48 matches
-
Cartea Proverbelor, Cartea Iov, Cântarea Cântărilor, Eclesiastul și Plângerile lui Ieremia’’ [2] După o scurtă introducere lirică, cu caractere general cântată de Cor.(I,1-4) poetul ne arată pe Israel, la ieșirea din Egipt. Fiindcă mireasa lui Israel a fost necredincioasă față de Dumnezeul ei, ea a fost pedepsită de egipteni. Scăpând din robia egipteană merge în pustie ca să caute pe Iahve, păstorul ei, care va face legământ cu ea și o va lua-o de soție (I, 5-8). Ea primește legea
CANTAREA CANTARILOR – O CARTE BIBLICA SI LITERARA DE O FRUMUSETE INEGALABILA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cantarea_cantarilor_o_carte_biblica_si_literara_de_o_frumusete_inegalabila.html [Corola-blog/BlogPost/344878_a_346207]
-
exilații pe această insulă, acest Ioan, măi credincios decât toți, ce stătea într-o mică grota și se ruga a primit din ceruri revelația ca niște cavaleri din infern vor veni, într-un galop furtunos, înspăimântător să sfârșească lumea română necredincioasa în Mesia. Această a fost ideea și dorința fierbinte a creștinilor timpurii ce erau aspru persecutați în Imperiul Român. Ceilalți oameni, din afara acestui imperiu, ce nu își schimbau credințele în acele vremuri nu așteptau nici un apocalips, nu le trecuse încă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/destine-polemos-pamflet/ [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
pe cei săraci. Cartea este considerată o capodoperă. Ea a dobândit statutul de basm. Olbracht a obținut cel mai înalt premiu literar al țării sale pentru această carte. În 1934, Olbracht a scris în colaborare scenariul pentru Marijka nevěrnice ("Marijka Necredincioasa"). În anul următor, el a publicat Hory o staletí ("Munți și secole"), care era o combinație de etnografie politică și critici cu privire la ceea ce el a perceput ca politica colonialistă a guvernului cehoslovac în Rusia Sucarpatică. În 1937 a fost publicată
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
sentiment, emoție chinuitoare și obsedantă provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. Ea mai poate fi un sentiment amestecat cu invidie, pizmă, sau teamă de a fi depășit în realizările obținute. Chiar și copii pot să fie geloși sau invidioși, pe un frate preferat de părinți, sau pe un școlar mai bun
Gelozie () [Corola-website/Science/322761_a_324090]
-
să lăsăm rușinea să ne păteze așa. Noi obișnuim să o omorâm pe păcătoasă pentru că tradiția cere să nu o lăsăm pe desfrânată să trăiască printre noi. Ea este ca o pată care trebuie să dispară.[...] Am omorât-o pe necredincioasă pentru că a păcătuit și nu din alt motiv. Apăram onoarea pătată a familiei mele.[...] Noi suntem oameni modești, onorabili, vrem sa trăim și să ne mâncăm pâinea în pace. Mi-am apărat onoarea așa cum trebuie să și-o apere orice
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
mi-am apărat onoarea în felul meu.[...] Așa se spală rușinea în casele noastre, domnule judecător, cu sângele femeilor.[...] Eu sunt cel vinovat- dacă vreți așa- cel care și-a apărat onoarea și a redus-o la tăcere pe acea necredincioasă prefăcută pentru totdeauna. Sunt nevinovat, domule judecător și vă rog să vă fie mila atunci când vă pronunțați sentința. Căci am comis păcatul crimei împins de sentimentul onoarei și nobleței așa că fiți și dumnevoastră onorabili cu mine și micșorați-mi din
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
revin odată cu el, onoarea apare aici ca un ” blestem„ aducător de moarte deoarece onoarea se apară cu sânge, iar rușinea se șterge tot cu sânge, cu ”sângele femeilor„. Căci adulterul, de orice natură ar fi, este inadmisibil și impardonabil. Femeia ”necredincioasă„, ”adulterină„, ”păcătoasă„ trebuie pedepsită pentru că a pătat onoarea întregii familii prin păcatul ei. Din acel moment ea nu mai poate trăi printre ei și singura pedeapsă recunoscută de societate este cea a vărsării de sânge. Însă societatea este în schimbare
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
Morgenthau și Trudy Ring afirmă că mai înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș. După ce ultimele trupe elene au evacuat Smirna în seara zilei de 8 septembrie, primele elemente ale armatei lui Kemal, un escadron de cavalerie, au intrat în oraș prin partea de nord a cheului
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
în zonă. Alte surse indică faptul că înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο Σμύρνης). Fondatorul universității a fost matematicianul fanariot Constantin Carathéodory. autoritățile elene
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab. În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susținerea catolicismului și zelul său de a extermina națiunile „necredincioase” (ortodoxe). După această dată, voievodul muntean a luat de la unguri Banatul Severinului și cetatea cu același nume. Luând în calcul și înfrângerea acestuia, din urmă cu câteva luni de la Velbužd, Carol Robert socotea ca potrivit momentul de a-l ataca
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
până atunci. „A trăi” înseamnă pur și simplu „a trăi”, a te lăsa cuprins și dominat de izbucnirile vitalității. „Binele” și „răul” se încadrează unei axiologii primitive și puternice, pentru care „păcat” nu poate exista atâta timp cât omul este viață (O necredincioasă). Izbucnirea simțurilor nu-l revoltă până într-atât, încât să-și supună personajele la vreo penitență. Scriitorul s-a exprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
cumpărături într-o după-amiază de sâmbătă. Apoi Adam a ridicat privirea și mi-a zâmbit. Și deși mă gândisem aproape la același lucru, m-am simțit puțin, nu știu, ciudat, da, ciudat, tristă auzindu-l pe Adam spunând lucrul ăsta. Necredincioasă! Așa m-am simțit. Mă bucuram de faptul că Adam părea că ținea așa de mult la Kate. Dar Adam nu era tatăl lui Kate. James era tatăl lui Kate. Iar James nu era acolo. Totul era așa de straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plante degeneratoare. Mâinile îți tremură dar nu vrei să le lipești deale mele, Te-am supărat și mă cerți cu a ta tăcere, Știu că am greșit și las iar gâzele să mă încolțească, Drept pedeapsă că ți-am fost necredincioasă. JOC ABSURD Sunt prinsă într-un joc absurd Unde amândoi am trăit odată Vânați de melancolie și idei nebune, Am visat de atâtea ori, ce nu pot spune. M-ai iertat sau m-ai iubit sau amândouă, Dar fericirea e
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
să creadă cât de grea de cap pot să fiu): Eu ți-am trimis pozele alea. Eu: De ce? Ea: Pentru că nimic altceva în afară de poze cu mine în pat cu Racey nu l-ar fi convins pe Harry că îi sunt necredincioasă și că îi trădez secretele. Să iau prânzul cu Racey n-a fost de ajuns - apropo de refuzul de a accepta realitatea! Ce-i drept, mămica ta a făcut-o de oaie cu asta. Noi eram acolo, așezați în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a gestului de convertire la o altă religie: orice convertit este expus, valorificat și teatralizat pentru a extrage un maxim de beneficii de pe urma gestului său. Au plecat expunând vizibil pe față mândria amestecată cu dispreț față de necredincioșii (și mai ales necredincioasele cu buricul gol) care-și mâncau zgomotos pastele cu sos tomat sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
necunoscutul, Îl provoacă prin magie și ia atitudine. Luptă pentru amorul ei, Înfruntându-și amantul necredincios, cerând o clarificare a situației: infirmarea, prin dovezi de dragoste, că nu e tradusă. Cere credință amantului «de suflet» (Nae), deși ea Îi este necredincioasă celuilalt amant, oficial, amant disprețuit: Mangafaua (Crăcănel). Femeie pătimașă și posesivă, Mița Baston ia cu asalt lumea-carnaval și dă piept cu rivala În amor, Didina Mazu. Negociator abil e Nae, amantul amândurora, plictisit - se pare - de Mița (relația e relativ
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
catifelați" "spre a privi pe geam", semn că tânjește de fapt după viața "de afară", cu soare și aer curat. Din carte în viață urmează a migra deci, ca într-un joc de oglinzi, și personajul lovinescian, care citește comedia Necredincioasa a lui Roberto Bracco, unde o tânără și frumoasă contesă pe nume Clara, plictisită de manevrele previzibile ale amorului conjugal, visează la o aventură cu un celebru Don Juan pe nume Riccardi (aceasta e, de altfel, "intriga" povestirii de față
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pripas, aciuate pe la cârciumi în căutare de clienți darnici. O anume Kritia intră imediat în joc și-l măgulește pentru a-i stoarce câteva bijuterii de valoare, însă cei doi sunt zăriți de Helios, care, jignit în amorul propriu (aceeași necredincioasă Kritia îi jurase iubire eternă), se răzbună divulgând lubricului Vulcan adulterul din propriul cămin (căruia îi găsește și o explicație "psihologică": Afrodita s-ar fi îndrăgostit de Marte pe motiv că "toate femeile se îndrăgostesc de războinici" și "iubesc uniforma
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prima lor iubita! Cum vor mai găsi cuvinte pentru a doua? Căci îndelungile întristări paralizează în așa măsură elanul iubirii, încât te intrebi dacă tristețea nu este un reflex al morții, precum iubirea este al vieții"4. Furia să împotriva "necredincioasei" se extinde la toate femeile, în care vede întruchiparea refuzului, cum spune Sorin Alexandrescu, dar care, "târfe sau sfinte, îi inspiră același dezgust de viață". Dar femeia este și simbolul vieții, pentru că teroriștii, înainte de acte sinucigașe, își iau rămas bun
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un clivaj și o atitudine ambivalenta a eului"7. De aici plângerea contra sinelui, care nu ar fi, de fapt, decât o plângere contra altcuiva, identificarea obiectului iubirii și urii în unul singur. Dacă obiectul pierdut este, pentru Cioran, liceana "necredincioasa", prin neînlocuirea ei cu alta, pentru că "a devenit de atunci un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Palestina. În interior se aud cântece celebrând victoria lui Aroldo asupra Sarazinilor. Mină, fiica lui Egberto și soția lui Aroldo, iese din sală banchetului într-o mare stare de agitație: în timp ce soțul ei era la război, ea i-a fost necredincioasa, lăsându-se sedusa de Godvino, unul din oaspeții tatălui său. Acum când soțul său s-a întors este cuprinsă de remușcări și se roaga Cerului să o ajute. Aroldo însoțit de piosul Briano, care devenise prieten de nedespărțit al lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mărită, mâine se desparte : «Azi popa ne leagă, mâine ne dezleagă»” <endnote id="(735)"/>. Conform preceptelor talmudice, prostituția era condamnată ca o mare rușine, iar un bărbat avea „dreptul să-și repudieze soția doar dacă a descoperit că-i este necredincioasă” <endnote id="" (481, pp. 241-246)/>. O pedeapsă relativ ușoară, având În vedere faptul că adulterul și desfrânarea sexuală erau pedepsite cu moartea atât În epoca veterotestamentară (Leviticul 20, 10), cât și În epoca neotestamentară (Ioan 8, 5). Totuși, nu Întotdeauna
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
baza unei mai bune înțelegeri și unei profunde solidarități între comunitățile religioase ce fac parte din marea mișcare monoteistă. Niciuna nu-și poate înțelege întreaga esență și propria istorie fără a privi la altele. Cum pot să se considere reciproc "necredincioase", precum creștinii față de evrei și musulmani? Sau renegați, precum evreii îi consideră pe creștini și musulmani? Sau depășiți, cum musulmanii îi numesc pe evrei și creștini? Nu, trebuie să învețe să se înțeleagă și mulți deja o fac ca fii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
frumos, a-și făuri viața și a sluji omului; se jertfea pe sine pentru a fi de folos oamenilor dar nu pierdea o clipă din atenție familia proprie. O iubea din toată ființa lui, deși știa că soția îi devenise necredincioasă. În ce mă privește, întotdeauna m am întrebat care au fost factorii ce au determinat-o să termine cu căsătoria, să și părăsească bărbatul? Și deși credeam că am biruit ceea ce mi se părea total de neînțeles, cred că ceva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din preacurata fecioară spre mântuirea noastră. Și le-a dat Dumnezeu pe acele limbi, necredincioase în ascuțișul săbiei și a căzut atunci mulțime mare fără număr și au fost prinși vii mulți fără număr, care de asemenea au fost tăiați, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]