271 matches
-
putea fi just, ci pentru enormitatea sumei, chichițele procesului lăsându-mă rece. Ca om vechi, rămăsesem la formula despăgubirilor civile în valoare de un leu, cu adaosul publicării sentinței în cel puțin două ziare de tiraj. A te gospodări pe seama necuviinței, ba chiar a ticăloșiei altuia mi s-a părut prea în ordinea lucrurilor de astăzi. Când, deplasându-se camera, a apărut pe întreg ecranul figura resipiscentă a dlui Ion Cristoiu, potențialul plătitor în cauză, ca prin farmec mânia mi s-
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
după tradiție, ci chemăm popii pe fugă să le citească, ca să nu intre mortul în descompunere și îl ducem la groapă dis-de-dimineață, ca să nu-l bată soarele, fiindcă nu mai e nici formol la morgă, asta întrece toate nechibzuințele și necuviințele guvernului Năstase. Cu viii te mai poți juca, punîndu-i la cozi la farmacii și la liste de așteptare la operații, dar cînd ajungi să te joci și cu morții pentru că nu mai pot să voteze? acesta e un atentat împotriva
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
a României? Mare brânză! Și-a trăit traiul, și a mâncat mălaiul Oanei Petrovschi (chestiune cu care sunt ambii de acord)... Medalii-medalii, onoruri-onoruri, dar nici așa: să nu mai aibă somn și liniște denigratorii și intriganții, asta e chiar culmea necuviinței... Am spus ceva nepotrivit? mă întreabă. -Nu, dar fi atent: să treci strada numai prin locuri marcate... -Adică mă crezi tâmpit? -Eu? -...În concluzie, stimate domnule vecin și preten, vom trece la alte discipline sportive, unde perspectivele sunt cel puțin
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
efecte spectaculoase, făcând să se clatine stilul scolastic al vremii. Voltaire, de pildă, pe lângă multe alte atacuri sau pâri înaintate câte unui principe, scria: ...În extravaganta și neinteligibila sa scriere, Rabelais a răspândit mai mult chiolhanuri și cele mai mari necuviințe; el a înfățișat multe lucruri învățate , dar și gunoiul, urâtul; era un filosof beat care scria la beție... Definiție dată de principalul umanist al secolului luminilor, celuilalt mare umanist al evului mediu . Verva, deslănțuirea verbală, siluirea gramaticei și a legilor
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
brațul metalic al instrumentului. Cercul ce ia naștere astfel e, la rîndu-i, nedesăvîrșit, indecent: Stau în firavul cerc și ascult/ cum punctele lui bîzîie, mișunînd pe circumferință,/ găsesc că-i foarte multă obrăznicie în nerăbdarea lor/ și cam prea multă necuviință" (Nu sînt Arhimede). Tranziția de la inform la Formă se arată dificilă, încărcată de vise confuze, de telurice năluciri: Foarte amețit este/ bietul meu centru, firavă foarte/ e amărîta mea margine,/ pe care abia o mai simt,/ abia o mai bănuiesc
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
oraș, potrivită, într-un fel, să răscumpere toate infamiile pe care i le-au imputat povestitorii anilor '50 lumii acesteia inegale, nu o dată dure, dar peste măsură de rînduite. Pe-atunci, în odăile care serveau de biblioteci, era aproape o necuviință să nu știi pune o carte la loc. La fel, în odăile numite saloane (despre care vine des vorba în amitiri), trebuia să știi să așezi - ori să cîntărești... - oamenii. Trebuia, altfel spus, să stăpînești mulțumitor acea artă, pe care
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
oroare de constructorii de sisteme. Simte o paranoia fatală în fiecare teoretician. De unde catalogul obsesiilor lui - de la muzică la insomnie, de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în trecere, necuviința celor care, în ultimele luni, au pretins să-i alcătuiască "operele complete". Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
Și au anumite trăsături comune. Căci prin ele amândouă se pune stavilă păcatului, chiar dacă cineva ar vrea să se folosească de dispoziția aceasta a sufletului, pentru a păcătui. Căci sfiala mai mult decât frica a dus adesea la fuga de necuviințe. Însă Și rușinea, care urmează după mustrările făcute În urma greșelii, este În stare ea singură, să Întoarcă pe cel ce a păcătuit, ca să nu ajungă iarăși În situația de a fi mustrat. Deosebirea dintre rușine Și sfială se poate defini
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
aliniat în diverse grade la "doctrina și tematica" trecutului regim ce și-a supraviețuit. în spatele amăgitoarelor fraze elogioase, d-sa percepe "nu atît năduful sau suspiciunea ci mai degrabă reproșul surd împins pînă la animozitate, de parcă aș fi comis o necuviință că am preferat onestitatea și marginalizarea în loc să lupt pe baricadele demenței colective". Cred că avem în privința aceasta o experiență comună...
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
în vilegiatura, bravînd universul întreg și lumea întreagă, ori societățile întregi, oricare ar fi fost ele și orice deprinderi ar fi avut. Și, făcînd un pas îndărăt, îmi adusei aminte că nu mă recomandasem, ceea ce ar fi fost o mare necuviința. Deoarece Buturuga o făcuse aproape că un tip de lume. Și zicînd cum mă cheamă, și făcînd înaintea lor încă o plecăciune, am auzit-o pe țiganca pocăita strigînd spre mine, de la ea, cu accentul lor cîntător de care cu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Alexandru Ștefan Orizontul de așteptare creat de cea de-a patra coperta a cărții de față e cu totul impresionant și chiar timorant, un sentiment de jenă cuprinzîndu-mă pentru necuviința de a nu cunoaște numele acestui autor. Nicholas Catanoy, ex-Nicolae Cătănoiu, este traducător, prozator, critic literar, membru al numeroase asociații, printre care și ASPRO, cărțile sale, scrise în română, franceza, engleză, germană, ajungînd la amețitoarea cifră de 21. În fața acestui
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
doar jovial și bonom: i-a pretins să fie co-părtas la drepturile de autor ce vor rezulta la tipărirea cărții. P.M. are însă tăria de a refuza. Norocul sau a fost că a scăpat doar cu acuză de ingratitudine și necuviința. Toate acestea l-au îndârjit în hotărârea să de a se retrage. Îi vin în ajutor Al. Balaci, Al. I. Ștefănescu și M. Sora, care-i dau, de-a lungul anilor, pentru traducere ori pentru stilizare, vreo 40 de volume
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
nu glumă! - textele pe care, ani în șir, de bună voie și nesilită de nimeni, mi le-a tipărit revista clujeană în cauză. Într-o situație similară, dl Paler a spus că asta înseamnă a scuipa în propria-ți casă. Necuviința, nici măcar cea sub un curajos pseudonim, nu face onoare nimănui. Nicolae Ionel: Crinul deschis, Ed. Junimea, Iași, 1999, 140 pag., preț nemenționat.
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
premiată” Iar eu, netrebnicul pocăit, mă mir. Să ai atâta minte și să fii atât de caraghios! Am ajuns la capăt. Oricum, a fost prea mult. Îl pun pe Shopenhauer în bibliotecă lângă, de o parte, Hegel, ceea ce e o necuviință, de cealaltă Nietzsche, pentru ca voința și suprimarea voinței să-și tragă pumni. Citesc un articol polemic strălucit, subtil, bine argumentat, fals în raport cu lumea reală, căruia nu-i poți răspunde decât cum îi răspunzi lui Zenon: făcând un pas. Adică, luând
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
durere are adâncimea unui simplu rid pe fața arsă de așteptare a Timpului. 1154. Numai valul știe cât de dureros se sparge de stânca întâmplării de a fi apa care-și stinge focul propriului suflet. 1155. Cine își poate înțelege necuviința cu sine însuși? 1156. Cel ce-și aruncă crezul pe apa râului uitării este cel mai năpăstuit de umbra adevărului propriei sale nașteri. 1157. Nimic nu este mai important pentru viață decât moartea. 1158. Nu există o orânduire a moralei
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Karl Kraus Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu numai! Mahalagismul include calomnii și insinuări folosind un vocabular abject, un ton ridicat și nerespectarea pauzei dialogului, adică suprapunerea vorbirii. Poți renunța participarea
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
să te supui, oricât de mult le-ai critica. Este ceva asemănător cu obiceiul conform căruia nu poți intra cu pălăria pe cap într-o biserică, și nici încălțat într-o moschee, fără a da astfel dovadă de o mare necuviință! În fond, aceste "frivolități" solemne nu sunt lipsite de sens. Agenții străini nu se reprezintă doar pe ei înșiși. Doar persoanei "morale", a cărei expresie sunt ei, îi sunt adresate onorurile. Până acum, nu s-a insistat suficient asupra faptului
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
la ștergerea ei. Ca-n Ivan Turbincă, moartea vine și este păcălită cu părul și scăunașul. Cînd, în cele din urmă, se împlinesc soroacele, Toderică nu este primit în iad, în amintirea strașnicei partide de cărți, și trebuie, cu toată necuviința lui, să stea în Rai. Dovadă de cum se întorc lucrurile... Un romantism neserios, făcînd pasul spre propria-i deriziune, pune Negruzzi în aceste cîteva scrisori despre o Românie hîtră, reconfortantă, cu vechile ei metehne, pe care le citești cu firească
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
Sorin Lavric A le vorbi celor vii despre cei morți nu e doar un act macabru, ci chiar o indelicatețe cotidiană. E aproape o necuviință să le amintești indirect că într-o zi vor muri. Nu ai reuși decît să le strecori în suflete indispoziția, făcîndu-i să-și încrunte și mai mult frunțile încrețite de griji. Din acest motiv, despre morți se cuvine să vorbim
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
bun simț și în ciuda oricărui calcul pragmatic, s-au apucat să facă ceea ce nici un om normal nu ar fi făcut: să filozofeze. Ca să înțelegi scandalul sublim pe care această îndeletnicire inutilă l-a iscat în mintea oamenilor și ca să intuiești necuviința cu care grecii, sfidînd precauțiile vitale ale speciei umane, au nesocotit rigorile unei vieți puse în slujba bunăstării, trebuie să urmărești sedimentele pe care spiritul lor, închegîndu-se în precipitatul verbal al unor cuvinte primordiale, l-a lăsat în urmă. Sedimentele
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
de manual de-altădată, cu coperți cartonate și cotor de pînză gri, scria, în 1943, doctorul Constantin Colonaș. Cartea bunei cuviinți, cu subtitlul Cum poți să-ți atragi disprețul oamenilor și cum să-ți câștigi prețuirea lor, adică despre riscurile necuviinței și despre răsplățile bunei creșteri, a apărut la Cartea Românească, spre folosul celor care țin post de suculente grosolănii, fiind, fără să-și încerce noblețea în nici un duel, niște oameni întrutotul onorabili. Pe ei îi alege, cu nădejdea că sînt
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
degrabă ar pofti la felurile pregătite cu sarea cea de puțin preț, încât o poate căpăta orice sărăntoc pe nimica toată. Aștept cu liniște judecata Măriilor Voastre, iară dacă mă veți găsi vinovată, atunci să mi se taie capul pentru necuviința mea. (rumoare) GÂND: Mai înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic de zis -, însă această întâmplare curioasă capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra cu putere în inima mea, înfiorându-mă, căci o astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]