975 matches
-
de Ťnegaționiștiť; nu-l aflu nici pe Andrei Cornea, apărător fără condiții și justificator al politicii teroriste a Israelului și a Statelor Unite din ultimul cincinal, cu tot cu părintele său Ťliberalulť bolșevic Paul Cornea; nici pe eternul tovarăș caraliu Teșu de la ŤMuncať, nedespărțit de carnetul-negru în care îi pune-bine pe dușmanii poporului cu amenințarea: ŤOrdonanța! Ordonanța!ť - au oare de ce? Acești bravi macabei să fi fost înlocuiți în ultimul moment cu doi-trei goi figuranți-activi (ca toți proaspeții convertiți, mai catolici decât Rabinul-General) - ca
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
cort, extra muros, cu spectatorii așezați pe perne, direct pe nisip, am văzut un Macbeth special (de la Teatrul Centaurului, din Marsilia, animat de Camille și Manolo). De aici nu reții nici o față, reții, în schimb, "actori hibrizi", siluete de actori nedespărțite de cai ("calul și omul fuzionează, într-un personaj dublu", spun autorii), reții șuierul vîntului zgîlțîind cortul, reții nisipul care te atinge și pe tine cînd caii galopează în mijlocul publicului, reții plastica violentă și tensiunea viscerală, netrucată, reții vocea melodioasă
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
stăteau așezați, de la stînga la dreapta mea: Florian Pittiș, Ion Caramitru, Virgil Ogășanu, Rodica Tapalagă (mînă-n mînă cu fiul ei), Mircea Diaconu, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu; undeva sus, în sală, Valeriu Moisescu, care aproape cincisprezece ani a fost nedespărțit de Toma; scrisorile de la Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. Doamne, Dumnezeule, ce lume, ce spectacole! Stau în față cu o antologie a Bulandrei (1947-1997). Citesc distribuții după distribuții. Aiuritor. Aproape fiecare reunește, de la începutul pînă la sfîrșitul listei, numai nume
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Constanța Buzea S-ar prea putea, la un moment dat, ca prietenii din copilărie, nedespărțiții frumoși, cei care de ani buni devastează sublim bibliotecile și își aduc unul altuia ca pe ofrande revelațiile, cei care au gustat în doze aproape mortale cinismele altora și au degerat de pofta copilărească de a imita răul acestora aglomerat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
puțin mai mult decît nimic, și dormeam cît mai bine însoțit cu putință pe unde mă apuca noaptea. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns incertitudinea în privința pretențiilor mele și haosul vieții pe care o duceam, un grup de prieteni nedespărțiți ne pregăteam să publicăm fără să avem fonduri o revistă cutezătoare, pe care Alfonso Fuenmayor o plănuia de vreo trei ani. Ce altceva mai puteam dori? Nu din plăcere, ci mai degrabă pentru că eram strîmtorat, am luat-o înaintea modei
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur. 2. Intrigantul Jupînul Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea adesea împreună, stînd de vorbă, glumind, vizitîndu-se și crescîndu-și puii laolaltă. Erau însă pe atunci vremuri grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit o casă de animal. Cu toate acestea, cei doi obișnuiau să
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
băiețel de poate opt ani, emoționat, deliciul serii. Astăzi dă concerte cu trupa lui la Club A, la sala Radio... Am stat atunci mult unii cu alții, am rîs, am petrecut, ne simțeam umăr la umăr, solidari, împreună și de nedespărțit. Anii au trecut. Plec pe o circulație infernală către centrul orașului, la Librăria Cărturești de pe Magheru, un loc divin, deschis și el nu foarte de mult. Las mașina nu departe și mă străduiesc să nu cad pe bucățile de ghiață
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
mea mai optimistă la suprafață. De fapt, zilnica sărbătoare a poeziei poate include ... și funeralii (titlul unei cărți a mele în englezește e Cheer leader for a funeral, în traducere aproximativă "Strigături vesele la înmormântare" ...). Bucuria și durerea sunt de nedespărțit, cu dominări alternante, în binecunoscuta dialectică a vieții. Am fost binecuvântată cu nevoia și abilitatea de a exprima prin cuvinte și sunete trecerea mea pe acest pământ. Mi s-au făcut multe daruri (Să ne facem daruri e titlul unui
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de tradiție, de surse, caracterului ei auroral. Ceea ce duce la un alt fel de puritate... În mare, căile investigației pillatiene în sfera liricii pleacă astfel de la inovatoarea Renaștere, către stația poeziei pure - era momentul de vârf al disputei bremondiene - cea “nedespărțită de muzică, de armonia cuvântului golit de înțelesul său noțional, superficial, dar păstrând «inefabilul», neexprimabilul sufletesc care-i face magică puritatea.” Pentru un tradiționalist, forța cuprinderii este maximă, chiar dacă ea nu se va exprima întocmai și în operă. Amplitudine gata
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
16, în Cistercian Studies Quarterly 38.3, 2003, p. 282. footnote>. Dumnezeu rămâne nevăzut în ceea ce este El în Sine. Inaccesibil în ființa Sa, este prezent în energiile Sale. Incomunicabil în ființa Sa, Dumnezeu se comunică prin energiile Sale necreate, nedespărțite de natura Sa. Sfântul Chiril din Alexandria arătând deosebirea între ființa și lucrarea lui Dumnezeu spune: a naște e propriu firii dumnezeiești, iar a face, lucrării dumnezeiești. Firea și lucrarea nu sunt unul și același lucru<footnote Sf. Chiril al
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
se arată? Ființa lui Dumnezeu? Nici pomeneală. Atunci harul și lucrarea Duhului este aceea prin care se arată și se așază în cei vrednici Dumnezeu<footnote Idem, Apologie mai extinsă, în Viața ..., p. 240. footnote>. Harul divin e necreat și nedespărțit de ființa divină. El este lucrarea îndumnezeitoare, care, zice Palama, se numește și dumnezeire și principiu al dumnezeirii și îndumnezeire, după care se varsă, se dă și se trimite cel ce e pretutindeni și statornicit durabil într-o identitate nemișcată
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
șantajând-o emoțional. Într-adevăr, pasiunea cu siguranță nu lipsea din relația lor și din acest punct de vedere legătura lor seamănă mai mult cu o poveste de dragoste decât cea cu Alexandra: „simțeam că parcă suntem două surori de nedespărțit”. Tensiunea se manifestă gradat, evoluând de la liniște interioară spre conflict, disperare, agitație și din nou la o formă de liniște. Spectatorul nu este străin de stările personajelor, indifferent că simte indignare, milă, enervare sau repulsie. La sfârșit am avut o
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
leagă de credința în existența și prezența pe pământ a IELELOR, ființe supranaturale, deosebit de agresive și periculoase, atât pentru oameni cât si pentru animale, deoarece ele nu acționează individual, ci în grup. De aici constituirea călușarilor în ceată, ei fiind nedespărțiți pe toată perioada Rusaliilor. Călușarii trebuiau să-i apere pe oameni de IELE, pentru ca aceștia să nu se îmbolnăvească și, în același timp, să-i vindece atunci când, încălcând interdicția de a lucra în perioada Rusaliilor, erau luați din căluș... Din
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
că „erau că zăpadă”, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca în Hristos, după cum nici „zăpadă” nu a fost topită de „soarele” din El. Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit în Hristos. Pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Fața a Domnului, Biserica oferă dezlegare la pește pentru bucuria praznicului. crestinortodox.ro
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
cea pentru traducerea penultimului vers "O, drama de-a muri de alb" cu "Oh, il dramma di morire in bianco". Cum tema purității este strâns legată, în poezia Anei Blandiana, de cea a căderii în păcat, cred că "păcat", cuvânt nedespărțit în limba română de conotația sa biblică, pierde mult prin traducerea "colpa", precum în poemul Cădere (Caduta), unde, fiind vorba de îngeri, poeta pune întrebarea fundamentală " (...) ce păcat/ Le-a alungat făpturile din ceruri?", dând la final răspunsul: " (...) îngerii cad
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
oară, în finalul cărții. Mai dăm un singur exemplu din proză, și anume dintr-o cunoscută poveste a lui Ion Creangă, în care termenul troiță nu are nici o conotație magică-mistică: "Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori". Mai multe exemple de evocare a troiței avem în poezie, în poezia tradiționalistă și gândiristă, la N. I. Herescu, Nichifor Crainic, Mircea Dem. Rădulescu, Radu Gyr și la mulți alți poeți. Studiul-album de acum va fi urmat - anunță autorul
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
întrebat-o, așezînd furculițele, cum îi merge pe-acolo. Mi-a răspuns ștergînd un pahar Bine. Avea 20 de pisici. Pe Purtătorul de cuvînt l-au omorît celelalte. I-am spus asta. Știa și părea resemnată. înțeleptul și înțeleapta erau nedespărțiți. A trebuit să le dau pe toate 20. De fapt 19. Pe Purtătorul de cuvînt nu l-am dat. L-am îngropat în grădină. De atunci florile au în mijloc blană. Și acolo e gura lor. Și de-acolo vorbesc
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui gol care se cască. Credeam că sunt Anteu Am ieșit pe scena-n
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
unei terori difuze și atotputernice? Nimic nu e sigur, ambele ipoteze pot fi la fel de îndreptățite și nu e deloc improbabil ca de fapt ele nici să nu se excludă, să fie două realități în același timp divergente și complementare, de nedespărțit. * * * Și nu e totul. Romanul se naște din aceste evocări ale Ioanei, intersectate de scene și momente din existența cotidiană a spitalului psihiatric. Trecutul reînviat de ea este însă unul foarte apropiat, între timpul povestit și timpul povestirii distanța cronologică
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
răbdare, Și de nevastă m-a luat! Noi împreună am visat, Și rând pe rând le-am realizat, Și iată așa pe negândite, Noi o familie-am format! Făceam totul împreună, Mâncare, școală, chiar și sport, Nu ne plictiseam împreună, Nedespărțiți eram mereu! Și timpul iată a trecut, Că asta-i treaba lui să treacă, Și dintr-o dată am aflat, Că noi părinți vom fi pe dată! Eu îmi doream băiat să am, Cu lumea toată mă certam, Că doar era
DOR DE MAMĂ, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380722_a_382051]
-
a ajuns la Înviere, la bucurie, la pace cu Dumnezeu și cu semenii noștri. Nu ne putem gândi la Hristos fără a nu ne gândi la Crucea Lui, fără a nu-L vedea răstignit pe Cruce. Hristos și Crucea sunt nedespărțiți, de aceea, cinstindu-L pe El, trebuie să-I cinstim și Crucea. O mai cinstim și din rațiuni de ordin „istoric“, întrucât ea a fost cinstită sau venerată de întreaga creștinătate din toate timpurile, de la Hristos și până astăzi. Acest
Agenda2003-37-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281455_a_282784]
-
în timp ce Patriarhul Daniel sfințea camera de regie a Trinitas TV, cu TRAFALETUL. „Vă dorim mult ajutor de la Dumnezeu, ocrotirea Preasfintei Treimi și să lucrați cu bucurie, pentru că așa cum se spune la hirotonie, predica Apostolilor a fost Treimea cea deoființă și nedespărțită. Aceasta este bucuria misiunii creștine. Într-adevăr s-a făcut într-un timp scurt o lucrare importantă, mare și sperăm să fie totul funcțional. Vă dorim tuturor sănătate, bucurie și mult ajutor de la Dumnezeu", a spus Patriarhul Daniel, informează Basilica
Imaginea zilei cu Patriarhul Daniel. Ce face în această poză by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/23163_a_24488]
-
ce cu greu pot fi descrise în cuvinte. Dragostea parcă a șters cu un burete diferențele dintre cei doi. Au stat împreună la mare, la Mamaia. Au călătorit prin țară. Au văzut locuri de neuitat. Păreau că vor fi de nedespărțit. Au început să caute o slujbă pentru el, în București. Anii petrecuți în Canada, stilul de viață de acolo păreau o barieră greu de trecut. Au crezut că dragostea lor va învinge toate piedicile. Nu a trecut mult și vraja
Agenda2004-26-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282573_a_283902]
-
Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui "tu" feminin chiar și "prințesa mea", pentru eul liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și sînt de nedespărțit. În plus, cele mai multe versuri ni-l arată concentrat să înțeleagă un anumit tip de eroism - ascuns, tăcut - necesar supraviețuirii demne. Ipostază cavalereasca îi vine că turnata. Acesta este farmecul, dar totodată și slăbiciunea poeziei lui Dorin Popa. Prea multa grație
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
avut cu Vladimir Streinu și scriitorii cercului său, în primul rînd Constant Tonegaru, apoi Mircea Popovici, Mihai Crama, de asemenea cu Șerban Cioculescu, pentru care am avut o înaltă prețuire, cu al cărui fiu Barbu am fost întreaga viață prieten nedespărțit. I.C.: Cît este biografie, transpunere autenticistă și realitate valorificată artistic, și cît proiecție imaginativă, substrat livresc, cadru mitic, în romanul Blocada? P.Ch.: Scriind Blocada am avut intenția să propun o metaforă pentru deșertăciunea iluziilor omenești, despre înfrîngerea unor idealuri. Și
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]