1,600 matches
-
prea tîrziu: toți cei ce-mi populau acea Ťcasăť au dispărut. Pot să mă întorc, să-mi văd prietenii, nu și să mă regăsesc pe mine cea din copilărie sau adolescență care se reflecta în privirile celor azi trecuți în neființă. De această Ťtrecereť suferă de fapt și ființa mea: se tot împuținează cu fiecare dintre cei ce ne tot mor jur-împrejur" (p. 58) Față de precedente volume ale Jurnalului Monicăi Lovinescu, cel ținut în anii 1996-1997 conține două zone care captează
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
umile, anodine, susceptibile a se transforma în revelații poetice, într-o misterioasă unitate cu ființa cu care ajung în contact. Existența poetului se confundă cu cea a ambianței sale neînsuflețite, într-o plină de elan interpenetrare a ființei și a neființei care-i ia, cu mare tandrețe, mulajul, una umplîndu-se de virtuțile celeilalte într-o rumoare a corespondențelor ce sugerează o organicitate a "suprafirescului" care alcătuiește pîinea poeziei: Clipa în care m-am născut/ fotoliul sălbatic care mi-a legănat întîia
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei, unei concepții de viață reacționare". "Nouă ne revine sarcina de a arăta în lumina marxism-leninismului ce e rătăcire, fugă de luptă, spaimă și dușmănie pentru progres în aceste pledoarii pentru neființă. Autorul acestor propoziții etichetante este Ov.S. Crohmălniceanu, alături de Ion Vitner, care ne vorbește despre "conștiința mistificată" a poetului, prin al cărui scris s-ar fi pronunțat "gura vetustă a marii moșierimi"". Propozițiile citate despre Eminescu sînt neîndoios oripilante, însă ele
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
totul se întâmplă din instinct, aproape din întâmplare, nu neapărat din voia mea. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una și aceeași, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. Există vreo notă autobiografică în scrierile dvs.? Romanele nu par a fi astfel. E vreunul cu deosebire confesiv? E inevitabil ca romanele să aibă elemente
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
foști amanți ai acesteia (și între ei prieteni - un jurnalist, un compozitor și un ministru de externe) încep un "dans macabru" al intrigilor și răzbunărilor care nu se încheie decât la Amsterdam, în țara care îngăduie eutanasia, "jocul de-a neființa". Comparându-l pe McEwan cu Nabokov, Virgil Stanciu constată răceala "aproape clinică" a acelui dintâi, în timp ce maestrul ruso-american se mai și încălzește în timpul povestirii. "Comparația cu cel mai mare entomolog din lumea literelor rămâne tentantă". Ian McEwan. Amsterdam. Traducere, postfață
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
Dumitru Hurubă Acest interviu a fost realizat cu puțină vreme înainte de trecerea în neființă a celui care a fost unul dintre cei mai importanți scriitori umoriști români. Este, cred, ultimul interviu acordat de Vlad Mușatescu. Discuția a avut loc la Găgeni în 1998. Dumitru Hurubă: Stimate maestre Vlad Mușatescu, vreau să începem discuția noastră
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
din Craiova (1862-1866) și pe urmă a Reg. 3 Linie din București (1866-1880). Abia revenit în București, și remarcat pentru însușirile sale muzicale, este numit în 1867 și inspector al muzicilor militare, calitate în care funcționează până la trecerea sa în neființă. Din 1868 obține și postul de concertmaistru al Societății Filarmonice Române, pe care îl păstrează, de asemenea, până la sfârșitul vieții, iar între 1880-1893 dobândește și funcția de dirijor al Orchestrei Teatrului Național din București. În cei 36 de ani petrecuți
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
unei povești fără început și fără sfârșit, ale cărei personaje misterioase sunt doar niște suflete rătăcitoare în căutarea "lumii care nu există", pierdute în încercarea "de a se istorisi pe sine": "Cartea de cristal intermediază între neant și cuvinte, între neființă și oameni, așa cum primăvara intermediază între stagnarea iernii și belșugul de fructe al verii. Iarna a trecut, dar vara nu a sosit încă în paginile cărții. Vara nu este decât o poartă a speranței, veșnic deschisă spre viitor...O vară
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
de morți fără chip/ Îmi ia inima și și-o face sceptru.// Și moartea mă frige, mă doare, mă bea,/ Se-mbată cu mine, mă digeră încet/ Și mă însămânțează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de frig de mine/ Mi-e atât de frig de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de ipostaze și trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu sufletu-mi devastat în palme". "Alerg acum, dar nu pentru a mă ascunde de Moarte/ Ci pentru a-mi umple golul din mine", "Și-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
posibilă instituită de ficțiune nu e una falsă: "Artistul ar trebui să fie, după Ionesco, îndeajuns de obiectiv sau, în orice caz, adevărat în subiectivitatea lui, iar opera, la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire, imaginară și reală, literatură și adevăr". Deoarece, așa cum spune autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm drept dăunătoare, așa cum
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
de filosofare a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își schimbă figurile în așa măsură încât nu mai știi dacă te afli pe pământ ori în cerul conceptelor".) Când abordează, sub forma unui amplu studiu introductiv la ediția "Pléiade", romanele lui André Gide, Maurice Nadeau se arată din nou
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
culturii, eșecul existențial. Autoarea are sentimentul apartenenței la o lume dispărută (pe care o reface periodic, la capătul unor experiențe proustiene prilejuite de revederea unor filme de demult sau de apariția în vis a unor chipuri trecute de mult în neființă), în vreme ce lumea de azi, cu sistemele ei de valori, adesea aberante, nu-i mai spune mare lucru: "Nu mai are importanță. Nu numai eu sînt chemată să dispar în curînd, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
tot mai sofisticate și a diversității unghiurilor de evaluare estetică - specifice epocii postmoderne -, opera lui Liviu Rebreanu se ține încă bine, iar coeziunea sa internă nu a avut prea mult de suferit după aproape șaizeci de ani de la trecerea în neființă a autorului ei. Ion Simuț, Liviu Rebreanu, monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 174 pag.
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
oricînd în România literară. Astfel de informații trebuie făcute publice. l Tot din revista bistrițeană aflăm (de nicăieri din altă parte nu ne-a venit știrea) că se face aproape anul de cînd, la finele lui 2002, a trecut în neființă criticul Zaharia Sângiorzan, autor, între altele, a unei lungi discuții, împărțită pe 365 de zile, cu N. St. Dumnezeu să-l odihnească! l O femeie din Nușfalău le-a cunoscut pe surorile și pe fratele lui Liviu Rebreanu. Emil îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
curente care ar fi cele n cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă singuratică sau în eternitate îi răspunde, în spirit, inițiativa editorială de a întocmi dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români în neființă trecuți. Lucrarea a apărut sub egida Uniunii Scriitorilor, este prefațată de președintele acesteia, dl Eugen Uricaru și coordonată de dl Mircea Ghițulescu. Scriitori de la începuturile literaturii noastre vezi Neagoe Basarab până la mult regretatul Mircea Nedelciu, figurează în cartea publicată la
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
timpul acțiunii. Disputele cu iz de cafenea dintre Sartre și Raymond Aron fac parte dintr-o altă epocă, deși au trecut doar cîțiva ani de la dispariția protagoniștilor. Eroi aflați în mitologia noastră culturală, pe care îi credeam veșnici, trec în neființă: Vladimir Jankélévitch, Jorge Luis Borges, Mircea Eliade, Ion Caraion și Constantin Noica. Thierry Wolton este tîrît într-un șir nesfîrșit de procese după apariția faimoasei sale cărți Le KGB en France. Ion Mihai Pacepa ridică vălul de pe chipul hidos al
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
aprilie, iar în 2015 catolicii au celebrat această sărbătoare cu o săptămână mai devreme decât ortodocșii. Numele sărbătorii vine de la cuvântul „pesah” al vechilor iudei, care înseamnă „trecere”. Mai întâi, cuvantul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru neființă intru ființă, iar apoi, trecerea poporului israelit, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal, din robia egipteană la libertatea deplină. În noaptea de sâmbătă spre dumnică, are loc celebrarea solemnă a Vigiliei Pascale, care exprimă trecerea de la moarte și păcat
Credincioşii catolici, reformaţi şi evanghelici sărbătoresc, duminică, Învierea Domnului [Corola-blog/BlogPost/94334_a_95626]
-
prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului cu gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Carmen Firan Sfârșitul în Varanasi I nu există dispariții și nici despărțiri doar rătăciri ale minții tot ce rămâne după ce nu mai rămâne nimic e sufletul pulverizat în aer și ziduri neființa la fel de iluzorie ca și trupul II Acolo unde cele începute nu vor fi nicicând terminate Unde soarele iese din Gange pe scut Unde pământul se învârtește pe loc Sub cocoașa secată a vacii de foc Acolo idolii se odihnesc la
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
doar cântec și-ntristare. Dar nu aflasem Ce vămi mai aveam de trecut din scurta mea istorie? Trecusem prin aceea a chinului sub zâmbetul înșelător al bisturiului, dar nu aflasem puritatea dragostei și nici minunea pruncului zâmbitor. Eram ființă în neființă, un mers singuratic de pribeag ce ispitește luna. începeam să orbesc, visând întuneric. Dar ce vei fi? Cu fiecare zi, va trebui să plătești prețul obsesiei. Cu fiecare zi, ți se va împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de grabnic încheiate/ zvîcniri, că nu ies niciodată/ din laturile umbrei mele.” (Febră). Pulverizate, înfățișările vieții se risipesc, se adîncesc în neființa trecutului devenit ficțiune metaforizantă: „Absență a timpului pe un țărm de fluviu oprit./ Și praful tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii noștri ochi
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare parte dovedindu-se atrasă către cealaltă: „Eu sînt mereu și ceea ce nu sînt” (Balans). Bucuria sa e fără putință de fixare, aeriană, dezorientată, relevînd mai curînd puritatea morții decît cea a vieții: „O bucurie vie fără casă/ tot dau
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]