159 matches
-
1/2005 rețin atenția cititorului interesat să i se confirme bunul gust, calitatea lecturii și, poate, de ce nu, propriile intuiții privind creația poeților de geniu, comportamentul acestora față de propriile texte în variante succesive, preocupați ca lucrul lor să nu rămână nedesăvârșit. l în primul rând, din interviul domnului profesor Mihai Zamfir, câteva considerații utile și uimitoare, o lecție importantă, de fapt, despre exercițiul eminescian continuu: "Foarte puțini mari creatori sunt mulțumiți de ei-înșiși. Automulțumirea, în general, nu intră în individualitatea excepțională
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
calea de acces" începe să nu mai fie "metoda" criticului, ci secretul comun al lui și-al scriitorului, felul în care își împart fanta spre realitate. Lucian Raicu nu descoperă, la autorii analizați, trăsături certe, ci posibilități ale stilului, transformări nedesăvîrșite. Este, în "mimica" operelor studiate de el, ceva din gesturile încremenite ale oamenilor prinși de lava unui vulcan. Odinioară banale, ajung reprezentative tocmai prin ce au ratat să devină. L. Raicu face o hermeneutică a lipsei, afirmată ca atare: "Bacovia
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din brațul său în brațul metalic al instrumentului. Cercul ce ia naștere astfel e, la rîndu-i, nedesăvîrșit, indecent: Stau în firavul cerc și ascult/ cum punctele lui bîzîie, mișunînd pe circumferință,/ găsesc că-i foarte multă obrăznicie în nerăbdarea lor/ și cam prea multă necuviință" (Nu sînt Arhimede). Tranziția de la inform la Formă se arată dificilă, încărcată
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
al contemplației le dăruiește o astfel de putere (a cunoașterii tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, omenești și dumnezeiești), când se împărtășesc de ea la vremea potrivită pornind de la lucrurile dumnezeiești și omenești, ba chiar de la cele contrare acestora. Dar celor nedesăvârșiți și nedeprinși în cele dumnezeiești și lipsiți de cercarea trebuincioasă pentru împărtășirea de ea, li se face pricină a cunoștinței contrare a răului, chiar când pornesc de la cauzele dumnezeiești și bune<footnote Cuv. Nichita Stithatul, op. cit., p. 332. footnote>. Consecventă
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
în rubrica sa, “Cronica” din Sămănătorul (1904, nr. 47) opinează, mai întâi, că mariologia populară românească este restrânsă: “În adevăr nașterea, suferințele de mamă, înălțarea la cer unde se sălășluia acum Fiul ei, menirea ei de sprijinitoare duioasă a oamenilor nedesăvârșiți, cărora face să li se ierte păcate, - au trezit numai ecouri puține și nu tocmai adânci în închipuirea poporului. El știe mai mult să parafrazeze în versuri și în proză povestirea evanghelică.” N. Iorga n-a apreciat nici calitatea artistică
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
departe unul exhaustiv, ci unul de excurs și de pionerat într-ale teologiei, spiritualității și vieții bisericești contemporane în România postmodernă și europeană a mileniului III și secolului XXI... El are mult loc de mai bine, adică este o lucrare nedesăvârșită dar perfectibilă... De asemenea, mai trebuie precizat că el cuprinde o varietate de teme, subiecte și problematici, abordate în diferite împrejurări și din diverse motive sau cu diferite scopuri, nădăjduind că, cel puțin, am încercat într-un mod cât se
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
ocupam de Grotowski ca invitat principal. Nu era simplu, dar Andrei Șerban a găsit formula în care și azi mă regăsesc: "Biță e ca Arlechino, slugă la doi stăpâni". Da, dar ce stăpâni! Un scriitor neîmplinit corelat cu un actor nedesăvârșit - aceste două eșecuri mă constituie! - mă angajez fără încetare în căutarea teatrului ca "dublu". Deseori, plecând în voiaje la capătul lumii, intrând în săli minuscule sau în refugii secrete, mi s-a părut a fi asemeni amantului pornit în lume
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
o descriu. Destinul meu literar a vrut ca, îmbrăcîndu-mă la repezeală, îngrozit de urîțenia femeii, să uit a-mi prinde la încheietura mîinii acel ceas pe care îl consider punctul de plecare al unei nu știu cît de fericite sau nedesăvîrșite activități literare, acel mic obiect care, în epoca aceea, valora cît salariul pe cîteva luni al unui om de treabă. Mi-am amintit că îmi părăsisem ceasul doar după primii pași pe strada care ducea către mijlocul orașului. Și m-
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe fundalul - ineficient - al marilor simboluri biblice: "m-am tot gîndit/ m-am tot gîndit degeaba/ ca sub anestezie m-am gîndit/ ca sub anestezie/ în nedesăvîrșită moarte/ după un fals compact de zeci de ani/ la adevărul cui m-am tot gîndit/ între minciuni bizar întreținute/ crezînd că n-ar fi cu putință/ o catastrofă după catastrofă/ încă un babel îndîrjit/ cînd împrejur potopul cîntărește/ ironic
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
o comentează. Fiindcă, o spune simplu arhimandritul (idee pe care tradiția Bisericii a afirmat-o cu multe secole în urmă), sfinții nu se nasc cu atributul sfințeniei, ci îl dobândesc prin viața pe care o duc. Despre acești sfinți încă nedesăvârșiți, dar actori plauzibili pe drumul sfințirii, e vorba în aceste povestiri scrise cu umor, eleganță și neîncrâncenare, care par să restabilească premisele unui firesc și necesar dialog între instituția clericală și societate, fie că e vorba de Rusia, fie de
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
al lui Dumnezeu. ● Dumnezeirea este o mare taină, dar și omul este o taină. În adâncul structurii sale anatomice și psihologice, și dincolo de acestea în labirinturile quantice ale conștiinței, se acunde acel “eu”, acel “infinit limitat”, suficient sieși, si totusi nedesăvârșit numai prin sine. Paradoxul iubirii creștine este că nu putem iubi dacă nu împărtășim cu altii însăși viața noastră, daca nu ne sacrificam pentru alții. Și pe cat dăruirea noastră sporește pe atât noi înșine ne umplem cu harisma iubirii. Iubirea
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
să mistifice, să deturneze motivațiile păcatului (sexual) originar și posibilitatea ca martor la această gafă să fi fost femeia. Un astfel de homosexual trăiește în agonia psihică a promisiunii că perenitatea speciei ar putea reabilita un anume instinct creator degenerat, nedesăvârșit - și de aceea pururi hărțuit de remușcări mântuitoare. Homosexualul trăiește în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea. E o imagine circulară a timpului, însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim în felul acesta cu "o expresie supremă a afirmării", ne încredințează Nietzsche, deoarece "voința de putere" - mecanismul principal al vieții - este "izbăvitoare de sine-însăși". "Ceea ce la
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar fi putut-o nicicând Eugen îndura. Acest gând era, de departe, cel mai vătămător și mai de nedorit dintre toate la care cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-a împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o vor asuma apoi, fiecare în felul său. Acești autori văd în mitul legăturilor fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor o imagine simbolică a conflictului care a existat dintotdeauna între două tipuri de umanitate: una rea și perversă sau numai nedesăvârșită, născută din seminția lui Cain; cealaltă bună și cucernică, desăvârșită din punct de vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite puncte de contact cu credințele gnosticilor sethieni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar fi putut-o nicicând Eugen îndura. Acest gând era, de departe, cel mai vătămător și mai de nedorit dintre toate la care cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
revistele din timpul verii. Toate aceste se vor reflecta În povestirea mea. De fapt, se va reflecta, În general, Întregul moment actual (pe cît posibil, desigur) al vieții noastre interne. Iau o natură directă, un om totuși multilateral dezvoltat, dar nedesăvîrșit În toate, care și‑a pierdut credința și nu Îndrăznește să nu creadă, care s‑a răzvrătit Împotriva autorităților și se teme de ele. Se consolează cu gîndul că n‑are ce face și de aceea va fi o critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
serile de primăvară sus, pe vârful muntelui Ava. Câteva săptămâni mai târziu un episcop s-a dus la editură. Și directorul editurii a fost foarte prevenitor. De bună seamă! O asemenea colaborare mi se pare normală! Chiar și un manuscris nedesăvârșit, greu de înțeles sau pur și simplu foarte prost nu reprezintă de fapt nici o piedică. Domnule episcop! Nu vă puteți imagina cu ce manuscrise proaste și cu ce gunoaie suntem confruntați în fiecare zi! Dar sub mâinile vindecătoare ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a midianiților și amoniților și filisteenilor și moabiților și asupra lui Abimelec, căruia i s-a crăpat capul cu o piatră de moară aruncată asupra lui. Și totuși, spuneam eu, dragi colegi, eu vă pot da doar o palidă și nedesăvârșită reprezentare a tot ce a descris Gustave Doré. în realitate, adică în Biblia lui Doré, sângele țâșnește din gâturile retezate, măruntaiele ies din burțile deschise, creierul se scurge din țestele despicate, femei și copii sunt zdrobiți de stânci. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ai secolului trecut. Cunoscându-i biografia complicată, care a presupus un exil cu multe renunțări, ca și oroarea sa față de „posteritate” sau de „manuscrise” postume, nu putem decât să ne mirăm că aceste două cărți au supraviețuit. Și că, deși nedesăvârșite de autorul lor, manuscrisele s-au prezentat într-o formă suficient de elaborată pentru a fi publicabile ca volume de sine-stătătoare, iar nu ca variante sau, vorba lui Perpessicius, „moloz” editorial. Întrucât e indubitabil că - și datorită muncii impecabile a
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
care le pune editarea operei sale îngreunează și mai mult receptarea. Căci, dacă unele dintre operele postume sunt încheiate și definitivate (editorului rămânându-i să reproducă fidel textul și să îi atașeze cuvenitul aparat critic), altele sunt vizibil neterminate sau nedesăvârșite. Nu în ultimul rând, arhitectura interioară pe care Petre Pandrea o hărăzise operei sale ne rămâne în mare parte necunoscută, chiar și devotatei sale fiice, Nadia Marcu-Pandrea, care și-a asumat misiunea de a o edita. Articularea volumelor în cicluri
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
departe unul exhaustiv, ci unul de excurs și de pionerat într-ale teologiei, spiritualității și vieții bisericești contemporane în România postmodernă și europeană a mileniului III și secolului XXI... El are mult loc de mai bine, adică este o lucrare nedesăvârșită dar perfectibilă... De asemenea, mai trebuie precizat că el cuprinde o varietate de teme, subiecte și problematici, abordate în diferite împrejurări și din diverse motive sau cu diferite scopuri, nădăjduind că, cel puțin, am încercat într-un mod cât se
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
nu te mai ascultă, nici picioarele cu care ai vrea să fugi său să strivești toate aceste forme luminoase, nu poți rosti nimic esențial. Toate chipurile Își scot capul pe jumătate. Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce mult Își visase viața acelei femei, PÎnă și sfîrșitul ei violent, fără de care destinul rîvnit nu i s-ar fi putut Împlini, i se cuibărise acolo În subsolul memoriei și o trezea noaptea din somn cu insistența unei dorințe nedesăvîrșite care Își cerea dreptul la finalitate. Din clipa În care și-a explicat mecanismul, coșmarul s-a spulberat ca trupul de cărbune al unei mumii pe care o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]