mine! Am pus sub cloșcă vreo douăzeci de ouă și n-o ieșit nici treizeci de pui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bucure, pentru că asta înseamnă belșug. Ce n-o dat Dumnezeu? De toate. Dar că o dat și oameni ca voi, fără pic de glagorie, asta n-am mai știut. Ia te uită dumneata și te minunează! Uite pe ce troiene necălcate nici de pasăre au venit cu încărcătură, ca pe vreme bună! Doamne păzește! Aiasta-i numai treaba dumitale, moș Dumitre, și a prietenului matale, moș Pâcu. Alții nu ar fi îndrăznit să iasă din casă pe așa prăpăd nici în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui. Puicuțele cotcodăcesc în zadar, iar vremea se schimbă cum vrea ea și el nu vede, nu aude. Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu, Dumitre, la vremea noastră rămânea cumva vreo puicuță necălcată? Ferita sfântului! ... Acum să te văd, Pâcule! Fetișcanele se zburătăcesc ca rândunelele în jurul tău și tu nimica nimicuța... Cam ai dreptate, Dumitre, pentru că nu știu cum să-ți spun, dar...de o bucată de vreme mi-o cam slăbit vederea și...nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite trupele. — Vera, spune-mi, te rog, ceva! — ...pantofii ăștia nu se potrivesc cu broșa, rochia de lamé e necălcată... Da. — Cum m-ai recunoscut? — Cum? Păi... Am prins-o de umeri și-am zgâlțâit-o ușor. — Ascultă! Nu știai că vin. Am trecut prin câteva operații estetice majore. Sunt deghizat de nici mama, dac-aș avea una, nu m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte, Luana trase o concluzie înțeleaptă: sărăcia avea nenumărate forme. Școala generală la care învăța Luana avea repartizați elevi de la Casa de copii. Orfane sau abandonate, aceste suflete lăsate în grija statului te umpleau de milă. Îmbrăcați în uniforme vechi, necălcate, deșirați și slabi, unii dintre acești copii nu vorbeau și nu râdeau aproape niciodată. Pe Luana o impresionă primul contact cu ei. Avea doi căminiști în clasă: Mincaș Gheorghe și Vându Teodor. Mincaș, fire închisă și reținută, nu vorbea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare ca ars și ajunse pe malul cu stufăriș al bălții, târziu când uvertura era pe la mijloc iar volocul din plasă cu ochiuri mărișoare deja era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu mânuțele ochișorii: Pune mâna la ochi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mormăie acesta, abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și de huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Academiei Române care, acum vreo doi ani, mi-a recunoscut chiar calitatea de vechi și constant frecventator printr-o... "Diplomă de fidelitate". Dar sunt zile când curiozitatea, ispita de a descoperi și alte continente ale spiritului - chiar dacă, o dată cu trecerea vremii, ariile necălcate se strâmtează, parcă, tot mai mult, mă împing și către Arhivele Naționale. Unde, spre bucuria mea și sper și a celor cărora le împărtășesc descoperirile, mai mari sau mai mici, îmi răsplătesc - luând cunoștință de ele - stăruința care refuză să
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
fi mișcat, nicicând nu s-au îndepărtat de rădăcinile creației patriei lor natale. Poeții generației șaizeci, posedând rădăcini adânci, care îi sprijină dârz - într-o necunoscută pentru cei străini, dar foarte bogată cultură - n-au ezitat să navigheze către alte necălcate până acum țărmuri și să-și fixeze soclurile noilor lor creații în meridiane poetice de o valoare universală. Căutând să găsească esența unei noi poezii și a cumpănirii ei cu poezia mai ales europeană, precum și cu orice altă poezie valoroasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu, era imposibil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
același lucru i se întâmpla și lui Gică. El arunca la fix, acolo unde dorea. Doar mă certa pe mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
în faptul că era necesar să se vadă că totul era real: piatra, nisipul, transpirația, crăpăturile din perete. Nu ar trebui să existe niciun machiaj, tencuială sau orice altceva ce ar ascunde adevăratul aspect al exteriorului. Costumele trebuie să fie necălcate, nespălate. Nu recunoșteam estetica din Hollywood, care pentru noi însemna același lucru ca și estetica staliniană. Aveam senzația că lumea se afla la picioarele noastre, nu existau bariere pe care noi să nu le putem depăși[8]. Împreună scriu scenariul
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
cer, plină de senzualitate, de bogăție și mister?... Sau ca un zeu zdrențuros și teribil din Munții fabuloși ai Destinului, într-o tară verde numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis?! Acum chiar că ași emigra într-o pădure virgină, necălcată de om, undeva într-o biosferă de bioluminiscență solară, din Bucura-Dumbravă, via Sfinxul-Babele-Vârful Omu’... Să ies odată pentru totdeuna din sfera Pământului opac și să mă pierd prin pădurea verde-albastră de cristal... într-o altă biosferă luminoasă, clară, translucidă și
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
altădată Privește la steaua măreață Călăuză-n magica-ți viață. Adiere de vânt jucăuș Pe-a inimii strună arcuș O voce de înger ne-alină În piept de copil ce suspină. Un strop de izvor neumblat Un drum de tărâm necălcat Ești leacul din roua de flori Și primul cântec din zori. Să iubești...e atât de ușor. Camelia C 2010 Referință Bibliografică: Să iubești..e atât de ușor / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06
SĂ IUBEŞTI..E ATÂT DE UŞOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355553_a_356882]
-
au desenat, dorințele, pe vise Rătăcitoare-n noaptea adormită, Ecouri nestrunite prin abise Lovind ușor în geana-mi neclipită. Din noaptea lor, cu clipe de iubire Mi-au invadat cărări, pe unde dorul Și azi urmeaz’-aceeași rătăcire, Prin gânduri necălcate cu piciorul. N-a fost nici basm, nici filă de poveste, Ci doar iubirea ta și-a mea iubire Îngemănate-n nopțile celeste, Și-n zilele pierdute-n fericire. Cât ne-am iubit ? e doar o îtrebare, Răspunsul este-n
POVESTE DE IUBIRE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355586_a_356915]
-
era sigură. Era tare chibzuit. Nu se aventura în acțiuni riscante. În cei trei ani de haiducie prin părțile astea, nu-și pierduse niciun om, in ciuda faptului că dăduse multe lovituri, unele spectaculoase. Foarte puține conace de boieri rămăseseră necălcate. Orice lovitură, Dragu o pregătea cu multă răbdare. Își lua multe măsuri de precauție. Trimitea oameni să culeagă informații, acolo unde se putea, iar unde nu, cumpăra cu bani grei câte un argat din conacul vizat. De multe ori, mergea
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
sărbători, către Sfântul Ion. Dar zile multe nu mai are! Nopțile sunt rele rău... rău...Și zilele, dar ele nu-l chinuie atăt de tare. Când trăia Nicușor, se aciuaseră lângă un gard de fabrică părăsită. Loc ferit de curioși, necălcat de nimeni. Adunaseră de pe unde s-a putut o plapumă, o pătură, niște cartoane, niște lădițe și înjghebaseră un culcuș. După ce a murit Nicușor, n-a mai putut sta acolo. Îl vedea întruna... Ba i se părea că-l aude
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]