15 matches
-
Relația de comunicare moderne trebuie să se desfășoare după principii și criterii radical diferite de cele ale școlii tradiționale. Iată câteva exemple: evitarea impunerii cu orice preț a autorității profesorului la clasă; evitarea sancționării elevului prin notare pe motiv de neconformism la lecție; predarea trebuie să se desfășoare ca o stimulare a elevului pentru a învăța și nu ca o transmitere impusă a conținuturilor; elevilor trebuie să li se ofere oportunitatea de a formula idei proprii, de a critica un punct
MIRCEA FLORIAN RUICU: COMUNICAREA ÎN ŞCOALĂ – FACTOR AL SUCCESULUI SAU AL INSUCCESULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ by http://revistaderecenzii.ro/mircea-florian-ruicu-comunicarea-in-scoala-factor-al-succesului-sau-al-insuccesului-in-activitatea-didactica/ [Corola-blog/BlogPost/339378_a_340707]
-
pornite către grătarul oaselor’’. Explicația pozitivă, respectiv aceea, sinistră, a îngropatului de viu, nu este oferită singură, alături de ea o putem regăsi și pe cea alegorică: oasele se întorc în coșciug, ca un semn de neîmpăcare cu lumea și de neconformism prelungit chiar și dincolo de mormânt. Caragiale s-a amuzat întotdeauna să lase deschisă motivarea câte unei comportări. ,,Caragiale iubea tot ce poartă accent apăsat. Îl amuza fără încetare enigma pe care a lăsat-o în sinuciderea casierului Anghelache. << De ce s-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mari distanța, simțindu-mă tânăr și sportiv, excelent în pielea și în cămașa subțire de vară și în frigul ce mă „îmbrăca” din mers, mândru de mine - singur printre atâția pietoni prudenți -, de ipostaza aceea singulară inadecvat estivală, originală, de neconformismul meu, admirându-mă și plăcându-mă în timp ce merg cu pași mari, străbătând Calea Văcărești, numai în cămașă, deși e o dimineață de octombrie rece, vântoasă... * O întâmplare-șoc, petrecută demult, undeva pe lângă Sf. Vineri, înregistrată bine, durabil vreau să zic, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu cred că e nevoie (de altminteri așa sunt mai toate versurile lui). Lipsa de punctuație (nu chiar totdeauna consecventă) și lipsa majusculelor în poezia lui Mazilescu nu e deloc un simplu efect grafic imputabil unei vechi mode sau unui neconformism de suprafață, ci are un caracter funcțional, necesar în poetica lui. Cuvintele și ordinea lor transcriu la el niște stări de suflet și niște realități perceptuale atât de pregnante, atât de garantate existențial, încât punerea lor la punct gramaticală nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în Rusia, văzându-se interzis la el acasă, nu se resemnează și-și trimite cărțile spre publicare în Occident. E vorba de Paul Goma” (p. 516). De asemenea, epilogul îi menționează și pe Dumitru Țepeneag, „nelipsit de la nici o manifestare de neconformism” și pe criticul literar Ion Negoițescu, căruia cenzura i-a interzis apariția unei lucrări. în fine, sunt analizate reacțiile scriitorilor la tezele din iulie, care într-o primă etapă s-au solidarizat întru rezistență manifestată până și de unii scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
publicat la Paris în traducerea franceză, “între aceste date, aproape zece ani în cursul cărora am putut asista la măcinarea unui talent în romane de mâna a zecea și la creșterea conformismului cotidian cu care autorul plătea un moment de neconformism” (p. 193). Pe de altă parte, Monica Lovinescu evaluează pozitiv activitatea literară a unor scriitori precum Ștefan Bănulescu și Marin Sorescu despre care „nu se poate vorbi evitând superlativele” (p. 206). O altă temă abordată în unele dintre articole se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de șapte zile, cărora li s-a adăugat o lungă meditație a lui Steinhardt pe seama agoniei Europei. Atunci cînd au fost consemnate, convorbirile aveau neîndoielnic un conținut clandestin și neconvențional, dar trecerea timpului le-a netezit gradul de noutate și neconformism, acoperindu-le cu patina obișnuinței. Citite cu un ochi contemporan, paginile de față par o recapitulare a unui episod cultural care a devenit atît de cunoscut încît, semănînd cu o efigie muzeală, a dobîndit ceva subînțeles. În fond, episodul Rohiei
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
este extensibil în unele domenii umaniste conexe) " "Taifasuri despre muzica țigănească" va apărea probabil ca o carte-provocare nu numai prin tema ei ("chestiunea atât de sensibilă, îndeosebi în România, a "muzicii țigănești", cum spune autoarea) ci și prin îndrăzneala și neconformismul unui demers teoretic clădit pe multe necunoscute, pe care autoarea are puterea de a le asuma: adevărul e că nu prea știu ce e "muzica țigănească". Aceasta este una din rațiunile pentru care m-am apucat să scriu cartea sună
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
mod cum astăzi nimeni nu ar mai îndrăzni. Se subînțelege că, atunci cînd a fost scrisă, cartea suna firesc și în ton cu tiparul epocii. Astăzi, ea are ecouri de bolți sumbre și stridențe de frondă ideologică. O semețire de neconformism îi impregnează viziunea, detaliu cu atît mai lăudabil cu cît cartea cade pe un fundal de evidentă oboseală promonarhică. Autorul e direct, fățiș, nu se încurcă în precauții. Și fiindcă nu se ține în penumbra protectoare a prudențelor, Fărcășanu aduce
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
l-ar putea smulge din marasmul sărăciei. Dar sărăcia boemului nu e mizerie, ci penurie suportabilă pînă la un prag. Cînd devine sărăcie lucie, cum s-a întîmplat cu societatea românească începînd cu 1976, boema dispare. A treia trăsătură este neconformismul, dar sursa nu trebuie căutată într-un gratuit spirit de frondă, ci într-un acut simț al libertății. Boemul nu suferă constrîngerile, fiind un leneș căruia comoditatea i-a blocat exercițiul voinței. Tocmai de aceea boemii nu au nimic revoluționar
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care i-am putea umfla însemnătatea operei. Autor eclectic și risipit, aflat mereu în afara părții consacrate a culturii pariziene, Bataille atrage prin neconformismul preocupărilor, dar nu prin profunzimea lor. E genul de autor a cărui operă nu poate da naștere tematicii unui curs academic: Bataille e atît de heteroclit încît nu-i poți aduna ideile într-un întreg. Într-un cuvînt, nu poate
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
ar fi fost decât o unealtă a poliției, pregătită anume pentru pierzarea lui Galois. Iată viața violentă a acestui de tot mare matematician. Ea poate fi pusă în paralelă cu genialitatea la fel de timpurie, cu radicalismul arzător și mai ales cu neconformismul unui alt mare francez: poetul Arthur Rimbaud, unul din incendiatorii Comunei, de la 1870. Ceea ce ne reține în Galois e alăturarea patetică, făcută să izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu dezinvoltură cuvinte, manipulate în manieră ironică. Scriitura lui se caracterizează prin oralitate convingător construită, prin ironie și umor necomplezent, prin fantezism uneori debordant, salvat tocmai de excesul asumat fățiș, dar și prin lirism escamotat din delicatețe sub insurgență și neconformism. Proze ceva mai viguroase sub raport epic, deși provenind din același filon (și cu unele surprinzătoare afinități simultane cu textele onirismului estetic ori cu literatura lui Friedrich Dürrenmatt), sunt cele din volumul Moscuna (1975). Piesa titulară e o narațiune pseudopolițistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
ca În Rusia, văzîndu-se interzis la el acasă, nu se resemnează și-și trimite cărțile spre publicare În Occident. E vorba de Paul Goma” (p. 516). De asemenea, epilogul Îi menționează și pe Dumitru Țepeneag, „nelipsit de la nici o manifestare de neconformism” și pe criticul literar Ion Negoițescu, căruia cenzura i-a interzis apariția unei lucrări. În fine, sînt analizate reacțiile scriitorilor la tezele din iulie, care Într-o primă etapă s-au solidarizat Întru rezistență manifestată pînă și de unii scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
publicat la Paris În traducerea franceză, „Între aceste date, aproape zece ani În cursul cărora am putut asista la măcinarea unui talent În romane de mîna a zecea și la creșterea conformismului cotidian cu care autorul plătea un moment de neconformism” (p. 193). Pe de altă parte, Monica Lovinescu evaluează pozitiv activitatea literară a unor scriitori precum Ștefan Bănulescu și Marin Sorescu despre care „nu se poate vorbi evitînd superlativele” (p. 206). O altă temă abordată În unele dintre articole se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]