4 matches
-
vară toridă, ambianța și, mai ales, atracția exercitată de ea asupră-mi... Simțisem că, de nu intru în vorbă cu ea, aveam să... plesnesc de nerăbdare, ce mai! -Și, și?! se iți cu vocea Idu, alias Diplomatul. -Mi-a răspuns firesc, necontrariată, fără vreo amendare a indiscreției mele insolite, spunându-mi că scrutează Insula Brăilei, locul spre care ne îndreptam, loc de un exotism teribil, mă informă ea, pe care-l mai vizitase, cu o vegetație luxuriantă, mă avertiză, insulă denumită și
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
fi aprins cămașa / pe-un ierusalim de sâni / Dulce spinare de femeie / zațul meu de săptămâni // Prin himen trece libelula / ca o lilia ca un tutun / e semn! La cuibul dumitale / vin în genunchi să mă depun" (Domnișoară). Această existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări, ale unui spleen ce provine din însăși saturația ei, din monotonia propriei sale luminozități. Idilismul face loc unor impulsuri sarcastice, unei demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
dând direct în Piramida centrală, este de libertate totală. Ai senzația că ai intrat în alt mediu... - aș fi lipsit de gust să spun al Metafizicii?... - în care presiunea spiritului rămâne la beau-fixe ca și presiunea atmosferică favorabilă unei gândiri necontrariate de nici un exces, de nici un impediment natural - căldură sufocantă, răcoare imposibilă, - o meteorologie prielnică, și uneia și alteia. Te afli cu adevărat în centrul Existenței permanent secondată de alternativa fatală pentru care faraonii se pregăteau din timp cu atâta grijă
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor liric: de la elanul și exuberanța naivă a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]