56 matches
-
trăgînd de timp. - Da, libertatea, nu se lăsă C. atît de tînăr și de curios. - Libertatea, face A., și adăugă: este așa, o fimeie cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc că nu mi-a venit să cred; dar, citind cărțile de necromanție ale magicienilor, am descoperit că sentimentele și voința oamenilor erau singura sursă și cauza principală a tuturor lucrurilor, fie că, printr-o înclinare excesivă, vrăjitorul își transformă corpul și tot ce pătrunde în acest corp, fie că, din pricina puterii sale
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Spiritului pământului (der Erdgeist)”: „El cuprinde cartea și rostește tainic semnul Spiritului. Zvâcnește o flacără roșiatică, Spiritul apare în flacără” (I, 131). Din biblioteca oricărui practicant romantic al artei magice nu putea lipsi Clavicula Solomonis, cel mai răspândit manual de necromanție. Cu ajutorul lui, adeptul filosofiei oculte putea invoca spirite și demoni, „punându-i să servească omului, care trebuie să aibă destul noroc ca să le înțeleagă natura și să știe cum să le atragă” (ed. 1634, p. 6) . La această „biblie” a
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
boli, îi sperie cu vise, le întunecă rațiunea cu crize de nebunie” (ibidem). Ei recurg la aceste stratageme pentru a da naștere spaimei și apoi adorației prin frică. În opinia lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Geniu pustiu, tradus de regretatul italienist Marin Mincu prin Genio desolato), Andrei Mure- șanu sau Horia, întrupează atât tentativa titanică sau luciferică a demonului romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului. Sărmanul Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție, de astrologie, ispitit de regresiunea în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Toate aceste personaje, ce atestă o tipologie fantastică, recontextualizată în unele proze semnate de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu „magul călător printre stele”. Dicțiunea acestui tip
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
ei ar putea Însemna o primejdie de moarte. Unii sunt de părere că e mai simplu să-i evoci pe răposați prin forța taumaturgică, smulgându-i din zonele unde se găsesc. — Acele zone sunt zonele lui Dumnezeu. Vorbești cumva de necromanție? De magia neagră? Augustino ridică din umeri, fără să răspundă. Crezi că sufletele morților ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și consideri că dumneata Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era așadar adevărat că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate undeva jos, În dreptul orizontului. - Iată răsărind Scorpionul... Așa era scris, așa se va Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care, dintr-o dată, parcă venea din depărtare. Toată perfidia maurilor și necromanția lor nu au nici o putere În fața admirabilei arhitecturi a creației, cu lumina ei nemișcată și cu hotarele ei statornice. - Nu maurii au căutat adevărul, ci mințile cele mai strălucite ale veacului nostru, ale seminției noastre, ale crezului nostru, ale limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vine-n minte Shelley, care, cu cele trei simboluri ale lui: fluviul, barca și lampa, compune un vast ritual. Moréas, cel din Syrte, începuse să versifice folosind acest material. Dar cât de stîngaci! Iată motivul lunei, în bucata Ottilie: "Cu necromanții, luna, fidelă - stă cunună Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a demonstrat caracterul apocrif al opusculelor atribuite lui Petru Mansur. Inițiator al acestei teorii a fost un oarecare Miron Sikyditis sau Mihail Glykas din secolul XII. Secretar al împăratului Manuel I Comnenul, acesta fusese orbie parția în urma unui proces de necromanție; căzut în dizgrație s-a făcut monah și teolog, fiind autorul unor răspunsuri la 98 de aporii biblice. [33] Ibidem, p. 26-27. Volens-nolens ortodoxul conservator Atanasie din Paros este nevoit să accepte și să susțină o teologie euharistică de tip
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
oculte care au existat și înainte de apariția creștinismului, dar și după. Chiar dacă sunt o dovadă a existenței sufletului și după moartea trupului, invocările sufletelor morților, potrivit Sfântului Iustin[94], sunt nelegitime și necreștinești. Și Tertulian se ocupă de practicile magice, (necromanție, spiritism, vrăjitorie), care pretind că pot chema sufletele celor morți prematur, sau chiar de moarte naturală. Dar el le găsește practici idolatre, curse diavolești ce defaimă sufletele răposaților[95] și produc confuzie în privința adevărului judecății de apoi și învierii generale
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
ori contactul cu obiecte Încălzite (lamă de fier Înroșită, cărbuni Încinși, ulei fierbinte) sau Îngurgitarea unor substanțe considerate periculoase, În scopul dovedirii nevinovăției sau a probării puterilor magice; e) posedarea de către spirite permite transmiterea unui mesaj din partea puterilor supranaturale; f) necromanția - mesajul ascuns este descifrat din comunicarea cu cei morți sau interpretarea corpului În descompunere; g) interpretarea animalelor - forma și comportamentul animalelor sau aranjarea unor părți din corpul animalelor oferă răspunsul la evenimente din viitor; h) interpretarea mecanică - cele mai variate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
flacoane cu formol, ca să nu mai vorbim de și mai ampla colecție de ordine de captură expediate de polițiile din jumătate de Europa și America. Printre alte atracții, acest Tenebrarium (căci așa Își rebotezase Deulofeu creația) oferea sesiuni de spiritism, necromanție, lupte de cocoși, guzgani, cîini, femei, schilozi sau lupte mixte, fără a uita de pariuri, un lupanar specializat În damblagii și monștri, un cazinou, un birou de consultanță juridică și financiară, un atelier pentru filtre de amor, o scenă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
magie ceremonială și evocatorie, teurgie de bază. Pentru ocultismul propriu-zis aș recomanda explorări În domeniile Cabalei primitive, brahmanism, gimnosofie, hieroglifele de la Memfis...” „Fenomenologie templieră”, insinuă Belbo. Bramanti se lumină la față: „Fără Îndoială. Dar uitasem, mai Întâi câteva noțiuni de necromanție și vrăjitorie ale altor rase, onomanzie, furori profetice, taumaturgie voluntară, sugestie, yoga, hipnotism, somnambulism, chimie mercurială... Wronski, pentru tendința mistică, recomanda să fie luate În seamă tehnicile posedatelor de la Loudun, ale convulsivilor de la St. Médard, filtrele mistice, vinul de Egipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după o eventuală prezicere nefavorabilă se apela la artele magice (cf. paragraful următor) sau exorciste pentru a se reînsănătoși. Doar magia poate fi asimilată medicinei actuale, în timp ce divinația rămâne o simplă activitate de cunoaștere. Un sector special al divinației era necromanția, ce însemna, în sens strict, consultarea morților (nekrós în greacă înseamnă „mort”), cu scopul de a obține de la ei informații ascunse utile cunoașterii viitorului sau voinței divine. Practica necromanției este energic combătută de Biblie (Lev 19,31; 20,6; Dt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o simplă activitate de cunoaștere. Un sector special al divinației era necromanția, ce însemna, în sens strict, consultarea morților (nekrós în greacă înseamnă „mort”), cu scopul de a obține de la ei informații ascunse utile cunoașterii viitorului sau voinței divine. Practica necromanției este energic combătută de Biblie (Lev 19,31; 20,6; Dt 18,11), dar tocmai din acest motiv este verosimilă prezența acestei practici (cf. 1Sam 28) după principiul logic conform căruia interdicțiile apar în mod normal atunci când se răspândește un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
combătută de Biblie (Lev 19,31; 20,6; Dt 18,11), dar tocmai din acest motiv este verosimilă prezența acestei practici (cf. 1Sam 28) după principiul logic conform căruia interdicțiile apar în mod normal atunci când se răspândește un comportament nedorit. Necromanția pleacă de la două supoziții de ordin religios: credința că defuncții pot continua să „trăiască”, rămânând într-o oarecare măsură în contact cu cei vii și convingerea că statutul lor de locuitori ai adâncimilor pământului îi favorizează să cunoască misterele cele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mine un ’ôb!” (1Sam 28,8; BCEI traduce prin: „Practică pentru mine divinația printr-un spirit”). Acești doi termeni, adesea împreună, apar ceva mai mult de zece ori în Biblia ebraică și, în unele cazuri, se referă direct la practicarea necromanției. De exemplu, 2Rg 21,6 îl acuză pe regele Manase că a practicat-o, iar următorul rege, Iosia, este lăudat pentru că a înlăturat din țară pe toți necromanții (2Rg 23,24). Deși în ambele povestiri despre domnia regelui nelegiuit, Manase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în Biblia ebraică și, în unele cazuri, se referă direct la practicarea necromanției. De exemplu, 2Rg 21,6 îl acuză pe regele Manase că a practicat-o, iar următorul rege, Iosia, este lăudat pentru că a înlăturat din țară pe toți necromanții (2Rg 23,24). Deși în ambele povestiri despre domnia regelui nelegiuit, Manase, și despre regele evlavios, Iosia, se simte efectul elaborării literare și teologice, nu sunt motive juste să ne îndoim de răspândirea efectivă a practicii divinatorii în timpul domniei lor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a practicii divinatorii în timpul domniei lor. Ceva asemănător acestei practici se poate deduce din povestirea 1Sam 28,3-25 și din acuza din Is 8,19-20. În definitiv, deși nu putem considera că mărturiile biblice sunt descrieri istorice precise ale practicii necromanției, este foarte plauzibil ca în situații limită, precum atacurile militare, sau în absența răspunsurilor care au avut loc prin alte practici divinatorii, să fi existat în Israelul antic practica de a invoca morții pentru a le cere un oracol. Magia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și, indirect, de versiunea greacă a Septuagintei, care traduce de două ori termenul refă’îm cu grecescul iatroi, „vindecători” (Is 26,14 și Ps 88,11). După cum am menționat anterior (cf. Cap. 5, pp. 88-89), conform acelei practici divinatorii numite necromanție, cei morți puteau fi uneori obiectul interogațiilor oraculare (cf. Tropper, 1989). Această practică atestă credința în posibilitatea ca defuncții să rămână, în anumite limite, în legătură cu cei vii. În concluzia acestui paragraf despre moarte și viața de după moarte, mi se pare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni» (In 16,13). Nu este vorba, desigur, de vreo metodă de necromanție îmblânzită, ci de iscusința cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborîndu-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui. Păcat că știința necromanției și acea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință! Dacă lumea este un vis - de ce n-am putea să coordonăm șirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că esistă un trecut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și de ancora aruncată peste timp și spațiu prozatorilor postmoderni ce metabolizează cu succes repertoriul romantic, adică imaginarul gotic, fantasmatic, evaziune onirică, regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul de instinctele trupului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau de ucis. Așa cum Boccaccio & comp. se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Tonurile sunt, așadar, cenușii, tulburi, cu sugestii vegetal-aviare, evocând natura damnată a protagonistului. Faptul este explicabil dacă ne amintim că, în tradiția patristică timpurie, Augustin mergea până la a respinge toate formele de magie, fie ele inițiate în consonanță cu demonii (necromanția) ori cu îngerii (teurgia). Pe urmele sale, după cum notează Brian P. Levak (2003: 27), întreaga tradiție a creștinității apusene, de la Toma din Aquino la doctorii catolici ai Universității din Paris, se grăbește să condamne practica. Nu altfel stau lucrurile în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]