30 matches
-
În memoria lui Mihai Eminescu Prilejuit de împlinirea a 154 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, Festivalul Național de Creație care îi poartă numele propune și un concurs de literatură, ajuns la ediția a V-a și deschis creatorilor neconsacrați, din România și din diaspora, care nu fac parte din Uniunea Scriitorilor. Creațiile (poezie, proză scurtă, eseu, critică, teatru scurt) de maximum 10 pagini dactilografiate în două exemplare, cu motto de identificare (care se va regăsi într-un alt plic
Agenda2004-15-04-cultural () [Corola-journal/Journalistic/282279_a_283608]
-
parte, și fulgerul sau toaca zeului, pe de altă parte, converg și se întâlnesc în acest punct. Din perspectivă mitică și rituală, este singurul loc unde poate începe creația, dar și construcția mănăstirii (imago mundi). Orice alt loc, nestabilit și neconsacrat astfel, se dovedește a fi unul nefast, unde nici o creație (construcție) nu poate dăinui. 6. Rănirea Demiurgului Așa cum am văzut deja, în unele variante populare ale legendei potopului, în timp ce lucrează la arcă, Noe se taie la un deget. Să fie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de celelalte. "Nu te apropia aici", îi spune Domnul lui Moise, "ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfînt" (Ieșirea, 3, 5). Există așadar un spațiu sacru, deci "puternic", semnificativ, și alte spații, neconsacrate, lipsite prin urmare de structură și de consistență, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spațială se reflectă în experiența unei opoziții între spațiul sacru, singurul care este real, care există cu adevărat, și restul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă. Spaima dinaintea "Haosului" care înconjoară lumea sa locuită corespunde spaimei în fața neantului. Spațiul necunoscut care se întinde dincolo de "lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-a fost încă proiectată nici o orientare și nu s-a conturat nici o structură, acest spațiu profan reprezintă pentru omul religios neființa absolută. Dacă se rătăcește cumva în acest spațiu, omul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu atât mai importantă cu cât, până la conciliul ecumenic de la Konstanz, de la începutul secolului al XV-lea, orice laic, femeie sau bărbat, primea împărtășania sub forma celor două daruri de trei ori pe an și "primea un prinos de vin neconsacrat după liturghie în fiecare duminică și zi de sărbătoare, în timp ce preoții se împărtășeau în fiecare zi"81. Aceleași preocupări le aveau și călugării 82, acei slujitori ai Bisericii care duceau o viață supusă regulilor monahale și care erau agenți ai
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]