11 matches
-
Banchetul (sau despre dragoste) (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Constantin Noica spunea că "nici o altă carte de filosofie nu e mai nefilosofică în aparență; nici o viziune morală n-a fost atât de vie, până la scandal. În realitate, ceea ce înfățișează Platon, sub aparențe atât de libere, este o ordine: "ordo amoris". Așa cum mai târziu, un neoplatonic, Augustin, va arunca vorba "Iubește și fă
Banchetul (Platon) () [Corola-website/Science/301420_a_302749]
-
îl „confiscase” în adolescență, spre a se orienta către ideile lui Platon și ale lui Hegel, pentru ca mai târziu să-și găsească terra mirabilis în sufletul poporului român și în „sentimentul românesc al ființei”. Terenul era pregătit de despărțirea de nefilosoficul din Goethe - nu de spiritul goethean, cum ar sugera titlul inițial, Anti-Goethe -, iar după suspendarea forțată din viața culturală din anii ’60, prin buna deschidere către subsolul arhaic al limbii române, pentru a scoate la suprafață și a reactualiza semnificațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
în esență caracterul unei multiple și cuprinzătoare sinteze în termeni antinomici": între tendințele tradiționaliste și tendințele moderniste, între "fondul nostru nelatin" (păgân, dionisiac) și creștinismul nostru, între tema "satului preistoric" și cea a "ființei istorice", între discursul filosofic și cel nefilosofic (mitic, literar, religios etc)6. Miza cercetării pe care o voi desfășura nu stă în întregime în ideea de mai sus, cum sugerează titlul. Desigur, voi începe prin a pune în evidență, într-o manieră mai sistematică, structurarea gândirii filosofice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
medic legist. În fine, mă zgîrie termenul "definitivă", adică această hartă chiar nu a mai evoluat, sau cel puțin percepțiile despre dînsa? Mi-e greu să fiu de acord cu astfel de afirmații definitive, care închid discuția, ele sunt și nefilosofice și neștiințifice. Cred că, fără a nega meritele filosofului german, puțină smerenie s-ar impune aici. Apoi cred că avem de a face cu o înțelegere greșită a ființei umane; ar fi un truism să spunem că Omul e mult
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ține de epoca medievală. Avem și noi reminiscențe medievale în biserică, de pildă celibatul preoților sau interzicerea întreruperilor de sarcină. E ridicol să-i mai ameninți pe săraci cu diavolul, azi nu mai crede nimeni în el. Dar sataniștii? Formulă nefilosofică. Protestanții cred în "ridicarea la ceruri", catolicii au în plus și "învirea cărnii" și viața veșnică. Un elev se întreba: Care carne las eu să învie, cea cu păcate de la 20 de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
concludente în sprijinul specificității noastre. Ideea este deja la Blaga, în distincția dintre cultura minoră (anistorică, rurală etc.) și cea majoră (istorică, urbană etc.). (Interesant e că examinînd filosofia lui Blaga însuși, Noica o situează în aceeași descendență "naturală" și "nefilosofică" de care a fost vorba mai sus.) Culturile minore sînt "naturale" și "eterne", au nostalgia neschimbării și a anonimatului, boicotînd istoria, evoluția, individualismul, dizarmoniile și excesele. Așa ar fi cultura română. Culturile majore sînt nefirești, istorice, utopiste, progresiste, individualiste, tensionate
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
dintr-o complexitate de trăsături, amintiri de odinioară și percepții de moment, timpuri și locuri, istorie personală și publică, aflate dincolo de puterea de analiză a științei. Este esențialmente „sălbatică“, În sensul pe care tatăl meu Îl detesta atât de mult: nefilosofică, irațională, de necontrolat, de necalculat. De fapt, ea corespunde foarte Îndeaproape naturii sălbatice - În ciuda eforturilor noastre nesfârșite de a „grădinari“, de a inventa sisteme de disciplinare socială și intelectuală. Aproape Întreaga bogăție a existenței noastre personale derivă din această conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sunt capabile să le citească dacă nu sunt ajutate. Membrii ei par să se distingă printr-o considerabilă varietate de nume, conform diverselor locuri de unde provin: În Anglia, ei sunt În general denumiți Secta Salahorilor; sau, Într-o manieră destul de nefilosofică, Negrii Albi; și, mai ales din dispreț, cei din alte comuniuni o mai denumesc Secta Cerșetorilor Zdrențăroși. I-am găsit și În Scoția, sub numele de Hallanshakers 1 sau Secta Grămezii de Bulendre (adică Maldăr de Zdrențe), făcându-se, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ridică o cupă de vin...// Artistul,/ singur,/ așteaptă...") lasă impresia că între cele două ipostaze artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
filosofie și religie, gânditori pragmatici precum Cicero au analizat cu atenție chestiunea corectitudinii în tranzacțiile comerciale obișnuite. Cel mai adesea, de fapt, accentul a fost pus pe tranzacții specifice, conferind domeniului un soi de stil ad-hoc, fiind considerat o practic] nefilosofic] și etichetat că și simpl] „cazuistic]”. Având toate acestea în vedere, putem spune c] tematica eticii afacerilor, așa cum este înțeleas] în mod curent, nu este mai veche de un deceniu. Acum zece ani, aceasta era inc] reprezentat] de un amalgam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau ale reconstrucției filosofice, ale schemelor logice sau ale doctrinelor ideologice.8 Prin urmare, nu preluăm orice (obiect) și nici nu prelucrăm oricum (subiectiv), fie că este vorba despre o prelucrare filosofică, vizată aici explicit, fie chiar și despre una nefilosofică. Din perspectiva deschisă acum, datele de bază ale acestor operații de preluare și prelucrare, înseși formele despre care vorbeam mai sus, sunt condiționări (intervenții condiționante) ale unui fenomen pe care îl putem numi deocamdată, fără susținere suficientă dictatura judicativului (sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]