9 matches
-
De mâinile mele frământând părul copiilor mei. De scaieții și ierburile câmpului rătăcite în părul meu ciufulit de copilă... Mi-e dor de cântecele mamei. Mi-e dor de cântecul meu. Mi-e dor de toate dorurile cântate, necântate sau necuvântate... Si nu-i dor ca dorurile să-l omor cu gândurile. E-un dor ce trebuie hrănit cu Dor. Oameni buni, de vă macină un dor, ca o foame năpraznică, deschideți astă carte și ospătați-vă. Rupeți încet și cu
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1445786642.html [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
clopot înfioară cerul și pământul cu sunetul sau de dincolo cu ecoul sau de aici, rotitor în adâncuri, rotitor în înălțimi! Vagonul cu numarul 13, pe scaunul cu numarul 13 destinul poeziei poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426884778.html [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
să te cuprind odată Merg multe ore-n taină, dar nu ajung degrabă Tu-mi pari chiar lângă mine cum mă privești curată Eu merg mereu spre tine, mă chemi cu a ta șoaptă. Eram în vis... DOMINO Marea gândurilor necuvântate Din al tău ochi stins se varsă Șoapte macabre se întrevăd Sub pale măști pe cerul negru. Cuvântul damnat plin de extaz pășește Pe umbra gândului beatic de primăvară Descătușat de orice robie temporală. Atunci vocea de cenușă lumină A
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Noaptea_dominoului.html [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
ce să spui./ Mă născusem copac,/ Într-un vis amărui.” În “Fugă” poeta fuge de o himeră “unde vei mai crede că nu sunt/ O mireasmă care-ascunde pași ce-aleargă după vânt”// “Mâna ta va mai culege câte-un dor necuvântat.../ Eu pleca-voi ca o lege a destinului trucat.” “O să fug de tine. Toată. Pân la margine de noi,/ Ca o taină-ntruchipată-n ochii albaștri, mari...și goi...” 10. Eugen Evu, hunedorean, poet adevărat, cu o operă literară impresionantă, scrie proză
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
mai pot cuprinde - exprima în semnificantul înțelegerii - ceea ce se dă drept imagine de neatins, vibrând în lumina unei purități absolute 6. O imagine a inexprimabilului, inaparentă în vederea cunoașterii imediate și a semnificației comune, care "în noaptea inimii adânci s-aprinde". Necuvântată și nevăzută, imaginea ivită în anarhia gândului arată locul originar al semnificabilului, noaptea inimii, izvorul luminii ce aprinde poemul 7. Imaginea neînțelesului (Emil Botta) În Totul în juru-mi de Emil Botta 8 procesul sublimării pure e dus până la ultimele consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întregul ciclu intitulat " Despărțirea de cuvinte" - în care imaginea se defenomenalizează, "zăpada timpului se face timp" (Timp, în op. cit., p. 175); aproape că ea nu mai are ce arăta decât epura aparițională a principiului, dezicându-se în transparența unui "cuvânt necuvântat" (Cum, în op. cit., p. 222), prin care răzbate "mireasma-ntâielor tipare" (Marină, în op. cit., p. 163). 46 Vol. Câmpiile magnetice, Editura Eminescu, București, 1976, p. 30. 47 Natura unui interregn ezitant "între secret și iluzie, între plante și pietre" (Interregn, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lor. Compartimentarea sufletului în fiecare cameră e altcineva pentru fiecare trebuie să-ți asumi răspunderea însă camera albă e numai a mea... în ea pot invita pe cine vreau pe cine doresc să-mi inunde inima doar la un gest necuvântat: am nevoie de tine ca de aer și aerul mi se pare uneori de nerespirat. Avertisment către mine odihnește-mă, Doamne! în viața asta și nu mă arunca în infernul cuvintelor și nu mă transforma într-o ființă dependentă de
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
nu înțeleg ceea ce nu este știut, ci invers: că încep să înțeleg tot ce știu; că felul în care nu știu este de aceeași natură cu felul în care înțeleg ceea ce pot să știu. Cuvintele se mișcă într-un mediu necuvântat; el este fluxul în care cuvintele sunt purtate și plutesc; și tot el sugerează modul în care cuvintele se leagă corpuscular și se ating uneori între ele, ca niște globule elastice de aer conduse și formate de curenți submarini. Puterea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își pleacă trupul chinuit de muncile de peste zi, sărută obrajii fierbinți ai
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]