329 matches
-
libertate", "egalitate", "opinie publică" etc. De pildă, libertatea nu are, nici pe departe, o formulă extremist-revoluționară, ci una negociată, consacrată de scrierile lui John Stuart Mill. Epuizate prin mimetism, modelele Franței, Belgiei, Germaniei sau Rusiei se arătă a fi uneori neconvingătoare, așa că referințele la Anglia sau America par să vizeze dezamorsarea unor tensiuni geopolitice imediate. Modelul anglo-american apare în discursurile unor oratori că o soluție salvatoare, o cale de mijloc atât din punct de vedere cultural, cât și din punct de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în UȘ marea bătălie mediatică se duce pe 2 fronturi: produsele pentru mașinile hibrid și respectiv surse regenerabile de energie (hidro, helio, hidrogen, termal etc). e plin de reclame “moralizatoare”. Textul este patetic. Îți dau lacrimile vazandu-l. Tânărul joacă neconvingător, fals. Celălalt personaj e resemnat, dar mult mai bun ca interpretare. Per ansamblu ideea spotului nu-i rea. Dar ce ne facem cu energia consumată de calculatoare? Nespălat pot sta, dar fără net... “În România e prima dată când o
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
în artă". Din cealaltă tabără, a "noului" mistificator, a "progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în Contemporanul și Scînteia). Reacțiile lor sînt, firește, neconvingătoare, futile. Aroganța unora dintre ei traduce un simțămînt subiacent de teamă, un complex de inferioritate remarcat cu promptitudine de Vladimir Streinu: "Criza culturii se manifestă în prigoana ideilor, în frica de idealiști, în coruperea gînditorilor, în limitarea libertății altora, pe
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
aspectuale: accentuînd caracterul repetitiv sau durativ al unei acțiuni (în cazul mereu / totdeauna această ipoteză mi se pare demnă de luat în considerație). De obicei dicționarele noastre nu indică asemenea deosebiri, iar proba contextului, verificarea compatibilității, e de multe ori neconvingătoare. Fenomenul are însă și un alt aspect: pe cît sînt de greu de disociat la nivelul global al limbii asemenea raporturi sinonimice, pe atît de simplu funcționează ele în uz, în vorbire, în stilurile individuale. Probabil că fiecare dintre noi
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
sunt numele lui Dumnezeu când el creează. Sefiroții sunt metafore atât de încăpătoare încât ei devin poezii în sine, sau chiar poeți." Totuși, în ciuda originalitații și ingeniozității puse în joc, folosirea acestei scheme cabalistice de către Bloom este într-un fel neconvingătoare, insuficient documentată și fără consecințe esențiale în ceea ce privește substanța portretelor pe care el le face celor o sută de genii. E adevărat, el face mai multe referiri la lucrările lui Gershom Sholem și Moshe Idel, dar cele câteva paragrafe introductive prin
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
distincte de formare, consacrare și declin. Debutează în 1877, nerelevant, în Ghimpele (revistă la care se făptuise cu cîțiva ani mai devreme și debutul lui Caragiale) cu o "dedicație" galantă Domnișoarei Niculescu Aman și va continua în același stil desuet neconvingător, pînă în 1880 cînd Macedonski are revelația unei poeme de factură byroniană Levante și Kalavrita. Dar, după un scurt stagiu la România liberă unde, sub fior hispanic semnează cronici pline de vervă la rubrica Palabras cu pseudonimul Don Padil, trece
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
cu succes, după cîte ne putem da seama). Pericolul cel mai mare care, în bună măsură compromite demersul lui Pavel Țugui, este un fel de tezism pe dos, discursul său, punctat pe alocuri de accente rechizitoriale, devenind din această pricină neconvingător. Deși un asemenea tezism à rebours, teoretic îi repugnă, practic, autorul nu are nici destul tact, nici destulă subtilitate, pentru a-l evita. În legătură cu nuvela Vînătoare de lupi - o scriere foarte "pe linie", autorul biografiei de față se lansează într-
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum sînt acelea despre accesul indirect la ficțiune în opera lui Eliade sau faptul că prefețele de la studiile de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar rareori
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
Absența Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, de la locul tragediei unde și-au găsit sfârșitul atâția tineri, sub pretexte neconvingătoare, nici din punct de vedere uman, nici religios, nu l-a împiedicat pe Arhiepiscopul Romano-Catolic Ioan Robu să vină luni după-amiază, la Clubul Colectiv. Înaltul prelat a aprins o lumânare, a îngenunchiat și s-a rugat pentru sufletele celor pieriți
Ce n-a făcut Patriarhul Daniel, a făcut Arhiepiscopul Romano-Catolic, Ioan Robu. El a mers și a îngenuncheat la Clubul Colectiv și s-a rugat pentru victime [Corola-blog/BlogPost/94297_a_95589]
-
în 1997, sub îngrijirea lui Aureliu Goci, la Editura Gramar, în colecția „Capodopere ale romanului românesc”. Ultima e o promovare senzațională în elita prozei noastre din toate timpurile, în șirul celor mai bune o sută de titluri. Supralicitarea, evidentă și neconvingătoare, este susținută de Aureliu Goci, plasându-l pe Teodor Scorțescu între Mateiu I. Caragiale și Camil Petrescu. E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este compensat la Teodor
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Petrescu. Căci e izbitor să constați din toată activitatea lui E. Lovinescu (și ar fi la îndemâna oricui) că tocmai istoria literară tradițională, savanteria universitară și academismul nu i-au fost menite. Răsturnarea de percepție încercată de Camil Petrescu e total neconvingătoare, chiar dacă uneori criticul, după cum recunoaște el însuși, era cu un pas în urma poeziei noi sau a modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea extraordinară de a recupera decalajul, capacitate specifică unui critic prin vocație, nu unui istoric literar. Neinspirat e Camil Petrescu
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
presupune o doză de incomunicare, iar aceste teme nu au o rezoluție coerentă. De exemplu, ți se sugerează că relațiile din acest film eșuează din cauza amintirilor lui Chow, dar marea lui iubire din filmul anterior, Zhen, apare doar episodic și neconvingător. Să se datoreze prezența ei în acest lungmetraj doar obiceiului lui Wong Kar Wai de a "recicla" scene tăiate din alte filme realizate de el? O particularitate a acestui film este că regizorul integrează aspecte ale unor alte genuri, nu
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
Panait Istrati (Chira Chiralina, Ciulinii Bărăganului), Camil Petrescu (Ultima noapte", Patul lui Procust), G. Călinescu (Cartea nunții, Enigma Otiliei, la care se vor adăuga celelalte două romane postbelice), Ionel Teodoreanu (La Medeleni, Tudor Ceaur Alcaz, ultimul, reținut printr-un gest neconvingător de istorie literară polemică), Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), M. Blecher (Inimi cicatrizate, Întâmplări în irealitatea imediată). Din canonul (aproape) unanim acceptabil mai fac parte și scriitori incluși cu un singur roman: Craii de Curtea-Veche de
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
o nuvelă strălucită din punct de vedere literar, Cutia de ghete ne apare astăzi ca un document psihologic elocvent pentru starea de spirit a unui popor întreg. Reconvertirea lui Titus Popovici la adevăr a părut însă tardivă și, pentru mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
mutilările sufletești, agonia fără speranță, dezgustul violent și, în general, toate energiile negative care odată făcuseră subiectul zbaterii poeziei par retrase deliberat într-un plan secund, de nu chiar cronicizate, iar eforturile (simulate?) pentru a recupera eternul deficit existențial sunt neconvingătoare. Niciodată încheiata călătorie spre Nănești este abandonată și poemul cu care se deschide ciclul petrecere de pietoni reiterează în cheia relativității motivul căutării. Diferența nu constă în înțelepciune decât în măsura în care conștientizează ciclicitatea demersului și inevitabilul eșec: tramvaiul „venea cu atâta
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi" ( Problema spinoasă a nopților). Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele sunt acum neconvingătoare. Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește totuși până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
el renunțând dintru Început la prozodie, ca demers nerealist scopului său. După vreo două decenii, aceeași abordare de principiu avea să o aibă și britanica Brenda Walker (1990). Prin contrast, variantele românilor amintiți au avut (conștient sau nu) veleități literare neconvingătoare În acest rol. (Judecata e retroactiva, căci la vremea respectivă - student la filologie dar fără experiență printre vorbitorii nativi - nu realizam acest lucru!). Din lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, În toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
epistolele expediate de Mircea Eliade lui Sorin Alexandrescu, Marin Bucur, Sorin Popa (fiul lui Victor Ion Popa), Paul Simionescu, Dan Smântânescu, Vasile Spiridonică, Petru Vintilă și, desigur, mulți alții. Notele și precizările de istorie literară, culturală și politică sunt insuficiente, neconvingătoare și, uneori, complet eronate. Și de aici, o anume stare de superficialitate și, chiar, de confuzie. După aceste câteva considerații, privitoare la literatura epistolară a lui Mircea Eliade, transcriu, aici, încă două epistole, necunoscute până azi, trimise istoricului, criticului și
Noi contribuții la bibliografia lui Mircea Eliade by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/10788_a_12113]
-
Primele pagini ale memoriilor Principesei Ileana nu au izbutit să îmi spulbere neîncrederea: un ton parcă prea senin, prea prietenos, mici naivități de adolescență, un sentimentalism, ce-i drept, nu dezagreabil, un patriotism răspicat, dar parcă excesiv și de aceea neconvingător - toate acestea m-au descurajat, la început, mai mult chiar decît prejudecată legată de contextul apariției cărții. La capătul celor aproape patru sute de pagini ale memoriilor Domniței Ileana, pe care le-am citit cu o crescîndă plăcere, presupunerile și aprecierile
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
teoreticieni consacrați că Gianni Vattimo, Jean-François Lyotard sau Ihab Hassan, postmodernismul. Deși consideră compromițătoare ideea de progres, pe care o atribuie moderniștilor, Mircea Cărtărescu prezintă trecerea la postmodernism că pe un mare progres făcut de literatură. Argumentele sunt puține și neconvingătoare. Printre ele se numără umorul pe care l-ar avea scriitorul postmodernist: acesta, renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
fără a izbuti să meargă prea departe, un potențial narativ și filozofic deopotrivă remarcabil în povestea ultimului împărat al Chinei. De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît și dintr-una obiectivă; copilul plîngînd, extenuat și speriat de grandoarea ceremoniei, alinat de tatăl care, neinspirat, îl asigură că "totul se va sfîrși în curînd", spre oroarea superstițioșilor
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
pentru a face o gazetărie deschisă valorilor democrației. Ion Rațiu declară în acest articol de opinie că s-a înșelat. A doua zi, într-un editorial intitulat Cît de domn e domnul Rațiu?, directorul Cotidianului răspunde articolului printr-o demonstrație neconvingătoare a felului echidistant în care a fost prezentată situația din Iugoslavia în Cotidianul. (Cronicarul a observat în ultimele săptămîni că în acest ziar numai de echidistanta nu poate fi vorba). Ion Cristoiu face proces de intenție omonimului sau, atribuindu-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
și criterii de discriminare valabile nu doar pentru simplul gest al plecăciunii, de pildă, ci și pentru articulațiile raționale ale unei ipoteze de cunoaștere. Că și în cazul corporalității, un demers bazat pe asemenea premise poate friza absurdul, propunînd analogii neconvingătoare sau inutile, ori dimpotrivă, poate dezvălui legături interesante constituite în interiorul regulilor mentale și acceptate ale unei culturi. Ca să reiau același exemplu de mai sus: în istoria științei o analiză a retoricii comportamentului dintr-o epoca a făcut deja vogă în
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat, morală se deghizează în estetică. Dar e un deghizament provizoriu, și tocmai de aceea neconvingător. Căsătoria, în viziunea moralistului-estet, include iubirea romantică și o depășește, plasînd cuplul într-un spațiu transcendent, la care nu poate avea acces pe cont propriu, ci doar prin mijlocirea divinității. O asemenea definiție are avantaje imense, mai ales în economia
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
interesați de acest volum: că studiu de istorie a ideilor, el e extrem de interesant în prima parte, unde Dolezel stabilește traiectoria gîndirii poetice de la Aristotel, via Leibniz, pînă la semantica lui Frege; că studiu de istoria științei, aceeași carte e neconvingătoare. Ar putea trece lesne la capitolul istorii whiggish, adică demersuri reconstitutive supuse integral unei mentalități prezentiste. Dacă în abordările de tip expresivitate involuntara asemenea perspective sînt fertile (cînd nu devin doar facile), în cele istorice ele sînt mai curînd naive
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]