3,901 matches
-
și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită în vîrful capului în creierii Munților adolescenței mele, lună plină delicată, ușor neclară și poteca lăsată în mare, ca o chemare, crai nou și tainele Nilului, lună ștearsă și diformă, stîlcită de creștere și de urîciunea oamenilor de aici, de aiurea, de pe pămînt. Iar am zărit-o. Își rotunjește ascuțimile. M-a însoțit
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
ale Generației Supra, grașii avînd-o pe juna Gilda drept purtător de cuvînt, o specie de rinoceri ai zilelor noastre cu care se deschide și se sfîrșește jurnalul lui Cornel Ungureanu - la sanatoriul lui Lucian Petrescu (vîndut unui american de origine neclară) unde lumea bună vine ca să slăbească, însă unde se dovedește că aerul regiunii îngrașă. Afinitățile elective ale lui Ungureanu cu Ionescu fac posibilă o astfel de apropiere: îngrășarea e o rinocerizare a zilelor noastre, iar 60% din populația României e
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
o neliniștitoare absență-prezență, astfel încît, "contabilizînd" evenimențialul, poeta nu obține decît un negativ al realului, care este, în esența lui, la fel de intangibil ca și semnificatul spre care este orientată vectorial operația de textualizare". V-ați lămurit? Mie îmi rămîn însă neclare două lucruri. Cum se face că (totuși!) redactorul-șef al foii, chichiriciosul Ștefan Agopian, celebru pentru limba sa ascuțită, s-a prostit de admirație față de bunul soț al Ștefaniei Plopeanu și mai ales coleg de casetă, Marin Mincu? Și: chiar
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
dă, o face pe timpul, pe energia, pe sănătatea lui - plătind și impozit statului nesătul pentru asta. Cât timp de perfecționare îi mai rămâne? Poate pe lumea cealaltă. Cu totul altfel stau lucrurile când vorbim despre cetățenii cu un rol social neclar - de la sepepiști la sereiști și de la parlamentari la șefii regiilor autonome. Acestora, nimeni nu îndrăznește să le spună "poate la anul vom dispune de mai mulți bani". Nu, pegra cu grade ori titluri parlamentare își satisface nevoile pe loc, lăsând
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
care nu pot solicita indiferența cititorului de astăzi. Tragica experiență comunistă începe pentru Anatolie Paniș la 19 septembrie 1950, când este arestat pentru un motiv de neînțeles astăzi: spusese cum că Basarabia ar fi o provincie românească. Situația părea cam neclară în acei ani. Anchetatorii Securității craiovene opinau că acest "județ", greu de localizat pe hartă, ar fi fost furat de Antonescu de la ruși. Totuși, dată fiind complexitatea problemei, tânărul basarabean este livrat Securității bucureștene din Calea Rahovei. În acest sediu draconic
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
al apărării la proces am încercat - sfântă naivitate - să-l scot nebun, evocând episodul cu Contele Tisza. Era briliant, de-o inteligență ieșită din comun, într-o perpetuă agitație, cu o mare mobilitate în idei. În fața unei explicații obscure sau neclare îți construia imediat una, două, teorii pe care le putea infirma cu aceiași iuțeală cu care le construise. Era din aceiași plămadă cu dr. Mihai (Mișa) Stăncescu, două minți fără pereche. L-am revăzut pe Sașa în 1963 la puțin
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
practică. Sînt de părerea dv. că o adevărată critică literară trebuie să stimuleze cititul. În fond, de aceea scriem despre cărțile pe care le citim: ca să-i îmboldim și pe alții să le citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum sînt fatalități în toate meseriile. Dv., inginerii opticieni, n-aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
de prins părul, telefoane mobile, pixuri, casete audio, cârpe de șters praful, „strugurel" împotriva crăpăturilor din buze, perii de haine, cărți de joc și cărți de Păunescu se ajunge, desigur, cu Mercedes-ul. Cu „firobuzul" circulăm cel puțin la orele neclare din preajma amiezii doar pensionarii cartierului și cu mine. Și, de două ori pe zi, o dată, dimineața la șapte, când sunt dați afară, și a doua oară, seara la șapte, când sunt admiși, cei vreo sută și ceva de nefericiți fără
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
vizor pe dezabuzatul prinț Callimachi, i se oferă drept om de încredere, "servitor", dar este respins de mefientul aristocrat care însoțește actul respingerii de o strâmbătură de dezgust: "tot ce atingi dumneata, domnule Mârzea, prinde așa, un fel de patină neclară, tulbure, echivocă". Selectat până la urmă este Dumitrașcu, tânărul doritor de ascensiune socială în care Mârzea ghicește un posibil "complice". Îi face acestuia servicii de tot felul, i se vâră în suflet, îi devine repede indispensabil, ca partener de lungi convorbiri
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
humanii, pecenegii și apoi tătarii. A fost recucerită de tot atâtea ori de bizantini și refăcută pentru a fi redată populației civile din zona Dunării despre care vorbim, de unde a prosperat un comerț cu toată Europa. Oricum, istoria ei devine neclară ca însuși acele vremuri, până când Mircea cel Bătrân ne reamintește, prin timp, că este vorba de o cetate românească. Între timpurile scurse de atunci, mărturiile, câte sunt, (și petre Diaconu crede că sunt mai multe decât ar trebui!) s-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
se numește „mascare a sacadelor” (saccadic masking în limba engleză) și a fost descoperit în 1898. De ce are loc acest fenomen? Sacadele constituie cea mai rapidă mișcare produsă de corpul uman, iar imaginile înregistrate pe retină în timpul acestora ar fi neclare și încețoșate. Astfel, creierul elimină atât aceste imagini difuze, care nu ar fi utile în procesul de percepție, cât și senzația că lipsește ceva. Râsul schimbă ceea ce vedem Un cercetător australian a demonstrat recent că vedem lumea altfel atunci când râdem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
acordă vieții religioase din România și parteneriatului social cu cultele religioase. Trebuie să vă spun că este o măsură care a fost dorită și de culte. În primele luni ale guvernării, când situația Secretariatului de Stat pentru Culte era încă neclară, am avut inițiativa de a propune o serie de consultări cu reprezentanții cultelor, acestea fiind interesate în mod direct de soarta instituției noastre. Așa mi s-a părut potrivit, să ajungem la o soluție consensuală; așa spune, de altfel, și
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul alfabet Braille la îndemână sunt corpurile șterse de praf și mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
Aerim! Fix ca turcii care nu prea știu de glumă, fiind conservatori și iubitori de tradiții și de strămoși, precum bașkanii de la Galatasaray purtându-se cu un rege român (Hagi) de parcă ar fi un fanariot... Pardon? A, da: e cam neclară imaginea... -Aha, se trezește și prietenul dintr-o amorțeală bahică, acum pricep eu de ce în celălalt reportaj constănțean profesorul zâmbea angelic în timp ce elevii își modificau notele în catalog - știa, sărmanul dascăl, ce karatiști crește la sânu-i școala din urbea lui
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare, mai potrivite la o casă de corecție sau la un spital psihiatric - are, însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum Dior? Nici o problemă: cinj'dă mii flaconu'! Un costum
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
tv: 25 de perechi alunecau grațios pe gheață în timp ce, într-un colț, aproape blocați la mantinelă, la propunerea domnului Președinte Ion Iliescu, reprezentanții Bulgariei, României și Turciei încercau să încingă o "Sârbă în (sau de) căruță", că imaginea era ușor neclară din cauza exploziei unui reflector... ...M-am întristat: în fața mea nu se mai afla adevăratul și vigurosul mintal Haralampy, ci o epavă. Am deschis televizorul meu pentru a-i distrage atenția. Cu ce ? Se transmitea emisiunea "Ghiveci", în cadrul căreia domnul Anghel
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
nul: acel patrimoniu este tot bun public". Ce să spunem? Ori dl Șiulea nu știe ce este acela bun public ori, la fel de grav, dacă nu și mai grav, se preface că nu știe. D-lui Ciprian Șiulea i se par neclare principiile după care funcționează Uniunea Scriitorilor ("USR nu are coerența pe care o dau respectarea unor principii clare"), dar i se par astfel pentru că nu corespund concepției sale (aceasta cu adevărat nebuloasă!) despre cum ar trebui să fie Uniunea: Realitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
lor insolit și chiar profetic. O carte e resimțită ca puternică și ulterior momentului când a fost scrisă dacă are relevanță, dacă s-a ocupat de problemele prezentului ei. Poate că ce scriu eu a părut de neînțeles, iar personajele neclare cine știe cărui tânăr de succes new yorkez de acum cincisprezece ani, poate chiar și în 2004 e la fel, dar n-am nici o îndoială că scriu despre ceea ce e cu adevărat important și că ce poate azi să pară neesențial va
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
rămînem izolați, suspendați pentru un timp, în povestea lui Didi și Gogo. Cuvinte, mișcări, liniște. Și cîteva baloturi cu fîn. Este, cred, vremea amurgului, entre chien et loup, cum spune francezul. Timpul perfect al ambiguităților, al luminilor ciudate, al contururilor neclare. Îl așteptăm pe Godot. La fel cum așteptăm să se înalțe și zmeele. Godot nu mai vine azi. Un băiat, care nu-l cunoaște, dar care are un mesaj de la el, spune că vine mîine. Atunci, probabil că mîine se
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
din punctul ei de vedere, dar știm doar ce știe ea. Sutura spectatorului e realizată de Campion cu o rară subtilitate: în loc să ofere unghiuri subiective pentru a facilita identificarea cu personajul, regizoarea preferă filmările cu soft focus, imaginea fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
însemnătatea de-altădată) prin cîștigă cine rîde mai mult. Și o rețetă de-a te simți bine strîmbîndu-te de după gard la o lume strîmbă și scălîmbă. O lume în care poposesc de departe, dintr-un jurnal serios (pe cuvînt!) umbrele neclare a doi filozofi dansînd pe muzica din Lacul lebedelor. Ei, comédie!... Andrei Pleșu, Comédii la Porțile Orientului, Humanitas, 2005, 245 pag.
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
autocriticilor de mai tîrziu. E începutul, în adolescența împărțită între discuțiile din familie și mirajul Străzii Mari a unui tîrg, al jocului de-a que sais-je?. Un șotron șui la care, orice-ai face, tot calci linia de cretă. Preferințe neclare, pofte înfrînate cu o anume maturitate sastisită se încîlcesc într-un ghem de drumuri din care iese, la capătul celălalt, banda rulantă a liniei de producție. Aceea pe care Letiția Branea nu vrea să alunece, bun fără defect, trainic și
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
unele stîngăcii, o savuroasă comedie a comunicării cu-atît mai aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi (baionetă, chioșc, hotel, obiect etc.), fie cu etimologii amestecate și neclare, întîlnite, așa, doar la noi: arac, fluier, fuior, ulcior etc. Din jocul frînturilor de esperanto și-al ,condimentelor" de idiom, pe care dicționarul le ordonează la fel, crește, pe deasupra lui, spontanee, povestea, vorbind, în urechile tuturor, despre toți și totuși
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
mărunte, dar semnificative, totuși, pentru porția de ratare, depășită (de tot, oare?) cu greu, care li s-a servit unor generații. Nuvela" propriu-zisă face pereche, în volum, cu cinci proze (foarte) scurte, un fel de fotografii la minut, incomparabil mai neclare decît cele "artistice", dar așa de bune cînd te grăbești... Toate amintesc ("vina" o poartă, probabil, aerul timpului) de falsele "declarații" ale lui Costache Olăreanu, de scurtul dialog despre viața privată ca privare de viață: " ŤAtît de săracă? ť ŤViața
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
câte un studio. Nu îmi rămâne decât să închei cu cuvintele lui André Bazin, care caracterizează cel mai bine debutul artei cinematografice: "Fanaticii, nebunii, pionierii dezinteresați capabili, cum era Bernard Palissy, să își ardă mobila pentru câteva secunde de imagini neclare, nu sunt nici oameni de afaceri, nici savanți, doar oameni obsedați de ceea ce își imaginează. Cinema-ul s-a născut din convergența acestor varii obsesii, adică dintr-un mit, acela al cinema-ului total".
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]