5 matches
-
Strabon oferă o imagine de ansamblu pitorească acestei națiuni. Potrivit lui, masageții sunt monoteiști și practică sacrificarea cailor; ar fi fost monogami, dar bărbații nu ar ezita să ia femeia altora ca amantă și să se dedea la o formă de necrofagie rituală. Popor de călăreți războinici, popor creator al cavaleriei grele, au ca arme arcul, sabia scurtă și toporul cu două tăișuri sau Labrys. Și călărețul și calul erau complet înzăuate (cu zale) și se află la originea catafractelor. În termeni
Masageții () [Corola-website/Science/337097_a_338426]
-
pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O microproză erotică, estet senzuală, de Claudia Millian, Ție, obsesia mea, debutează cu un crochiu descriptiv care transpune frapant maniera sofisticat decorativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
din 1974. Nimeni nu a justificat mai insidios cultul personalității lui Ceaușescu decât Popescu. A fost megafonul acestui cult, legitimatorul său necondiționat. Pe criticii săi de după 1989, îndeosebi pe cei din rândurile intelectualității critice, îi disprețuiește și îi acuză de „necrofagie”. Cine îi reamintește că a fost arhitectul unei construcții simbolice perverse și pervertitoare este gratulat cu asemenea complimente: „E galeria imundă de la meciurile vîndute, asmuțită să justifice, prin vacarmul ei trivial, deciziile arbitrilor necinstiți. Sunt puși să deruteze publicul deja
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
s-a transformat într-un spectacol pe toate posturile de televiziune. Carnasierii toropiți de soare s-au trezit la viață. Ce-am văzut vreo câteva zile pe ecran nu avea nici o legătură cu informarea opiniei publice, era un soi de necrofagie prin care au supraviețuit știriștii. A fost aproape imposibil să zapezi pe canalele românești și să nu vezi o imagine cu sicriul Patriarhului Ăchiar și într-o fereastră alăturată, în paralel cu noutățile estivale). Oricât ar fi de impresionat, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
s-a demonstrat În repetate rânduri că nu există nici o dovadă sigură În acest sens (Leroi-Gourhan, 1964; 1976). Printre mormintele musteriene, vestigiile de la Kebara ne constrâng să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]