19 matches
-
și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai acătării, până ce nu apucă calea prăbușirii iremediabile - cumva întârziat (și)de o pritoceală etimologică sui generis, inadecvată fără doar și poate, dar scuzabilă pentru timpurile
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_.html [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
pe cine oare acum se sinucide cețoasă este lumea nedeslușit e totul se-aude Calul tragic ca un cocoș din ape și iată se zărește că tot el este mortul [12] El nu nechează-n sine el însuși este Doamne Nechezul Europei în veacu-n care moare el este durerea acestui hoit în spasme durere ce se face pe sine că se doare [13] Iar când nechează Calul în adevăr se-aude-n gâtlejul Europei un horcăit râzând și-atunci Cetatea-ți pare creierul
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
copaci și ninge, trosnesc pe buze resturi de cuvânt, te-mbrățișez cu un colind ce-și plânge sonata părului cărunt. Se urcă iarna în copaci și ninge, la tine-n vise un e-mail sunt. Cu viscolul privirii ți-aș atinge nechezul părului cărunt. Se urcă iarna în copaci și ninge, și te-aș iubi ca pe un țurțur frânt, e încă iarnă în copaci și ninge cu fulgi de tine, pe pământ. IUBEȘTE-TE TOAMNĂ Iubește-te toamnă cu mine în
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1330020440.html [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
atunci auzi cuvântul! doar un cuvânt: "vino!" nimic nu spune cum alergi, cum ajungi și cum te cuibărești în sanie... în tine se-aude doar timbrul parcă mai împlinit care spune la nesfârșit: "vino! vino!" caii pricep ajungerea ta, înalță nechez printre fuioare de abur și scapără iar pe drumul zgăriat cu ani în urmă.... iar tu stai ghemuită acolo unde doar două lumini negre te apasă de peste un zămbet... și-ți este bine, și-un cald din taine care se
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421652630.html [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
vor scofâlci și tranșa Din simțul bravurii neîngrădite - Cai înșeuați cu harnașamente din piele de sconcs Spre-a-ndepărta inamicul înainte de șarjă Din chingi bine prinse-n scări Se vor înălța în pinteni comandanții De escadroane cu ordine lătrate In nechezul de moarte al cailor doborâți Al strigătului de ajutor al mamelor la unison De-o parte și de alta a baricadei Luptători prăfuiți și văluriți în steaguri înstelate Sub faldurile cărora fuseseră chemați să se sacrifice Impinși de o ură
CARNAGIU LA GETTYSBURG (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Carnagiu_la_gettysburg_i_.html [Corola-blog/BlogPost/359641_a_360970]
-
în păr. Scrisă azi, 13 nov. 2010, la nunta compozitorului Ieri, Marin Voican-Ghioroiu cu soprana Rodica Anghelescu mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de ceea ce va fi. Trăiesc În numele frunzelor. Trăiesc În numele cailor. Trei timpuri, am spus, și suntem În cel mai de jos, dar nu mai privim Înapoi: „niciodată n-am să fiu sacru. Mult,/prea mult am imaginația/celorlalte forme concrete”. Nechez. Legătura Între doi cai e trăirea numelui În timp. Un timp autentic, iarăși: a zgâria totul cu o prezență. De la caii discursului la caii vii. A zgâria până la sânge. Totul pentru zbor. Tragere În sus. Semnul potcoavei e istoria calului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mult, În lucruri. Moment propice pentru a reveni la cai. Calul care a trecut prin grădină. Semnul potcoavei sale. Accidentul de suflet pe care l-a produs. Faptul-de-a-fi-cal. Faptul-de-a-fi-pentru-mine-cal. Doi cai: sfântul de cal și calul din grădină. Trei cai: nechez. Sentința de a fi. Sentința de a fi cal. Câine mi-ai fost, și cal, și nevastă. Alergarea. Alergarea ca alergare, vederea ca vedere. Rana iubirii: absența himenului. Iubirea dincolo de eu, de euri: sfâșierea himenului e posesie, nu iubire, e
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
catafalc toate morțile lui neștiutele-i morți cum boabe de nisip și-n vremea rea de toamnă (cea din urmă vreme ce ni-e sortită-n calendarul tot mai galben precum femurul dezgropat în țintirim) urcăm pe soclu cîte un nechez cîte un tropot de copită ori un simplu fir de păr din coama răspîndită odinioară pe zarea triumfală cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
martie crengile pomilor. O nouă generație de fete așteptând semnalul prestabilit, orânduite în felul unei oștiri înainte de a porni la atac! De vorbă cu arborii Tot copil am rămas. Încă mai țin, până la Paști, numărătoarea copacilor înfloriți. Umblu desculț, fluier, nechez și vă pun, adesea, în ochi, la fel ca pe-o oglindă de buzunar, întregul lan de floarea - soarelui de lângă cimitir. Tot copil, dacă nu cumva visez. Dacă nu cumva sunt beat sau vrăjit sau pur și simplu nebun. Stau
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
al vieții, în Toamna în gară, un altul, al roadelor, a naturii generoase, îmbelșugate. Parcă și mai specifică pentru poet este Ignat, unde surprinde fondul sonor din ziua tăierii porcului ("Tot satu-i numai țipăt și lătrături de câini/ Tăiate de nechezuri/ ori strigăt de cocoș" și tabloul, inspirat parcă dintr-o natură moartă olandeză, al preparatelor ce excită apetitul și tocmai de aceea, văzute supradimensionat: "Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
tetraedru, erau - am spus undeva - un fel de cravate pedagogice. Dar au servit o dată chiar de lasouri aruncate către bezmeticele cirezi din mine, spre hergheliile speriate, împrăștiate de nu știu ce vânt, de nu știu ce mici, mari cutremure, îmbulzindu-se, încălecându-se, în nechez și muget, prin pulberea dintre punctele cardinale. (Îmi compuneam atunci o ținută demnă, nu se cădea să-mi fie obrazul schimonosit, boțit gulerul, nu trebuia ca petele dinăuntru să iasă prin tencuială, ca igrasia). Dar au fost, din când în
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
atâția oaspeți, vrea liniște de-acu, și bucuria să fie-a ei, deplină. Poate mai bine-ar fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea singură-i de vină că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de soartă. De-aceeași prea senină părere e și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cenușa, oseminte-adăpostind. Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd în mare-mpărăție a vieții-naintînd prin moarte sădită-n șiruri de două părți. Cei de la umbra chiparoșilor în sarcofage dorm, ascultă sunetul de securi și de lănci, marșul cohortelor, roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă la drumul care suna pe pământ. Așa închipuiau romanii cimitirul: un drum flancat de două rânduri de tăceri. Aceasta-i metafizica romană
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Cel mai tânăr filosof/ Al timpului zero/ Am povestit alături/ Despre atingere/ În abstractul fără chirie/ Din Lexicon/ De atunci/ Ne căutăm prin cuvinte” (,,El”). Asumându-și o ,,duritate” proprie literaturii ,,feminine”, de la Hortensia Papadat-Bengescu Încoace: ,,De ce cânt partituri,/ Adică: nechez/ De ce repet că un cuc/ Adică: singur/ De ce calchiez că o scoică/ Adică: limitată/ De ce filosofez că vântul/ Adică: În fugă/ De ce luminez ca mine/ Cea mai «nuă dintre toate?” (,,Alte Întrebări”). Nu plac poemele ,,demonstrative” (gen Haiku ori Gerunzii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător! (Vasile Alecsandri, Viscolul) 1. Notează ideea principală a fragmentului. 2.Precizează două teme/ motive literare existente. 3.Selectează două imagini auditive prezente. 4.Scrie patru cuvinte din câmpul semantic al
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]