20 matches
-
malul apropiat; luna cu nămeții ei de lumină aurie se juca straniu printre crengile copacilor proaspăt înfrunziți, urcând pe scările de mătase ale cerului... Câtva timp merseră alături în tăcere, fiecare cu gândurile lui... Și câte gânduri nu le veniseră nechemate peste sufletele lor! Numai mâinile li se întâlniseră discret, transmițând unul altuia acea căldură ce ți-o dau fiorii primei mari dragoste. La despărțire, Eminescu îi strânse mâna, prinzându-i-o ca pe un hulub, și i-o sărută. Atingerea
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
îți smulgi într-o clipită halatul călduros al uitării de sine în care te-ai pierdut cu totul și vocea-n smochingul protocolar ți-mbraci nu înainte de-a împinge cu mâna spre spate agasarea ce deja s-a lipit - nechemata - de tine în fine închizi și taci îndelung lăsând sentimentul de a fi supraviețuitor să-ți toarcă molcom la picioare dar dincolo de geam auzi cum timpul iarăși își mână mustangii ce-aleargă răsfirând coame de flăcări în vânt și mușcă
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1495994928.html [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
unei zile) celor ce - sfâșiindu-se neîncetat se admiră și poate n-au aflat că tăcerile au același miros de brad când visele - rând pe rând - se deșiră. Niciodată nu voi găsi cuvinte destule să-ți pot da un nume, nechemato, poetul din oglindă îmi spune că singurătatea este un imperiu al fricii ce adoră sângerarea cuvintelor, ( ah! ce impertinentă sângerare și apocalipsă) că luna plină își adună lupii ca o biruință ca o nimicire a înțeleptului din mine.... 6 ianuarie
CÂT CINISM... ÎN METAFORA UNEI ZILE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_cinism_in_metafora_un_valentina_becart_1388925773.html [Corola-blog/BlogPost/347498_a_348827]
-
ocnele cuvântului” în care muncește poetul pentru „îmblânzirea eternității clipei”, așa cum descrie în psalmul „Cântec revoltat: „Când luna uită să răsară/ Când rănile uită să doară/ Când viața uită să și moară/ Deschide geamurile-n noapte/Să intre-n ele nechemate/ Veciile. Să-ți cânte toate,/Să nu mai plângi!” Nu pot trece cu vederea câteva dintre temele abordate, în care picură dureri din rănile mereu sângerânde: -în „Bradul interzis”, poetul evocă „strădania” celor care „i-au găsit cătușe grele” bradului
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
rămâne tensiunea între ceea ce este spus și ceea ce este tainic, de neexprimat în cuvinte, de rostit cu “șoaptele Duhului”. Și aceste taine se află încrustate printre rânduri, în spațiile dintre cuvinte, în sugestiile de reflexivitate, în întrebările care îți încolțesc, nechemate în minte. Un astfel de demers - pertinent și responsabil e menit, nu numai să edifice, dar și să ilumineze sufletele. Abordarea în cheie teologică a vieții și carismei autentic franciscane sporește și suscită interesul de lectură. Iar rezultatele acestei cercetări
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_francisc_model_paradigmatic_in_urmarea_lui_cristos_recenzie_la_cartea_pr_prof_dr_stefan_acatrinei_sfantul_francisc_si_sfanta_clara_.html [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
iar ea, Ți-a pus mantii peste cele vremi.... Iar din adâncuri ....tu ne chemi! Ești diafană ,dulce ori gingașă, O,cât ești de mare și frumoasă! De ce ești crudă și năbădăioasă, Când nu te mai primesc în casă? Vii nechemată,vii de nicăieri, Din ierni albe și blânde primăveri, Din bucle negre, galbene și-aurii, Din păr ce-i grizonat sau poate gri! Sărut mâna iubire ,doamna mea ! Întind o mână te-ating și-aș vrea.. Să-ncerc ,să pot
SĂRUT MÂNA DOAMNA MEA! de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1492672813.html [Corola-blog/BlogPost/375733_a_377062]
-
a nu stie câtă oră pereții, spațiul tixit de exponate care își așteaptă cumpărătorul și ziua licitației. Nici curatorul, nici paznicul nu o mai iau în seamă. S-au obișnuit cu femeia zânatica, care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, în sala aia că un ring uriaș, ca un amfiteatru clasic. Rămâne cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răscucește pe călcâie, fuge prin portalul îngust, fără să scoată sunete
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
vin fără să le chemi “, spunea Horațiu în Ars Poetica, 311, acest fapt se petrece și la Stan V. Cristea deoarece această poezie este o expirație a eului ce-și îmbogățește trăirea cu lucrurile și faptele ce vin spre el nechemate:”clipele reci curg, învolburate/ de cântecum meu; și ele lasă/întuneric negru, ca un jug,/ peste chipul meu de mătasă... “( Chipul meu de mătasă). Aceaste poemozii unesc în versuri speciile artelor, adică pictura prin imagini colorate de cuvinte în planuri
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Constructia_poetica_mod_de_a_largii_aria_exprimarii_eului.html [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
dintre colonade, un loc tixit de exponate care Își așteaptă, ca sclavii În cala caravelei, ziua licitației. Nici curatorul, nici paznicul nu o mai iau În seamă. S-au obișnuit cu zânatica, nurlia care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, În sala deschisă că un amfiteatru clasic. Rămâne acolo cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răsucește pe călcâie, fuge, iese prin spațiul Îngust, fără ca Încălțările ei să scoată sunete
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
anului". Vespasian, detronîndu-l pe Vitelius, îl chemă imediat pe Balbilus, atât de folositor lui Nero și continuă persecutarea astrologilor, ca și a celor ce continuau să alerge în lumina lor, păstrând doar pentru sine foloasele științei milenare. O cometă sosi nechemată în timpul domniei lui; după regulile artei, ea prezicea nenorocire tronului. Vespasian însă nu se lăsă impresionat, ci declară liniștit: Această stea cu coamă nu mă privește; ea îl amenință mai degrabă pe regele parților, pentru că el are păr, pe când eu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mărunte aduc fericirea, fericire care se află în om. Omul este creatorul atât al fericirii, cât și al nefericirii sale, omul trebuie să se bucure de toată fericirea unei vieți liniștite, să guste toate mulțumirile care-i ies în cale nechemate în fiecare clipă, verigi mărunte și neglijate, care compun lanțul trainic al singurei fericiri adevărate. Este bine să ne bucurăm de ceea ce avem noi, fără a ne situa în comparație cu alții. Nu găsești fericirea dacă te mâhnește faptul că altul este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
strămoși, tot scormonește și scormonește. În linii mari, provin dintr-un amestec absolut interesant, sunt, să spun așa, o secțiune transversală prin toate. Ar fi fost mai bine în această privință să știu mai puțin decât știu, însă bătrânețea aduce, nechemate, multe la lumina zilei, spunea el. Cel mai drag mi-a fost ucenicul tâmplar care a învățat să scrie și să citească în o mie opt sute patruzeci și opt la Cattaro și le-a împărtășit acest lucru cu mândrie într-
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
mare...taină, Ioane! Cotman și-a trecut mâna înmănușată peste obraz, pentru a îndepărta omătul și țurțurii de gheață din mustață. A privit de jur-împrejur, ca și cum ar fi vrut să se încredințeze că nu sunt pe aproape și alte urechi, nechemate... și pe neașteptate a întrebat: Nu ai cumva tiutiun de-o țigară? Nu am. Da’ de când fumezi tu, Ioane? Ei...O fost o vreme când am fumat... Și trebușoara asta are legătură cu taina mea și a lui Hliboceanu. Acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
își face loc între cele două femei. Dora simte în degetele atinse de acest nou venit niște ușoare înțepături ca niște descărcări electrice. Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai percepe: "Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Qu'est-ce que cela preuve? Nu un matematician francez Întrebase asta după ce văzuse o tragedie de Racine? Din câte ținea minte domnul Sammler. Nu că Îi plăcea să joace acel vechi joc cultural european. Avusese parte de aia. Și totuși, nechemate, propoziții Îi veneau În cap În modul ăsta. În orice caz, iată organul omului, o bucată uriașă de carne de sex, pe jumătate tumefiată În mândria ei și arătat de sine stătător, un obiect proeminent și separat menit să comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se termine.“ Începuturile ușoare sunt, acelea care contrabalansează toate urmările grele ce vin după aceea. Ah, Anna, cât timp se întinde în urma noastră! Câte lacune cu neputință de umplut, câte lucruri bune de dat uitării. Câte lucruri au intervenit nechemate, dorind ulterior să pară a fi fost dorite fierbinte. Cu ce anume ne-am făcut fericiți unul pe altul. Ce am prețuit ca fiind frumos. Ce a fost amăgire. De ce ne-am devenit străini, ne-am rănit reciproc. De ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima mea! Pariez că nici nu știați de întreruperea programului „inimi pentru inimi”! E recesiune! Prietenele mele nechemate s-au făcut mici și s-au ascuns după cele înălțătoare. Într-un târziu, am terminat munca și priveam cu admirație schimbarea. Ce minunat e când ai făcut ordine în gânduri! Am adormit în acordurile inedite ale muzicii mult căutate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate plânge... fato, așa să știi... și-și șterseră lacrimile care nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră într-un târziu, după ce puseră pe tapet multe din planurile proiectate. Acestea urmând a fi aplicate chiar din dimineața celei de-a doua zi. - Mai întâi și-ntâi este bacalaureatul, rosti sentențios Olga. La auzul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin, parcă, odată cu sângele clipelor mele, odată cu ticăitul inimii. Dar nu sunt pure. Nu le simt că vin din pustiirea sufletului, din pustia lui, în care biruind toate relele pot crede că am curățenia necesară implorării Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chipuri cu care te Însoțești Într-o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum douăzeci de ani, linii disparate, texte Întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]