23 matches
-
a mamei născut cu ce-s de vină că sunt necunoscut cu ce-s de vină că astăzi nu-i joi cu ce-s de vină că mai vin și zi cu ploi cu ce-s de vină de grâul necrescut cu ce-s de vină de-al vieții tăcut cu ce-s de vină că astăzi este vineri cu ce-s de vină că mor și cei tineri cu ce-s de vină că nu ne știm prețui cu ce
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/7_poeme_luni_marti_miercuri_joi_vasile_bele_1331769083.html [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
le-azvârlesc frunzelor patima verdelui strâns cu grijă maternală din scoarța unei rămășite de brațe despletite apoi îți cos în buze sărutul și te întemnițez în timiditatea dezvelită a patului ce va fi mâine? poate doar o altă zi o dimineață necrescută-n așternutul de rouă Referință Bibliografică: dimineață timidă / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DIMINEAŢĂ TIMIDĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dimineata_timida.html [Corola-blog/BlogPost/356614_a_357943]
-
Într-altul eram un măscărici nocturn cu vechi state de servicii intru amuzamentul trupului tău. Apoi, din când în când mă transformăm brusc întru-n Moș Crăciun rotofei care împarte grăbit și cu lehamite niște jucării Made în Chină tututor necrescuților și prost-crescuților. Mulți dintre ei meritau, de fapt, niște dosuri de palme peste față. Le mai trăgeam eu câte una atunci când părinții lor se uitau altundeva. Țâncii începeau să urle că i-a bătut Moș Crăciun... Dar părinții lor le
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_1400643054.html [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
două culori! Din făina de orz și secară, primită de la Tanea, împreunată, au plămădit un aluat și au făcut din el două azime groase și două subțiri găurite cu o sârmă, ce se dorea a fi pască. Coca a fost necrescută cu drojdie, că n-aveau, dar azimile miroseau plăcut a pâine. Cea subțire, deși nu semăna cu cea pe care o primeau de la comunitate, simboliza pasca. De la stână, pe unde trecuse și curățase saivanul, Trifu adusese un lighean de pacele
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1491973108.html [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VIS DE PRIMĂVARĂ Autor: Coca Ecaterina Soare Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Fecioară a naturii, la tine mă gândesc Și te îmbrățișez cu pomii ce-nfloresc, Cu iarba verde-crudă, necrescută, Pe tine primăvară, natură renăscută. Să văd dansând pe cer superbe păsări,care Se-ntrec în triluri măiestrite, fiecare Și să visez cum fluturii vin la fereastra mea, Uitând zilele scurte și noaptea tot mai grea. Să văd livezi întinse
VIS DE PRIMĂVARĂ de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/coca_ecaterina_soare_1495549505.html [Corola-blog/BlogPost/371813_a_373142]
-
ostil cultivat cu ascensoare să ridice la cer muțenia închinatului aș putea fi culegătorul de scaune (crescute la cap) din minți apropiate spre tâmpla pământului sau aș putea fi nimic un prost lipind afișe în conștiința drumului prăfuit de bolovani necrescuți cum se cuvine Referință Bibliografică: jurnalul unui minut / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
JURNALUL UNUI MINUT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_minut.html [Corola-blog/BlogPost/355732_a_357061]
-
sufletuluiam uitat că liniștea e scurtă... XVIII. PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. calea încarcerată-n mijloc de culoare rătăcea cărunt în brațe de părinte vineri început de veșted necrescut din umed nu are contur lumescul în oglindă aș mușca înfometat din umeri viețuitul până ai uita să-ți taci de mine nici nu ai băga de seamă că a început muritul gurilor cu dinți fericit de smuls din tine
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de fluturi te mușca de viață până sângerai privitul m-am întâmplat devreme la marginea unghiei ochi dezgolit din cer căzut de umbre ... Citește mai mult calea încarcerată-n mijloc de culoarerătăcea cărunt în brațe de părintevineri început de veșted necrescut din umednu are contur lumescul în oglindăaș mușca înfometat din umeri viețuitulpână ai uita să-ți taci de minenici nu ai băga de seamă că a început muritulgurilor cu dințifericit de smuls din tine a venit un orbsă vândă amintire
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în fruntea ochilor tăi grăbiți să așeze în gura mea ne-cuvintele unui adevăr din care au crescut colțuri de umezeală omul din mine are o frică atât de mare de suflet încât se întemnițează în rațiunea ilogică a celorlalți necrescuți la timp din care frumusețea spoită nu salvează lumescul încrâncenat în taina botezatului pe capete insuficiența cărnii din pântecul adormit al unui consens transpiră anotimpuri ca un așternut de vremelnicie în care insuficiența nu își găsește liniștea cărnii este doar
JURNAL DE CĂLĂTORIE LA SFÂRŞITUL SUFLETULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jurnal_de_calatorie_la_sfarsitul_sufletului.html [Corola-blog/BlogPost/356825_a_358154]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului calea încarcerată-n mijloc de culoare rătăcea cărunt în brațe de părinte vineri început de veșted necrescut din umed nu are contur lumescul în oglindă aș mușca înfometat din umeri viețuitul până ai uita să-ți taci de mine nici nu ai băga de seamă că a început muritul gurilor cu dinți fericit de smuls din tine
PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Pana_cand_am_inceput_sa_orbecai.html [Corola-blog/BlogPost/356411_a_357740]
-
dovadă mai mult cumcă ea a fost cuprinsă în sufletul poporului românesc și s-a realizat pentru c-a trebuit să se realizeze; dacă însă va trece neînsemnată, atunci va fi o dovadă cumcă a fost espresiunea unor voințe individuale necrescute din sâmburele ideilor prezintului. E o axiomă a istoriei că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale și tot ce e rău e productul celei individuale. De aceea meritul nostru va consista numai în formularea ideilor și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
presimțit că voi izbucni” (II, 90). Și, într-adevăr, într-o zi Cioran izbucnește: „Azi îmi oferă două pâini de secară foarte turtite (parcă ar fi fost laminate) și-mi spune că sunt mai ieftine (un franc bucata) pentru că sunt necrescute. Atunci dați-mi doar una», zic eu. Cucoana a făcut un rictus insuportabil, care m-a scos din fire. Am aruncat moneda de un franc și am plecat furios. În fața unei mutre ca asta, cum aș putea să mă stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și-a zis că dacă tot pleacă să-mi trimită mie porția lui de la popotă, adică de la cazanul comun al soldaților. Dacă ați ști ce mânca un colonel în armata sovietică! O pâine neagră, făcută la tavă, era precum clisa: necrescută și neagră, ca niște cărămizi. Dar mâncarea ce era? Era o supă cu sfeclă, cu varză, cu cartofi, cu toate zarzavaturile posibile și deasupra era grăsimea de două degete, cu bulion cu tot, de-ți venea să vomiți. Eu nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
rațiune, iar nu cu plenitudinea ei. Pentru grecii vechi însă, a fi liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește femeile, această incompletitudine ținea, potrivit doctrinelor medicale antice, chiar de genele lor. Femeile erau, prin natura lor, mai reci și mai umede, mai fluide, mai lipsite de formă decît bărbații, a căror natură era înfocată și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie simplificate printr-o cenzură stilistică spontană până la stadiul cristalului, dar există și mituri ample, compacte, a căror armonie complexă amintește de o mare orchestrație simfonică, idee subliniată și de către Lévi-Strauss.126 O altă idee pe care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
genul celei pe care o folosesc copiii. Titlurile textelor sale sunt o dovadă în acest sens: Bostanul și-a izbit mintea de ochii fetiței, Bursucul se chinuiește să zboare cu aripile ursului, Vulpoiul a înghițit cu înaltă înduioșare un corb necrescut, Corbul mângâie nesățios clipa cea statornică, Tânărul hârciog și-a aprins aripi în suflet. Etc. Cu sonorul dat la maximum Augustin Popescu, autorul volumului de versuri Strigăt de lumină, are un stil triumfalist, ca un candidat la președinția României. Ni
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
dar, din cauze somatopsihice personale, să traklizeze, confratern, în modul cel mai adecvat. Se poate vorbi de o traklizare îmblînzită, dar autentică, a părții finale a romanului: un fel de Grodek. A treia variantă. Căci, obsedat cum este de adolescența necrescută și trupul nehotărît între pubertate și maturizare, scriitorul trebuie să fi fost, cu siguranță, frapat de ultimul vers al poemului Grodek, în care răsare, comprimată, obsesia înrudită a lui Trakl pentru cel nenăscut. De aici și numele familial, Grodeck, pe
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
n-o gândesc, o știu: eu văd, văd eu. Și țin minte ce văd. Văd și mă mir - eu: De unde vor fi răsărit, ele, mașânile? Și ei? Pân-acum se ascunseseră de ochii Mănenilor, ori numai de ai mei Încă necrescut, prea copil mic? Mă miram, atunci, mă mir acum, ca să, eventual suplinesc nemirarea de atunci (nu poți fi sigur de nimica pe lumea asta: chiar așa: dacă nu mă miram?) Oricum, văd: fumuri țâșnind de sub sălcii; ai zice: puf-puf-urile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care o folosesc copiii. Titlurile „fabulelor prefăcute“ (cum adică, „prefăcute?!“) sunt o dovadă în acest sens: Bostanul și-a izbit mintea de ochii fetiței, Bursucul se chinuiește să zboare cu aripile ursului, Vulpoiul a înghițit cu înaltă înduioșare un corb necrescut, Corbul mângâie nesățios clipa cea statornică, Tânărul hârciog și-a aprins aripi în suflet etc. Sunt, în total, 210 titluri de acest fel. Și toate se referă la animale și plante. Singurul om menționat este autorul, care ne privește de pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-a șters la market tourist-ul unde ea a băut un espresso, iar Traian un decaf și s-a uitat după adolescente cu umerii Înguști și sânii necrescuți ieșind din maiouri decoltate și cu picioare lungi, slăbănoage, expuse pe scaunele Înalte de la bar. Așa arăta și ea cândva, dar În rest, ce diferență! Și de mult nu mai are nici un chef să explice nimănui ceea ce, de atâtea zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care ar vrea să mă ia pe mine cu cele patru fete, necrescute Încă, acela nu-i de nici o ispravă și eu am avut ditamai omu’! Poate că ai și ‘neta puțină dreptate da ian te uită câți barbați, cu sau fără neveste, ti jinuiesc cu ochi prădalnici! Întradevăr, și ea Îi vedea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te bat. - Halal! râdeau zidarii în cor. - Dar mă-ta ce-are? -Nț! - Spune, țîcă! Iar râdeau salahorii. Tot de la ei luau țigări și învățau să tragă mahorca-n piept. Ține de urât, ziceau. Pe la paisprezece ani erau galbeni și necrescuți. Mușca oftica din pieptul lor. Mai mureau, asta era viața. Dar aveau o zi a lor meșterii, sâmbăta, când puteau să petreacă, să risipească, să cânte și să se îmbete. Erau împărați! La patru lăsau mistriile, se spălau, își îmbrăcau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rațiune, iar nu cu plenitudinea ei. Pentru grecii vechi însă, a fi liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește femeile, această incompletitudine ținea, potrivit doctrinelor medicale antice, chiar de genele lor. Femeile erau, prin natura lor, mai reci și mai umede, mai fluide, mai lipsite de formă decît bărbații, a căror natură era înfocată și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]