7 matches
-
evadează din mare și se clătesc de sare cu valuri de nori, nechezând prin înalturi... Și între ape și cer eu trudesc să le cosesc cu o coasă știrbă, fără arcer, fân de adâncuri, fân de înalturi... De aceea, oare, nechezați, tropotind mereu în jurul meu, căluți de mare - semne de-ntrebare? Îmi pare rău, dar fânul meu nu-i nici iarbă de mare nici iarbă de zare... Fânul meu pentru voi e mereu început de răspuns suspendat între jos și sus
CĂLUŢI-DE-MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Caluti_de_mare_gheorghe_parlea_1334140369.html [Corola-blog/BlogPost/355378_a_356707]
-
noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte cocoțat La răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc De departe, Vâslind, fără grabă, Cocori. Prin atelierul improvizat Aleargă herghelii, răsună nechezat; Un cosaș rămas din altă vreme; Un bogat buchet de elegante crizanteme. În anonima cabină - Vibrație, mireasmă, Lumină. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Atelier / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atelier_george_nicolae_podisor_1326438956.html [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
circa 40 de milioane de oameni din vestul Indiei, unde există opt cuvinte onomatopeice pentru a designa râsul: hudu-hudu = râsul gingaș al bebelușului, hada-hada = râsul zgomotos al acestuia, faidi-faidi = râsul vulgar, has-has = râsul aprobator, hoho-hoho = râsul în hohote, hihi-hihi = râsul nechezat, fâs-fâs = râsul batjocoritor, haia-haia = râsul de complezență. Care sunt concluziile pe care le putem trage din studiul cunoașterii la nivelul simțului comun? În primul rând că experiența directă a oamenilor este limitată spațial și temporal. Din acest motiv, cunoașterea comună
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
apa rece a râului. Roca din jur este, în mare parte, quartz, iar apa râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a nu îi tulbura perfecțiunea. Într-una din dimineți aud nechezat și tropăit de cai în apropiere, ridic capul și privesc un armăsar alb, impunător, trecând râul de-a lungul pietrelor, la câțiva metri de mine, într-o ploaie de stropi argintii, urmat de restul turmei de cai. Rămân uitându mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pradă jafului Haldea, și toți cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul." 11. "Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit, cînd Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!" 12. "Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă! 13. Din pricina mîniei Domnului nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de cal?” Cu acest gând înfipt în minte a golit îndată paharul și a pornit spre grajd. Inima a început să-i bată cu putere. „De ce?” - s-a întrebat grăbind pasul șchiopătat. Când a pus mâna pe ușă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]