1 match
-
piesă’’. Dacă nu luam în considerare excepția Calului Dracului, fantasticul este, în mod paradoxal, puțin prezent în basme. Dacă lăsăm totuși la o parte o traducere după Perrault, publicată în Convorbiri critice din 1908 și reluată în Schițe nouă, precum și neclasabilul Kir Ianulea ori parodia Dădămult, mai dă-dămult, Caragiale a publicat începând din 1894 Poveste - imitație (Vatra din 1894) și Mama (Universul din 6 martie 1909). A lăsat în manuscris Abu Hasan și o Poveste neterminată. Caragiale le-a inclus pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]