13 matches
-
cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la moartea dlui Phillips (din ediția lui Skeat, 1883) - "șuvoi de suferință"; "Melancolia cea Neagră"; Nebunia mînioasă, frenetică, răsunătoare, groaznică"; "încruntarea sorții"; "lampa bolnavă a zilei în retragere"; "cenușiul crepuscular"; "groazele nopții care vine"; "valul cel întunecat"; "sumbra-întunecime îndesîndu-se"; "vrăji necromantice"; "mormîntul de moarte"*; "văiugă întunecată"; "aburii ca de smoală ascunz[înd] pajiștea"; "un clopot îndoliat al morții"; "nocturna pasăre afurisită"; [*the deathy tomb: crearea de adjective prin sufixarea unui substantiv (death-y) avea să devină un procedeu des folosit de John
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
De exemplu, cu ajutorul celor șapte peceți magice ale planetelor (septem planetarivm imagines magicae), necromantul putea controla spiritul oricărei planete, dirijând astfel inflențele ei astrale asupra sănătății, norocului, morții etc. Este experimentul pe care îl ilustrează Faust în timpul primei lui experiențe necromantice, în episodul invocării „Spiritului pământului (der Erdgeist)”: „El cuprinde cartea și rostește tainic semnul Spiritului. Zvâcnește o flacără roșiatică, Spiritul apare în flacără” (I, 131). Din biblioteca oricărui practicant romantic al artei magice nu putea lipsi Clavicula Solomonis, cel mai
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
în cele trei nișe de pe laturile sigiliului, am pornit de la opera din care s-au inspirat pentru acest balet mai mulți coregrafi ai secolului XIX : romanul lui Jacques Cazotte, din 1772, Le diable amoureux. El pleacă de la evocarea unor practici necromantice, bazate pe complexul de doctrine ezoterice și simbolice al Cabalei, pentru a evoca totodată, metaforic, ispitele primei tinereți. Toate întâmplările sunt povestite, la persoana întâi, de un tânăr spaniol de 25 de ani, Alvare Maravillas, căpitan în garda regelui Neapolului
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
Potrivit unei credințe populare, cea de a doua moarte, aceea a sufletului, sosea la numai două ore după cea dintâi, aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela era Încă posibil ca cel dispărut să fie rechemat la viață, prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
3.1.3. Divinația cleromantică / 72 3.1.4. Divinația meteorologică / 73 3.1.5. Divinația siderală sau astrologia / 73 3.1.6. Divinația matematică / 75 3.2. Divinația intuitivă / 78 3.2.1. Oniromanția / 79 3.2.2. Divinația necromantică / 81 3.2.3. Divinația entuziastă sau profeția / 82 Capitolul 4. Scurtă critică a modelului propus de A. Bouché-Leclercq. Noi criterii de clasificare a divinației / 85 4.1. Clasificarea divinației după modul în care survin semnele divine / 86 4.2
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
tratatele de demonologie (de exemplu, Malleus Maleficarum), manifestau mai degrabă o atitudine tolerantă față de divinație câtă vreme nu se dovedeau implicațiile diavolului. În unele situații însă, divinația devenea subiect de neliniște. Așa s-a întâmplat în jurul anului 1320, când procesele necromantice aveau și implicații politice (se plăteau polițe adversarilor). Faima proastă a necromanției în rândul judecătorilor provine atât din practicarea ei, cât și din deturnarea înțelesului originar al termenului. Astfel, practicarea necromanției presupunea înfricoșătoarea tehnică a chemării umbrelor morților pentru a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au fost dintre cele mai diferite, majoritatea au recunoscut că versetele sale reprezintă o adevărată provocare pentru cel ce le citește 97. Formele de divinație care se circumscriu sferei intuitive sunt, așa cum le-a stabilit A. Bouché-Leclercq, următoarele: oniromanția, divinația necromantică și entuziasmul profetic. Dacă ar fi să gândim o clasificare a acestor forme de divinație intuitivă în funcție de impactul lor asupra persoanei și a comunității, dar și în funcție de mecanismul producerii lor, constatăm că la un prim nivel s-ar situa oniromanția
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a-l socoti un simplu act, banal și pasager 99. Mult mai curajoase par însă formele de divinație intuitivă cu ajutorul sufletelor celor morți. Din acest motiv, noi le-am situa pe un palier secund, superior ornitomanției. 3.2.2. Divinația necromantică Necromanția presupune divinarea cu ajutorul sufletelor celor morți. Inițial, această formă era inclusă într-un ritual magic mult mai complicat prin care erau invocate sufletele morților. Se credea că sufletele morților, cel puțin ale celor care au scăpat de închisoarea infernului
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
formelor grosiere și vulgare de invocare a spiritelor, acolo unde șarlatania găsea suficient loc de manevră. În spațiul tradițional astfel de "convorbiri" cu spiritele celor trecuți în lumea de dincolo erau privite cu reținere, chiar cu îngrijorare. În realitate, divinația necromantică "era o rezultantă a cultului morților care se întemeia pe teama superstițioasă ce o aveau primitivii față de morți, despre care se credea că își continuă viața după moartea pământească"103. Antoaneta Olteanu subliniază că în actul divinatoriu erau folosite acele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de forme de divinație, care include cea mai tulburătoare enigmă și provocare a existenței umane, moartea sau existența post-mortem, nu poate fi decât unul cu un impact puternic. Cu toate acestea, divinația entuziastă sau profetică ocupă un palier superior divinației necromantice. 3.2.3. Divinația entuziastă sau profeția Profeția ocupă un loc cu totul special în acest ansamblu al practicilor divinatorii. Dintru început, trebuie menționat faptul că profeția poate fi analizată din perspective diferite. Abordarea profeției din punctul de vedere al
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinație. Exemplificăm această situație cu: oniromanția, auguratul, haruspiciile, morfoscopia, divinația palmică, chiromanția, cleidomanția; c) divinația cu ajutorul elementelor naturale. Aici am putea include hidromanția și empiromanția, dedromanția și divinația meteorologică, astrologia; d) divinația cu ajutorul elementelor materiale. Aceasta privește în special divinația necromantică; e) Divinația cu ajutorul cifrelor sau divinația matematică. În acest caz semnele utilizate în actul divinatoriu sunt cifrele. 4.3. Clasificarea divinației după gradul de implicare al prezicătorului Ceea ce ne interesează în acest caz este relația ce se stabilește între prezicător
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și lumea celor vii. Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații creatoare, i se datorează textele despre prezicere de felurite tipuri, de la cele bazate pe examinarea organelor (ficat, plămâni) la previziunile referitoare la nașteri, de la prognosticurile astronomice la consultări și răspunsuri necromantice. Există o listă divină care propune succesiunea zeilor Într-o ordine care ar putea reflecta o anumită ierarhie, creată Însă tot din perspectivă publică și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]