54 matches
-
Aducătoare poate de noroc. Îmi înfășor cojoaca grijuliu, Îndes căciula bine pe urechi, E iarnă aspră și-i tare târziu Și-n fond ne confruntăm cu lucruri vechi. Ci e atât de frig în omenire, Iar vântul suflă mai cu necruțare, Încrâncenări sălbatice-n neștire, Când dreptul este doar al celui tare. Nici o rostire de înțelepciune, Nici un cuvânt de caldă mângâiere Prin care lalolaltă să adune Speranțe alungate de durere. Voiam să car trei brațe de surcele Și am cărat trei
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_brate_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]
-
AM PE TINE - GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1737 din 03 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului septembrie îmi frâng inima în două și în trei, în șase,-n nouă sfârtecat de renuțare și cuțit de necruțare dinainte de-a te pierde te-am pierdut, mugură verde cum în vânt se pierde fulgul și în nopți de plumb amurgul dinainte de-a te prinde dintre stele rătăcinde ce căzând în zări se-ncleie dându-și ultima scânteie
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1443855692.html [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul se-auzea cum bate vântul nimicirii, când peste trupul său
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ce devine semn. Restul gravitează pe alte orbite, undeva departe, interferând, disforic, la răstimpuri, cu traseul protagonistului (autor - narator - personaj). Concomitent, și fatal, toate componentele - conflict, fabulă, tipologii, ba chiar și ambianța - se constituie și acționează în același orizont al necruțării axiologice. O lume restrânsă, o elită de ordin moral și spiritual, rânduită și funcționând conform cu imperativele asumate de cel ce, în felul meu de a gândi, este o persoană (nu, pur și simplu, un individ). Am mai spus-o, în
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1464722133.html [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > ZOLTAN TERNER - SĂ AFLI CINE EȘTI CU ADEVĂRAT ! Autor: Zoltan Terner Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Descoperirea sinelui nu-i o treabă ușoară. Cunoașterea de sine necesită voință, curaj, necruțare față de tine însuți. Cere voință și determinare, putere, îndârjire, consecvență. Învățăm pas cu pas să ne cunoaștem, pe măsură ce trec anii. Niciunui om nu-i lipsesc ocaziile pentru cunoașterea de sine. Ele sunt încercările la care îl supune viața, piedicile cu
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1487586566.html [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
pământul de sub picioarele fiilor tăi și va fi dat altor neamuri” Să nu se întâmple! Să curmam dezbinarea (asta nu înseamnă partid unic!) Să piară blestemul tracilor! Să urmăm îndemnurile lui Iisus!, să fim iubitori, să fim drepți, asta însemnând necruțare față de batjocoritorii neamului și nestrămutare în credința!. Să ne amintim de Brancoveni! Să-i facem pe cei mulți la care trebuie să ajungă informațiile corecte, să înțeleagă și să respecte adevăratele valori ale neamului lor, cu care să se prezinte
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 by http://confluente.ro/Blestemul_tracilor_elena_armenescu_1340775878.html [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
e veșnică și veșnic-prezentă ca suport interior și aspirație, dar iute-trecătoare și degrabă-absentă, ca experiență: “Iubirea, ca o pasăre care îți scapă din mână. Zboară bezmetică prin suflet”. De aici, nesfârșitul alai al elanurilor și prăbușirilor, al dezastrelor pricinuite de necruțarea lui Eros în viața lăuntrică - în existența concretă - a fericiților și nefericiților lui închinători. Un balans permanent: de la sublim și extaz, la disperare și dezastru. Fiindcă unde avem a face cu impermanența, acolo, mai devreme sau mai târziu, apare, necondiționat
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
zi se întâmplă ceva, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întâmplat nouă, ci ceva cu totul obișnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer și total de cineva, și atunci devine de o necruțare bestială, nu mai concepe nici măcar să i se ceară să renunțe, să zicem, la maniera în care o face, își distruge cu brutalitate familia, își părăsește copiii... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) divorț Un
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
pururi dinamică - distrugerea. Dar nu sunt îngăduite, la El, ticăloșia - nu pidosnicia ucigașă-a sofismelor, deci nu predarea către perversele năluciri ale morții. Nu se îngăduie cartea amânătoare-ntru file, cartea cu două fețe-ale filei - ci doar Slova cea nimicitoare-n necruțarea luminii. Unica Slovă. Însă Adevărul nu ucide crima. Toate crimele lenei și oboselilor noastre viclene - acum de-abia se-nfiripă și-urmează. ...Doar mi-a dat mie (El, Centrul) sprijin de nădăjduire a vieții adevărate. Și miez al uitării de-
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
oferă cartea intitulată „Războiul împotriva poporul român” publicată de seniorul Dan Zamfirescu încă din anul 1993, în prefața căreia găsim o frază cu rol de concluzie la întreaga argumentație prezentată: „Da, suntem ținta unui război de o înverșunare, de o necruțare și de o adâncime a implicațiilor spirinual-religioase ce-i conferă culorile apocalipsului. Este războiul dezlănțuit împotriva pământului, sufletului, limbii, credinței și valorilor spirituale ale neamului românesc, de către forțele universale ale disoluției și haosului ... Mereu activ, domnul Dan Zamfirescu aduce completări
PAIDEIA* ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ de GEORGE LIVIU TELEOACĂ în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/George_liviu_teleoaca_paideia_si_george_liviu_teleoaca_1336032997.html [Corola-blog/BlogPost/358585_a_359914]
-
zi se întâmplă ceva, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întâmplat nouă, ci ceva cu totul obișnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer și total de cineva, și atunci devine de o necruțare bestială, nu mai concepe nici măcar să i se ceară să renunțe, să zicem, la maniera în care o face, își distruge cu brutalitate familia, își părăsește copiii... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) divorț Un
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
meritele de căpetenie ale cărții. Tot aici, însă, s-ar putea ascunde și o posibilă slăbiciune a ei. Anume, nu toate ideologiile sunt caduce. Ștefan Ehling se ferește, e adevărat, de prelucrările teoretice ale realității, lasă în seama timpului grandilocvența, necruțarea, deșertăciunea lor. Pe de altă parte, nu ignoră, și bine face, prelucrarea realității după - așa-zicând - ideologia estetică, după canoanele sigure, îndelung verificate, atestate axiologic, ale realismului clasic, evitând experimentele orgolioase și sterile. Ignoră, totuși, sau pare a ignora, determinarea
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_literatura_s_eugen_dorcescu_1394000409.html [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul personajelor, strivite de suferință, după ce au cunoscut, câteva clipe doar, și gustul fericirii. Astfel, eroii, aidoma unor diamante brute, sunt șlefuiți, cu necruțare, de cei doi iscusiți meșteri ( Fericirea și Suferința), ajungând, eventual, să priceapă, cât de cât, în cele din urmă, ce li se întâmplă (și de ce li se întâmplă), ajungând să afle că sunt ființe, și să se desăvârșeacă, după puteri
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul se-auzea cum bate vântul nimicirii, când peste trupul său
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_meditatiile_lui_moise_george_petrovai_1342195001.html [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
în gândire și îmi plăcea acum mai mult de el decât pe vremea adolescenței mele, când fusese pe punctul de a declina ca bărbat dacă eu (și îmi plăcea să cred acest lucru) nu i-ași fi biciuit mândria cu necruțarea mea de atunci... V Bularca avusese însă dreptate, calificarea mea la strung nu dură mai mult de-o lună, dar avusese și tata, fiindcă îndată ce mi se dădu un strung în primire descoperii că lucrurile nu merg deloc pe roze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi se întîmplă cera, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întîmplat nouă, ci ceva cu totul obișnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer și total de cineva, și atunci devine de o necruțare bestială, nu mai concepe nici măcar să i se ceară să renunțe, să zicem, la maniera în care o face, își distruge cu brutalitate familia, își părăsește copiii... "Te iubesc, Suzy, dar mă tem că mă vei părăsi fără șovăire când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins felinare și lămpi. Ginerică era din ce În ce mai emoționat, iar boala de care suferea Îl Îmboldea cu necruțare și mișelie. Nu l-a văzut nimeni când a băut primul pahar. După care nici el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile spun că, după ce băgaseră de seamă că mirele lipsea cam de multișor, porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poate iubi până la capăt nici cetatea. Principiul generator al cetății e cuplul la treapta umană (în romanul lui Goethe Afinitățile elective, personajul Herr Mittler spune același lucru: căsnicia e temeiul civilizației). Iubirea înseamnă mângâiere, tandrețe, răbdare, dar deseori și asprime, necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat încredere și fidelitate, deci optimism, dar nu optimismul mincinos și laș al ipocriziei, ci optimismul uneori exultant, dar alteori dureros
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
el, ne-am pierdut "naivitatea". Știe că nu putem ajunge la nimic care să poată transcende jocul mortal al aparențelor. Știe că spiritul sfârșește totdeauna în eșec. Întârzie asupra aventurilor spirituale pe care ni le oferă istoria și descoperă cu necruțare falia fiecărui sistem, iluzia care a salvat totul, învățătura care n-a ascuns nimic. În această lume pustiită, în care imposibilitatea de a cunoaște este demonstrată, în care neantul pare singura realitate, disperarea fără scăpare singura atitudine, el încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aici din nou dinamismul energiilor divine lucrătoare în lume. Or, noi vedem azi că omul urmează individualismul lui Cain și al unui faimos rigă, autorul celebrei spuse "După mine, potopul!". Natura nu numai că nu e sporită, dar distrusă cu necruțare. Iată de ce omul fără credință seamănă cu o ființă care se automutilează: își taie azi un deget, mâine își scoate un ochi, poimâne își amputează un picior etc. Cea mai mare primejdie care-l paște pe om este "complexul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era anatemizat, Eminescu era comparat cu poetul proletar Theodor Neculuță ș.a.m.d. Loialitatea față de cultura română însemna chiar alegerea exilului interior. Originalitatea lui P. e descoperirea interiorității care oglindește. Înainte de a-și elabora arta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm 182 de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sau măcar prosper și demn. Dar, în secolul XX, istoria a arătat limpede că nu-și poate produce propriul sfîrșit, că nu poate furniza paradisuri sociale nici măcar sub biciul propagandei și al represiunii. Karl Popper a criticat cu o metodică necruțare inanitatea sau mizeria istoricismului : pretenția de a descoperi sau impune legi ale dezvoltării istoriei, care îi decid traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se spune În acest text, datorită faptului că nu participăm, atât cât ar trebui, la construirea binelui colectiv. În vreme ce celălalt, aparținător unui alt „status” social sau „națion” recunoscut, pe viitoarea vreme, pentru credința către prea Înaltul Împărat și râvna cu necruțarea vieții sale pentru țară, Își tot trage cu sine vecinica pomenire și nemuritoarea omenie, românii, dezertând și necontribuind suficient, În mod benevol, la războiul antifrancez, riscă să rămână pe mai departe În urma națiunilor concurente: Arătați-le și aceea mai pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]