27 matches
-
Și arde cuibul de minciuni . Îmi pune mâna-ncet pe creștet, Cu ochii ficși mă tot privește... Se bucură că și acolo Cu toți copiii se mândrește . Dar visul s-a sfârșit prea iute, N-a fost timp vorbe multe . Nedumirit peste măsură M-am trezit cu dor de mumă Și-aș fi vrut să-i jur în față Că și-acolo, fără viață, Cât voi trăi, am s-o iubesc Și de-o vrea ca să-mi răspundă Unde pot s-
UNDE SĂ TE GĂSESC, MAMĂ.? POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Unde_sa_te_gasesc_mama_poezie_de_i_al_florin_tene_1357823253.html [Corola-blog/BlogPost/343471_a_344800]
-
N-avură timp să guste simplitatea răutăcioasă a precizării, că Nicole sări în sus de pe scaun cu mobilul ținut ca un trofeu, răcnind a surprindere bucuroasă un: -Fetelor, se întoarce Arthur! -Arthur? Dar cine-i? De unde vine? Și de ce?! se nedumiri Karmel, nepusă la curent de nimeni despre identitatea celui anunțat. Celelalte o țintuiră cu privirile, stopând-o, săraca! Ca s-o mai scalde, Cantemirista, ridicându-se, își întoarse ochii spre fereastra cu vitraliu a încăperii și le tăie reacția cu
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
după naționalizare în vila Nanei. Ce mai?! Era pauperă acum Nana! Rămăsese, însă, la fel de bogată sufletește. Ducea peste tot cu ea veselia, avea mulți prieteni și un loc în inima fiecăruia dintre ei. Așa stând lucrurile cu sufletul Nanei, se nedumirea Mira, de ce a fost atât de puțin afectată de moartea subită a mamă-sii? Să nu fi nutrit aproape nimic pentru ea?! Îi dăduse viață, o crescuse. Stăruise ca fiica ei să fie școlită, să vorbească franceza și germana. Toate
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454828197.html [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
care să te ajute, să te încurajeze. Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela, care asistase în tăcere la întreaga scenă. Ionuț nu vru să o părăsească pe mami lui și stătea cuminte, așteptând ca aceasta să vorbească, să-i zică ceva
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462470637.html [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
Aureliu Goci: „Unul din cei mai buni scriitori români actuali, cu abilități dramaturgice excepționale. A creat o operă valoroasă și diversă din care lipsește deocamdată capodopera.” Margareta Labiș - „Piesa jucată are substrat adânc, tragic.” Mihai Antonescu - „Spirit polivalent, polivalența lui nedumirește, impresionează, înspăimântă.” Radu Voinescu - „Autor care știe să amuze, a citit foarte mult, bagajul uriaș de lecturi nu îl face scorțos, ci trece în partea agreabilă a umorului, semn de inteligență de netăgăduit; limbaj actual, neprăfuit, replici paradoxale și inteligente
LANSARE DE CARTE – EMIL LUNGEANU „MOTORUL ÎN TREI TIMPI”, CENTRUL CULTURAL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1460489123.html [Corola-blog/BlogPost/381004_a_382333]
-
care să te ajute, să te încurajeze. Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranță în sufletul său răvășit de toate necazurile și nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela, care asistase în tăcere la întreaga scenă. Ionuț nu vru să o părăsească pe mami lui și stătea cuminte, așteptând ca aceasta să vorbească, să-i zică ceva
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462556757.html [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
avea străluciri argintii venind dinspre niște aștrii pictați pe ea. Coborând treptat privirile, observai decorațiile murale. Pereții înnegriți de timp ofereau ochiului o înșiruire de tablouri - tot ovale - înfățișând portetele unor femei având comune distincția și sobrietatea minei. Ce mă nedumiri mai mult fu că toate păreau să fi fost imortalizate la aceeași incertă vârstă. Încăperea avea ca mobilier expus exclusiv de-a lungul pereților: un pat fără tăblii - ca un catafalc, îmi zisei, o bibliotecă înaltă, în care zării doar
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1415777658.html [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
că pentru cei mai mulți dintre ei, părinții nu-și dau prea mult interes. Nu vezi, rămân mulți copii pe mâna bunicilor, s-a instalat dorința plecării în străinătate, la muncă. Cei mai mulți dintre ei sunt săraci. Dar acest elev al meu, mă nedumirește! ― De cine vorbești, Doina? ― De Petrică Stoican! Copilul este aparte, foarte inteligent și foarte harnic. Dar nu reușesc să mă apropii sufletește de el. Are o tristețe pe care nu o înțeleg. A trecut ceva timp de la moartea tatălui, ar
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1490023968.html [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
care mi l-a oferit mie a greșit adresa unde trebuia să ajungă, dar spre deosebire de oamenii de azi, doamna care la oferit (nu cea care mi la Înmânat mie) a văzut că trebuia să mi se ia cornul - eu stam nedumirit cu el În mână - a intervenit și a zis: : - Lasă dragă că-mi cumpăr altul, e păcat de copilul ăsta drăguț să plângă. Eu mai mult de rușine cred că mi-au dat lacrimile și propriu zis Înmărmurisem cu cornul
Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
face ca subiectul să se simtă mai în largul său. Mențineți conversația. Chiar dacă subiectul nu vrea să comenteze, încercați și alte abordări. Nu renunțați. Asigurați-l că nu este el primul care a vorbit. Apoi, fără pauză spuneți: „Ceea ce mă nedumirește este că...”. În ultimă instanță, folosiți șantajul afectiv: „Vă rog, mă dă afară...”. Situații mai puțin uzuale Interviul prin telefon. Este rar folosit, dar în anumite momente de criză se justifică și are eficiența sa. Un interviu serios nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Obama. De aceea am evitat, până azi, să intru și eu în această luptă cu prea mulți combatanți. Însă acum, că apele s-au mai liniștit, îmi asum riscul unor considerații pe această temă, a căror sinceritate ar putea să nedumirească, sau chiar să îi supere pe unii. Mai întâi, însă, trebuie să recunosc că m-am înșelat. Prin vară, în plină campanie internă a Partidului Democrat, am mizat pe Hilary Clinton și am considerat că, dacă totuși va fi desemnat
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
actor în România sau aiurea? - Clasa moartă a lui Kantor. L-am văzut în 1977, la Festivalul de la Nancy, unde mersesem cu Teatrul Tineretului, cu spectacolul Tinerețe fără bătrînețe al Cătălinei Buzoianu. Clasa moartă m-a zdruncinat profund... - Ce te nedumirește cel mai tare cînd vii în România? - Faptul că trebuie să-mi întrețin fata, material, și acum, deși am făcut-o, firesc, cînd era studentă. Și-a terminat studiile, a avut burse și masterate, dar salariul pe care îl primește
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
trebuie să-mi întrețin fata, material, și acum, deși am făcut-o, firesc, cînd era studentă. Și-a terminat studiile, a avut burse și masterate, dar salariul pe care îl primește nu-i ajunge aproape pentru nimic. Continuă să mă nedumirească aberația aceasta. - Ca actor mai ai vreun proiect, vreo propunere? - Ar fi ceva ce-mi doresc foarte tare să se împlinească: Scaunele de Eugen Ionesco, în regia lui Silviu Purcărete. Parteneră ar fi actrița Ana Ciontea. Și soția mea. - Poți
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
șunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar vechi de zece ani. După ce a expus pe înțelesul tuturor datele problemei, regizorul își permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc pe ceilalți. Iar ceilalți, soția, servitorul, vărul se lasă contaminați de logică bizară a celor doi și participă cu antren și determinare la acțiuni de autoapărare în împrejurări de neînțeles. Elegantă rezolvării regizorale derivă din limpezimea stabilirii premiselor și din
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
grai unde sfârșesc graiurile toate“ partea a doua adagio concertul pentru pian edvard grieg „...spaima aceasta înseamnă că nimeni nu moare cel puțin încă un timp câtă vreme ți-e frică privindu-i pe cei care au murit“ te va nedumiri vocea mea domnișoară a unui puber scos la tablă să spună ce vede acolo tare mai tare în planșa aia cu trupul strigând viață viață - sau poate e vocea asinului fiu al asinei cel ce poartă desaga sfințeniei pe la ora
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
reguli laice a căror sursă să fie instituțiile unui stat democratic, și asta pentru că orice instituție e ceva omenesc și perisabil, în timp ce prescripțiile Coranului reprezintă cuvîntul necreat și netrecător al lui Dumnezeu. În fine, în al unsprezecelea rînd, ceea ce îl nedumirește pe musulman este ateismul galopant ce roade pe dinăuntru lumea credincioșilor creștini, așadar faptul că oameni care se declară creștini pot pune sub semnul întrebării dogmele propriei religii. Această slăbire a credinței care macină neîncetat biserica lui Hristos este pentru
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
scris an germană. Dacă vrem să fim riguroși, si o cultură ași păstrează demnitatea prin rigoare, ăntre altele, nu văd de ce am acorda mai multă atenție unei variante Kierkegaard preluată din limba germană decât uneia preluată din italiană. Ce ma nedumirește și mai tare e că Editură Humanitas a ales spre traducere exact același text că și Omniscop. Astfel se face că acum avem două versiuni ale unei importante scrieri aparținând unuia dintre cei mai mari filozofi din tradiția Vestului, nici una
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
mici, mai puțin „rodate” în sens cronologic și conceptual-stilistic. Astfel, devine explicabil etosul deloc norvegian sau rus al concertelor pentru pian scrise de Grieg, Ceaikovski sau Rachmaninov, modelul deloc finlandez (Sibelius), ceh (Dvořák) sau rus (Ceaikovski, Scriabin) a ciclului sonato-simfonic. Nedumirește însă această unanimitate în alegerea modelului stilistic austro-ungar, într-o totală indiferență față de celelalte tradiții istorice, și recunoașterea la fel de unanimă a acestuia în calitatea lui supremă de referent canonic dominant în ierarhia canoanelor muzicale europene. Iată o altă interpretare a
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid, apele altfel în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
rău, nu poate păstra hainele călcate, în aceeași stare în care le-am lăsat, deoarece nu este suficient loc. Hainele stau îngrămădite ca sardelele, mai exact, sunt multe, de același fel și de același gust, încât, când deschizi dulapul te nedumirești, toate par la fel, și chiar ai început să te plictisești de ele. Te vei gândi în sinea ta: Oare nu era mai bine să fi cumpărat și somon? O altă cauză a îngrămădirii hainelor în dulap poate fi că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
vorbele cu emfază, i se repetă s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe pasaje emoționante din poeții victorieni, despre eroism și datoria sacră de a-ți respecta cuvântul dat. Poezia îl nedumirește cu violența ei, cu asprimea, cadențele ca de echitație, dar înțelege că este responsabil în felul său de rolul important al lui Privett-Clampe și al englezilor în general, așa că-i acordă toată atenția, sperând să-i pătrundă secretul. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sa dinamică“ - a fost rugat să pozeze. Când ceilalți băieți au Început să huiduie, el și-a ridicat mâna. Nu era cazul să creadă că mă bucuram de un privilegiu. Cam neîndemânatic, Polster s-a cățărat pe gratiile de la geam. Nedumiriți, l-am urmărit cum a desfăcut una dintre draperii și a coborât cu ea sub braț. Ridicându-și prada de război, m-a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar și prin haina de la uniformă, și m-am gândit că degeaba sunt îndrăgostit, că n-aș îndrăzni nici măcar s-o iau de mână, și atunci i-am spus că-i mulțumesc că mi-a șoptit, ea s-a uitat nedumirită la mine și mi-a spus că nu-i stă în obicei să șoptească nimănui, dar eu i-am spus c-am văzut cum mi-a șoptit că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Vinicius, care, după ce asistase surprinzător de tăcut la întreaga șuetă, intervenise tocmai cu această minusculă remarcă, pe care, ca de obicei, nimeni nu știu cum s-o ia, dar care nu împiedică pe nici unul dintre ceilalți șapte să-și întoarcă privirile nedumirite către el. - Poftim? se opri derutat povestitorul. - De victimele lui dragi, repetă amabil cel care întrerupsese și inclusiv zâmbi prietenos, arătând că nu dorise să comunice nici mai mult, nici mai puțin, decât atât. - Sigur. Pe de altă parte, nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neagră pe care îl port. Este ciudat cât de mult mă gândeam la Maitreyi privind și vorbind cu Jenia. O aveam mereu în minte, pe ea, singura, și adesea, închipuindu-mă îmbrățișînd o femeie oarecare, pe Jenia, de pildă, mă nedumiream de imposibilitatea acestei imagini, de irealitatea oricărei eventualități amoroase. Hotărât, o iubeam atât de nebunește pe Maitreyi și amintirea ei îmi anula atât de decisiv orice prezență streină, încît mă întrebam chiar dacă trăirea aceasta într-un trecut viu nu e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]