27 matches
-
privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar a umplut tot satul de istorii nedumirit gândea că-i peste poate el doar mergând sfios pe cele uliți nevestele în ochi au parcă suliți chiar babe și codanele-și dau coate ... asta-i povestea, poate-o întrebare își pun cei care astăzi o aud răspuns despre
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
a spus net: Dumneata nu ești de aici. Vorbești românește, dar vii din altă parte. Cum adică, am întrebat-o eu, de ce zici că nu-s de-aici? Păi se vede cât de colo. După ce se vede? am insistat eu nedumirită. După privirea dumitale, după cum te miști, după cum vorbești, dumneata trăiești în altă țară. Aceleași reflexii pe două continente diferite. Determinarea gestului, precizia exprimării dorințelor și pretențiilor, viteza hotărârilor și forța privirii au transpirat dincolo de limba vorbită și de relația cu
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
a făcut și bine și rău! Peste noapte, Între realitate și vis, i s-a părut că Aneta, cu care dormea „de-a chicioarilea” se foiește și geme ușor din când În când. S-a foit și el speriat și nedumirit. Aneta a coborât cu trupul către celălalt capăt al patului, l-a atins pe Va cu pulpele ei cu piele catifelată, acesta a văzut cu ochii minții jumătatea goală din Cociobana și cu sufletul său de copil a realizat că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
impresie eram, când autocarul a oprit și am fost anunțați că trebuie să coborâm, fiindcă am ajuns la Vulcanii noroioși. Nici nu am coborât bine, că ne-a și luat în primire un vânt mai mult decât obraznic. Ne uitam nedumiriți în jur, întrebându-ne, din priviri, unii pe alții, unde sunt vulcanii ... Probabil, la fel ca mine, mulți se așteptaseră să aibă în fața ochilor ceva deosebit, impresionant ca dimensiune. În imensitatea peisajului muntos, aproape de drum, cantonul în care stătea paznicul
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
o poate calcula. Soluția e garantată exclusiv pe anul în curs, să știi! -Chiar? Ai la îndemână și-astfel de stratageme?! îl chestionai eu și contrariata, și-nveselită. -Ai o foaie de scris? Dar un pix? -Ddda! apucai să mă bâlbâi nedumirită eu. -Perfect! Scrie-ți ultima cifră a numărului tău de telefon. Ai scris-o? Reține că ea te va uimi! -Voi lua-o de la numărul de telefon al casei. Bine? -Mi-e indiferent. Acum înmulțește-o cu 2. -Am înmulțit-o
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
dar nu poate din prima. Reuși a doua oară. Tată-său scoase un geamăt și-l prinse de mână. Rosti cu greu numele pe care-l murmurase mai devreme, bănuitor, băiatul: - Zaaanet!...M-au împușcat ai lui ... Și sub privirile nedumirite ale lui Ion, se zbătu o dată, de două ori, apoi împietri cu ochii ațintiți asupra fiului ... Băiatul înghiți în sec de câteva ori. Încerca să-și înghită nodul care-l oprea să respire. Ieși afară și dădu drumul unui strigăt
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
în frunte. - Tu ai putea să zbori, și încă sus de tot în văzduh. - Aaaa.. ha ha ha, eu să zbor... - Da, tu...,și într-o zi vei zbura la cer, poate pe o altă planetă. Pasărea se arătă foarte nedumirită, dar totuși întinse aripile și făcu câțiva pași cu gândul de a încerca o decolare, dar fără reușită. Dezamăgită, răsuflând din greu, fără a mai face alt gest întrebă : - Voi zbura pe o altă planetă? - Da. - Pe planeta aceea sunt
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
dintre ei își opri ochii insistent pe Lăură, și după un moment de ezitare, se apropie de patul ei, în timp ce ceilalți doi studiau fișa medicală, si o întreba cu glas domol: - Nu cumva va numiți Lăură Nicolescu? Lăură se uită nedumirita la el, era numele ei de față, intonațiile vocii i se păreau cunoscute și ceva din trăsături, dar medicul purta barbă și nu își putea da seama cine poate fi. Îl privi mai insistent și avu o tresărire, iar inima
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340136_a_341465]
-
S Ț I N E - EP. 14 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mașina se opri în fața Inspectoratului școlar, iar Gabi o invită să coboare și să-l urmeze. Lăură rămase nedumirita, dar îl asculta și împreună intrară în holul mare, care forfotea de o mulțime de femei și bărbați, mai tineri sau mai bătrâni, toți erau dascăli. Începea anul școlar și fiecare trebuia să-și depună actele pentru catedre. Se opriră
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
fost ca un tată, topindu-se încet, ca o lumânare. Verișoara Maria le însoți până la poarta spitalului, iar Laura nu pierdu ocazia de a-i pune întrebarea care o frământa. - Maria, te rog lămurește-mă și pe mine, sunt tare nedumirită și nu-mi vine nici acuma să cred ca Nicolae este așa de schimbat, conciliant,. Înțeleg că accidentul l-a mai temperat, dar nu putea să-l schimbe așa radical, chiar este de nerecunoscut. - Draga mea, viața lui a fost
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
Acasă > Poeme > Meditație > AUD ADES Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Aud ades Ades aud viora ta cum cântă Nedumirit m-am întrebat de ce Atinge-arcușl doar o struna ruptă Și melodia sună sec și rece! Nu ramurile m-au trezit din vise Cum fulgera aveam auzul treaz! Am pus la insectar poeme scrise În așteptarea clipei de extaz. Cum macii
AUD ADES de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380619_a_381948]
-
XXVI. D E S T I N E - EP. 14 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Mașina se opri în fața Inspectoratului școlar, iar Gabi o invită să coboare și să-l urmeze. Laura rămase nedumirită, dar îl ascultă și împreună intrară în holul mare, care forfotea de o mulțime de femei și bărbați, mai tineri sau mai bătrâni, toți erau dascăli. Începea anul școlar și fiecare trebuia să-și depună actele pentru catedre. Se opriră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
și îl strânse în brațe pe Gabi, apoi se opri în fața Laurei, îi sărută mâna și o privi cu ... Citește mai mult Mașina se opri în fața Inspectoratului școlar, iar Gabi o invită să coboare și să-l urmeze. Laura rămase nedumirită, dar îl ascultă și împreună intrară în holul mare, care forfotea de o mulțime de femei și bărbați, mai tineri sau mai bătrâni, toți erau dascăli. Începea anul școlar și fiecare trebuia să-și depună actele pentru catedre. Se opriră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
dintre ei își opri ochii insistent pe Laura, și după un moment de ezitare, se apropie de patul ei, în timp ce ceilalți doi studiau fișa medicală, și o întrebă cu glas domol: - Nu cumva vă numiți Laura Nicolescu? Laura se uită nedumirită la el, era numele ei de fată, intonațiile vocii i se păreau cunoscute și ceva din trăsături, dar medicul purta barbă și nu își putea da seama cine poate fi. Îl privi mai insistent și avu o tresărire, iar inima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
dintre ei își opri ochii insistent pe Laura, și după un moment de ezitare, se apropie de patul ei, în timp ce ceilalți doi studiau fișa medicală, și o întrebă cu glas domol:- Nu cumva vă numiți Laura Nicolescu?Laura se uită nedumirită la el, era numele ei de fată, intonațiile vocii i se păreau cunoscute și ceva din trăsături, dar medicul purta barbă și nu își putea da seama cine poate fi. Îl privi mai insistent și avu o tresărire, iar inima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
reușit să-l alunge de moment. Au fost alertate organele locale și vânătorii din zonă, dar n-au mai dat de urs. Crezând că a fost rătăcit și a plecat pe drumul întors, făcând fel de fel de scenarii, mulți nedumiriți de adevăr, au părăsit zona liniștiți. Numai că Martinică a avut un alt plan. A „vizitat„ animalele lui Nicolae Garaiman, priponite pe Budichea, iar când Soarele era în asfințit, musafirul nepoftit a reapărut în mijlocul satului, într-o intersecție, la Costică
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
printre dânșii! Fraternizam cu ei! Dar a durat puțin! Din marea cea cu miere eu am sorbit venin! -Exact! Papila nu mă-nșeală! Acum, grozavă amăreală îmi invadează gura! De unde știe ce am simțit în momentele despre care îi vorbesc?! nedumirit se-ntreabă T. Și spune mai departe: -Aruncător de săbii la țintă fixă, vie ajunsesem. Ce mai, primeam admirația celor din jur și din gradenă pentru măiestrie. Dar la momentul în care cu-o bandană legat la ochi eu am
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
ei era și marele actor și re- gizor Emil Boroghină cu o haina pe mână. Aia mai rămăsese. M-am apropiat mult de dânsul și i-am luat haina de pe braț. Am recunoscut-o; era a mea. M-a privit nedumirit, până când i-am pus pe umăr haina pe care o îmbrăcasem câteva minute. S-a uitat la ea. - Asta este haina mea și a îmbrăcat-o. A băgat mâinile în buzunare. Din stângul a scos cheile mașinii și niște bani
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
viața noastră. Parcă se mutase, fără nici o lămurire, fără vreo urmă de... În fine, nici nu divorțase. Emigrase, explicase mama curioșilor interesați, emigrase cu ocazia unei excursii în Etranjeria. Unii chiar se-ntrebaseră unde vine țara, dar Nicole îi lăsase nedumiriți. Să moară proști! dacă nici atât nu știu: că étranger înseamnă-n franceză străin. Dar peste ceva timp, ne pomeniserăm la ușa casei cu o coniță pe care nu scria decât Disperare, nu Dragoste, interesându-se dacă Arthur vine la noi
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
pare atît de potrivit în îndrăzneala lui”. Din nou, avem de-a face cu o „pedagogie” specifică. Pentru „contimporani”, pentru Vinea în mod particular, publicul trebuie format, cultivat, cucerit. Într-un alt articol polemic la adresa celor care „nu înțeleg” („Cîțiva nedumiriți“), poetul respinge obtuzitatea simțului comun în receptarea picturii noi: „ea nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără vreo bijuterie ori fără vreo garderobă mai acătării. Unele, mironosițe, prin vrăji, pentru a nu-și denatura ambientele în care se obișnuiseră să-și miște grațiile, își târau după dânsele până și șemineurile. Dar tot în patul de licean nedumirit al Sinistratului poposeau. 352 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai asta și venisem să vă spun. Că asta e arta!.. Și că eu, de artă dintr-asta, n-am nevoie la casa mea! N-am fost nici prea mirat. (Și habar n-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domeniu decât în cel în care m-am pregătit inițial și sunt chiar mulțumită. Tatăl meu însă, care a lucrat toată viața la căile ferate ca macagiu sau, mai pe înțelesul tuturor, ca simplu acar, a murit nu demult total nedumirit. El compara situația postbelică a țării cu a unui tren care a deraiat de pe linie, însă știa din experiență că, întotdeauna, după ce se fac reparațiile necesare, trenurile, care au luat-o razna, sunt repuse pe aceleași linii, după care își
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în apropiere. Cu mâinile întinse și cu mușchii încordați, ca și cum ar arunca mingea la coș, tresări și, neștiind unde se află, se uită în jur. Era chiar în patul în care adormise încă de cu seară cu telecomanda în mână. Nedumirit se uită prin fereastră: Soarele în înaltul cerului, câinele revoltat, că stăpânul îl neglijase și-i întârziase prea mult plimbarea de dimineață, lătra de mama focului, iar el, supărat că nu-și mai amintea nimic, că uitase tot ce-și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
către un destin neclar."311 Se pare că a ales soluția ingrată a legendarului măgar al lui Buridan. A doua zi, respingând, bâlbâit, oferta lui Jimmy Carter, el a venit cu "sugestia ca Statele Unite să ia în considerare calea socialismului". Nedumirit, Carter, simțind impasul sufletesc al oaspetelui, i-a lăsat timp să se dezmeticească, precizând că oferta rămâne deschisă, ofertă pe care o va repeta, în esență, două luni mai târziu, în iunie 1978, când liderul român a făcut vizita în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și rolul organizației noastre (subl.ns.)”. Credem că tocmai asta nu înțeleseseră sărmanii tovarăși înfierați: scopul și rolul UTM ului. Ca să nu se spună la „județiană” că aruncă vorbe-n vânt și fitiluri fumigene, tov. Olaru dă și exemple de „nedumiriți”: „...Tov. Tălmaciu Terente secretarul org. comunale Cursești nu a venit la ședința plenară căutând motiv căci i se rupe pantofii (sic!, n.n.) deși el este suplinitor la Școala Toporăști și tatăl lui vânzător la coperativă (subl.ns.)”. Iată cum N.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]