5 matches
-
deschid porțile” (p. 147). El este cel care crează lumea din nimic și care face din om o culme a creației sale: ,,`Amin, Amin, zic vouă!- copii planetar`/ Dintre marile vieți/ una e/ puntea curcubeului -/ și vă aduc/ lumina ei nedezvelită “ (p. 147). Poetul nu uită că omul creat de Dunezeu este limitat și că Dumnezeu Creatorul este nelimitat. Așadar eul uman este limitat, iar atunci poetul înalță o rugă către Creator: ,, Aripile, mi se fac mâini, Doamne/ după înălțarea visului
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) by http://revistaderecenzii.ro/dr-adriana-mihaela-macsut-n-n-negulescu-oglinda-misterelor-recenzie-de-carte/ [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
secrete, surprize, pe care survolul din cadrul ușii, pînă departe, în capătul celălalt, le scoate la iveală. Un exercițiu de îndepărtare, și-o altfel de călătorie în jurul camerei. În munți e o excursie spre departele din fiecare. Spre singurătăți tainice, de nedezvelit în lumea în care ne facem veacul: „Să lași culori visate să rămînă/ În tîrgul lustruit de timp, pe brînă/ Și grijă ai să nu pronunți o șoaptă/ în piețele pustii care ne-așteaptă." Poate să fie o complicitate obișnuită
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
se clădește în mine./ Sub umărul cel puternic/ e omoplatul lat al părinților mei, păstori și soldați./ Umărul celălalt, de carne frumos rotunjită,/ fără omoplat, cel felin,/ e al femeilor, maicele mele./ Trec prin viață cu zîmbetul acesta/ de os nedezvelit./ Carnea, cu suferințele ei, îl ascunde" (Zîmbetul ascuns). Ce legături pot fi între omul de hîrtie al cărților citite/ scrise și omul concret din viața politică? Laurențiu Ulici, în 1999, le intuia cu precizie și finețe: iată: "însușirile scriitoricești dau
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
de spălat, o ferea de ploaie numai cu o prelată și o lăsa acolo până în prima seară de toamnă, când o băga din nou în casă, deci arăta de parcă în curtea noastră s-ar fi proțăpit noapte de noapte statuia nedezvelită a Piticului de Grădină. Lui îi atârna pe burtă o pungă de piele plină de cuțite încă neascuțite și deja distruse, căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e așezat adânc, înlăuntru. Viața a uitat, odată cu noi, să se apere. Uită-te la clișeele astea. Toți zâmbesc. Sein, ființa, e senină, e puternică și absolută, e un zâmbet de os nedezvelit. Din păcate carnea, cu patimile și suferințele ei, îl ascunde. — Care e ? întrebă Cosmina, trecându-și privirile peste galeria de tigve. — Nu-l recunoști ? întrebă Efrem. Apropie-te, nu-ți fie frică. Ți se pare că seamănă cu moartea ? Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]