200 matches
-
vocalitatea motetelor lui Guillaume Dufay și culoarea instrumentală a pieselor lui Jonathan Harvey oferă o dublă satisfacție, pe de o parte rafinat-intelectuală, pe de alta aceea a diversității odihnitoare pentru auz. Cinci veacuri și jumătate despart piesele primului mare maestru neerlandez de cele actuale ale lui Harvey. Aceeași gândire abstract-constructivistă îi unește însă, indiferent de limbajul muzical al epocii respective care determină alte sonorități. La Filarmonica berlineză, pe 11 octombrie, în excelenta acustică din Kammermusiksaal, au răsunat așadar pe rând motete
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
diverse, de la constructivismul matematic, arhitectonic (este binecunoscută relația proporțională ale dimensiunilor între Domul lui Brunelleschi din Florența și motetul Nuper rosarum flores) spre o expresie mai individualizată și o tratare a textului în spirit umanist. Brahms îi studia pe compozitorii neerlandezi. Harvey pare a avea în comun cu Messiaen transcendența mesajului muzical, indiferent dacă autorul acestuia e budist, respectiv catolic. în cele două piese intitulate Hidden Voice (1995, 1999), expresia densă, concentrată și aforistică părea mai grăitoare decât complexitatea unei piese
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
cu apă tare și devenise irecognoscibilă, iar "hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, iar ceasului tasul cu iscălitura aurfaurului". Naratorul, care fusese văzut deseori în cursul zilei în compania lui Aubrey, în muzeul Frederic, în Tiergarten, în rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi, se sperie că va fi urmărit de poliție, care nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
să cumpere bere" - rolul jocurilor de lumină și culoare în construirea unei compoziții de succes. Pentru contemporanii artistului, organizarea spațială sau darul său de povestitor erau mai puțin importante decât capacitatea sa de a pune în evidență detaliile. Bunul cetățean neerlandez aprecia enorm ceea ce umanistul Baldassare Castiglione numise, cu un secol mai devreme, ,spezzatura", talentul de a camufla munca depusă. Abilitatea pictorului de a reda în cele mai mici amănunte, cu trăsături de penel aproape invizibile, prezența tangibilă a materialului unei
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
și relații publice ID - probă scrisă din Limba română și Creativitate și expresivitate), la Litere (Comunicare și Relații Publice IF - probă scrisă de patru ore la Limba Română și o Limbă Străină), la Limbi și Literaturi Străine (Engleză, Franceză , Germană, Neerlandeză, Spaniolă, Italiană, Portugheză , Arabă, Chineză, Japoneză, Turcă, Traducere și interpretare - Engleză, Germană, Franceză, Spaniolă, Italiană, Rusă - o probă scrisă de patru ore din două discipline), și la Psihologie (Psihologie IF - o probă scrisă din tematică). Sursa: www.unibuc.ro
Bătaie pe locurile de la UB: 77 de candidați pe/loc la Limbi Moderne Aplicate by Chiuoru Madalina () [Corola-journal/Journalistic/22354_a_23679]
-
atât, un critic literar constata plin de entuziasm: "Este mai bun decât Grunberg." Acest artificiu de imagine i-a adus lui Grunberg pentru a doua oară premiul "Anton Wachter", acordat celui mai valoros debut în proză din spațiul de limbă neerlandeză. Prima dată îl obținuse pentru întâiul său roman, Albastrele zile de luni (Blauwe maandagen,1994). în Istoria calviției mele, studentul vienez Marek van der Jagt spune povestea încercărilor sale adolescentine de a face cunoștință cu singura formă de iubire pentru
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Theodor Pallady, Nicolae Dărăscu, Marcel Iancu, Iosif Iser, Constantin Lecca etc. Cu ocazia expoziției, a fost realizat, în condiții grafice deosebite, un catalog cu reproduceri color și ample prezentări ale istoriei și culturii românești în versiunile neerlandeză și franceză. Expoziția și catalogul s-au bucurat de un succes deosebit atât din partea publicului belgian, cât și a unor numeroși turiști străini aflați în zonă și a unor publicații de specialitate. Cu sprijinul departamentului cultural al executivului Comunității și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
atribuiri curente. Pus în fața unor capodopere precum tripticul "Merode" sau altarul numit "Miraflores", vizitatorul obișnuit nu poate fi decât uimit de veridicitatea reprezentării unor detalii pe care noua tehnică în ulei o face posibilă. Inspirați de arta miniaturiștilor medievali, pictorii neerlandezi ai secolului al XV-lea pictează cu minuțiozitate petalele unei flori, o lacrimă, detalii ale țesăturii unui veșmânt. Pictează cu aceeași grijă cele mai mărunte elemente din viața zilnică sau ceea ce marele critic german Erwin Panofsky numea "simboluri deghizate" cum
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
cu fidelitate texturile... În "Portretul unui nobil venețian" (1551-53) executat de Veronese, bărbatul are aceeași atitudine melancolică, nepăsătoare. Mănușile și tivul de blană sunt pictate cu mai puțină grijă. În plus față de modelul original, o perdea trasă deschide, în manieră neerlandeză, interiorul spre un peisaj. În versiunea lui Tițian, "Cină la Emaus" este un exemplu de echilibru tonal, spațiu care respiră, seninătate și armonie, cu atenția privitorului concentrată asupra unei fețe de masă de un alb angelic... Influențat de Michelangelo, Tintoretto
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
doar un fel de spațiu de lucru perfect. Ar fi fost și greu să capăt stabilitate, eu călătoresc mult, iar oamenii nu se pot baza pe cineva care e mai mereu plecat. Din acest motiv n-am învățat nici limba neerlandeză. Toate astea se datorează și faptului că am plecat la o vîrstă destul de înaintată; cineva mai tînăr are tot timpul înainte, poate lua tot felul de decizii. Prioritatea mea era să continuu să scriu. În ce-l privește pe Wilders
Dubravka Ugresić: „Din teama de diferență, te apuci de ce ți-e la-ndemînă: steagul, stema, limba, genul, naționalitatea“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5965_a_7290]
-
creștină. Schițele pe Gossart le execută aici după statui antice - „Spinario”, „Torsul Belvedere” - vor fi un izvor permanent al creației sale de mai târziu. Evoluția artei lui Gossart n-a fost de fel liniară. Artistul nu renunță la tradițiile picturii neerlandeze în urma călătoriei în Italia. Continuă să navigheze, până la sfârșitul carierei, în spiritul manierist al reciclării unor modele pre-existente, între „realitatea” minuțios redată a modelelor nordice și preocuparea pentru arhitectură și decorație a Renașterii târzii... În aceeași perioadă în care lucrează
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
general cât și pentru cel de specialitate”, spun Copel Moscu, directorul festivalului, și Adina Pintilie, curator al programului internațional. Cronicarul a avut ocazia de-a urmări, în ultima zi a festivalului, cu precădere secțiunea specială de film și artă vizuală neerlandeză, constând în șapte filme cu durata între 5 și 20 de minute, dintre care i-ar fi greu să decidă care-a fost cel mai bun. Dacă punem la socoteală și avalanșa de titluri și regizori premiați, ca și faptul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica și va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale. Versiunea definitivă a Jurnalului Annei Frank apare pentru prima oară în românește, tradusă de Gheorghe Nicolaescu după originalul neerlandez. (nota editurii) Sâmbătă, 20 iunie 1942 Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e o senzație foarte stranie. Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici altcineva nu va fi interesat
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
cîteva săptămîni în urmă a apărut în Țările de Jos, în cotidianul central De Volkskrant, cu un tiraj de aproape 300.000 de exemplare, un interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu. Unul dintre motive este fără îndoială traducerea recentă în limba neerlandeză a primului volum din trilogia Orbitor, sub titlul De Wetenden („Știutorii", ca și în cazul ediției germane). Traducerea, apărută la prestigioasa editură De Bezige Bij din Amsterdam, i se datorează lui Jan Willem Bos care, pe lîngă traduceri din importanți
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
Cărtărescu. Ceea ce mă preocupă este ce se petrece în cutia mea craniană." Această din urmă frază dă și titlul materialului. Cărtărescu mai spune că și-a scris romanul la Amsterdam, în timpul unei rezidențe profesorale - o frumoasă paralalelă cu interlocutorul său neerlandez, care și-a scris cartea în România - deoarece „pentru expresia literară ai nevoie de o oarecare normalitate, care e greu de găsit în București". Merită semnalat și paragraful care încheie materialul: „Niciun artist român n-a avut succes pe plan
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
Antwerpen și Gent. Și-a început cariera literară la ziarul flamand „De Morgen” în 1988; tot de atunci datează și colaborarea cu ziarul „De Standaard” și revista „Knack Weekend”, unde publică interviuri și reportaje extinse, ca și cea cu ziarele neerlandeze „NRC Handelsblad” și „Trouw”. La invitația Festivalului Flandrei, unul dintre reportajele sale a fost prelucrat sub formă de libretto pentru o operă. A realizat o perioadă interviuri pentru posturile tv Canvas și KVS și face parte din nucleul stabil al
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
pe site-ul De Buren. (A.C.) Cum ai început să lucrezi în presă? Îmi doream de mult să fac jurnalism, pentru că, după toți anii pe care-i petrecusem în bibliotecă, aveam ca model autori precum Zola, Ibsen sau, din literatura neerlandeză, Heijermans și voiam să mă ocup cumva de realitatea înconjurătoare. De fapt, voiam să mă folosesc de arta narativă ca să descriu realitatea. Nu-mi propusesem să rămîn atît de mult timp în sfera jurnalistică, mai ales că la-nceput mă
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
Tintin) inventase deja bulele de dialog, Toonder a rămas fidel textului apărut sub ilustrație și unui stil literar elaborat, parodic, destul de greu de tradus. Lui Toonder i se datorează și inventarea câtorva cuvinte care au rămas până azi în limba neerlandeză, cum ar fi zielknijper pentru psihiatru (literal: „(cineva) care ciupește sufletul”). Literatura străină, văzută din Franța Dosarul numă rului 522, pe august, al revistei „Le Magazine Littéraire” este dedicat literaturii din afara Franței, mai precis prezintă „Zece voci mari ale literaturii
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
--- Simon Johannes Carmiggelt (1913-1987), scriitor și jurnalist neerlandez, a debutat cu cronici de teatru și film la ziarul socialist „Poporul”; spre finalul anilor ’30, de teama ascensiunii nazismului, Carmiggelt a luat lecții de box, dar a fost nevoit să admită că în acest domeniu îi lipsea talentul. În
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
răutăcios sau cinic -, umorului de situație și disciplinei cu care și-a susținut rubrica, Kronkel, din 1946 până în ultimul an de viață. Printre numeroasele premii care i-au fost decernate se numără și P.C. Hooftprijs, cea mai înaltă distincție literară neerlandeză. Într-o mică localitate din Țările de Jos se găsea, până nu demult, o frumoasă statuie a lui Carmiggelt alături de soția sa, Tiny. Anul acesta, în ianuarie, însă, statuia a fost furată de căutătorii de metale și recuperată abia după ce
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
Din cariera lui Carmiggelt fac parte și aparițiile televizate, precum și colaborările cu alți autori. Mooi kado („Frumos cadou”) este relatarea unor asemenea colaborări, conținând opinii despre cărți, amintiri și anecdote din lumea literară, dar și texte de corespondență cu autori neerlandezi cunoscuți. Cartea este rodul colaborării cu autorul de benzi desenate Peter van Straaten, care a reușit să ilustreze fidel lumea lui Carmiggelt. „Carmiggelt scrie ca și cum ar sta lângă tine la masă și ți-ar spune o poveste”, scria un critic
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
la prezența pe scenele bucureștene a unor tinerii artiști; de la noi și nu numai. O apariție cu totul inedită, sub egida Institutului Cultural Român, s-a dovedit a fi evoluția celor patru tineri muzicieni sosiți din diferite țări europene. Violonista neerlandeză Frederieke Saeijs, baritonul german Birger Radde, violoncelistul Mihai Marica, originar din Cluj, pianistul Ilya Poletaev, originar din Moscova, au imaginat un proiect dedicat integral memoriei lui George Enescu; căci în luna august se împlinesc 130 de ani de la nașterea maestrului
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
Edward Sava Atunci când Jacob Burckhard a publicat „Pictura de gen neerlandeză” (1874), tablouri având ca subiect scene din viața de zi cu zi, cu personaje muncind, distrându-se, mâncând, făcând gesturi banale, erau considerate încă a avea o importanță minoră într-o istorie a artei dominată de portrete, peisaje și lucrări
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
și modelează chipuri și obiecte. Doar unul dintre personaje - Paul Paulet - are un nume. Celelalte reprezintă probabil și ele lucrători de pe domeniul familial de la Jas de Bouffan. Sau poate că sunt doar „tronje” sau studii de caractere în buna tradiție neerlandeză. Jucătorii sunt îmbrăcați în haine care nu par nici de lucru nici de sărbătoare, la fel de atemporale ca și pipele atârnate pe perete. Spunea Cézanne spre sfârșitul vieții: „îmi place mai mult ca orice aspectul oamenilor care au îmbătrânit fără să
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
--- Prozatorul neerlandez J.M.A. Biesheuvel (n. 1939) a debutat în 1972 cu un volum de povestiri, obținînd un redutabil succes de critică și de public. Gerrit Komrij, un mare scriitor neerlandez, l-a descris încă de pe atunci drept un maestru al cinismului absurd și-al logicii suprarealiste, ceea ce volumele sale ulterioare, în număr de aproape treizeci, au confirmat în repetate rînduri. Biesheuvel a primit, în 2007, prestigiosul premiu P.C. Hooft și
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]