332 matches
-
farmacologice. Rezistența la diuretic este una dintre problemele frecvent întâlnite în evoluția pacienților cu insuficiență cardiacă. Adăugarea unui diuretic tiazidic sau tiazidic-like este o modalitate de abordare a rezistenței la diuretic și face parte din strategia de blocare secvențială a nefronului. Insuficiența cardiacă este o problemă majoră de sănătate publică, asociată cu costuri foarte mari pentru sistemele de sănătate, dar și cu morbiditate și mortalitate crescute. În ciuda progreselor din ultimii ani, prognosticul insuficienței cardiace este rezervat, mortalitatea la 5 ani ajungând
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
jugulară crescută. Diureticele de ansă scad reabsorbția sodiului și potasiului din urină, cu stimularea natriurezei și diurezei. Celelalte clase de diuretice, ca diureticele tiazidic-like (tiazidice, metolazona) și diureticele economizatoare de potasiu (ca spironolactona) își exercită efectele asupra altor părți ale nefronului; aceste diuretice nu sunt suficient de potente pentru a fi utilizate în monoterapie la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, deși pot fi utilizate împreună cu diureticele de ansă ca o strategie de „blocare secvențială a nefronului“. În afară de efectele diuretice, diureticele de
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
efectele asupra altor părți ale nefronului; aceste diuretice nu sunt suficient de potente pentru a fi utilizate în monoterapie la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, deși pot fi utilizate împreună cu diureticele de ansă ca o strategie de „blocare secvențială a nefronului“. În afară de efectele diuretice, diureticele de ansă au și alte efecte, ca inducerea sintezei de prostaglandine, cu relaxarea musculaturii netede vasculare și vasodilatație. Tratamentul diuretic activează însă sistemul renină-angiotensină-aldosteron și sistemul nervos simpatic, ambele cu efecte nedorite la bolnavii cu insuficiență
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
diuretic este una dintre problemele frecvent întâlnite în evoluția pacienților cu insuficiență cardiacă. Diminuarea eficienței tratamentului diuretic cu timpul este explicată prin câteva mecanisme. Fenomenul de „frânare“ este rezultatul modificărilor hemodinamice la nivelul glomerulului ca și al modificărilor adaptative din nefronul distal și pot fi mediate parțial de stimularea sistemului renină-angiotensină și a sistemului nervos simpatic. Acest fenomen poate fi mai accentuat la pacienții cu funcție renală afectată. În cazul pacienților care continuă să aibă un răspuns nesatisfăcător la diuretic, în ciuda
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
că necesitatea unor doze mai mari de diuretic este un marker al unei boli mai severe. Adăugarea unui diuretic tiazidic sau tiazidic-like este o modalitate de abordare a rezistenței la diuretic și face parte din strategia de blocare secvențială a nefronului. Tiazidicele se administrează cu o oră anterior diureticului de ansă, în priză unică per os. Clorotiazida este singurul diuretic tiazidic care poate fi administrat intravenos (500-1.000 mg/ zi). O alternativă pentru tratamentul cronic este un tiazidic oral, ca hidroclorotiazidă
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
cu un fenotip mai sever comparativ cu cele de tip non-truncat. Evoluția naturală a bolii pentru majoritatea pacienților prezintă o etapă inițială de hiperfiltrare, în care funcția renală se menține la valori normale, iar odată cu pierderea a ≥ 50% din nefronii funcționali apare scăderea evidentă a ratei de filtrare glomerulară (RFG) și progresia către BCR în stadiul final, la o vârstă medie de ~ 60 de ani. Pentru a evalua mai eficient variabilitatea fenotipică din BPRAD, pacienții au fost divizați în două
ANEXĂ din 27 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255896]
-
VTR- volum total renal; IRM- imagistică prin rezonanță magnetică; CT- tomografie computerizată; ... ... ... III. Tratament 1. Medicament Tolvaptanul este un antagonist selectiv al receptorului V2 al vasopresinei localizat la nivelul membranei bazolaterale a celulei principale din tubul colector și conector a nefronului distal. Prin blocarea acțiunii vasopresinei pe receptorul V2, Tolvaptanul produce scăderea AMPc intracelular, inhibarea proliferării celulare și a secreției fluide, respectiv inhibarea formării chisturilor, încetinirea progresiei sau regresia acestora. Prin aceste mecanisme Tolvaptanul reduce creșterea volumetriei renale și încetinește progresia
ANEXĂ din 27 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255896]
-
cu un fenotip mai sever comparativ cu cele de tip non-truncat. Evoluția naturală a bolii pentru majoritatea pacienților prezintă o etapă inițială de hiperfiltrare, în care funcția renală se menține la valori normale, iar odată cu pierderea a ≥ 50% din nefronii funcționali apare scăderea evidentă a ratei de filtrare glomerulară (RFG) și progresia către BCR în stadiul final, la o vârstă medie de ~ 60 de ani. Pentru a evalua mai eficient variabilitatea fenotipică din BPRAD, pacienții au fost divizați în două
ANEXĂ din 31 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255897]
-
Epidemiology Collaboration; VTR- volum total renal; IRM- imagistică prin rezonanță magnetică; CT- tomografie computerizată; Tratament Medicament Tolvaptanul este un antagonist selectiv al receptorului V2 al vasopresinei localizat la nivelul membranei bazolaterale a celulei principale din tubul colector și conector a nefronului distal. Prin blocarea acțiunii vasopresinei pe receptorul V2, Tolvaptanul produce scăderea AMPc intracelular, inhibarea proliferării celulare și a secreției fluide, respectiv inhibarea formării chisturilor, încetinirea progresiei sau regresia acestora. Prin aceste mecanisme Tolvaptanul reduce creșterea volumetriei renale și încetinește progresia
ANEXĂ din 31 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255897]
-
al bioxidului de carbon 182 20.3. Schimbul de gaze respiratorii la nivel tisular 185 FIZIOLOGIA EXCRETIEI W. Bild 21. Excreția 188 21.1. Funcțiile rinichiului 188 22. Rinichii 189 23. Vascularizația renală 190 23.1. Microvascularizația 190 24. Microanatomia nefronului 191 24.1. Corpusculul renal 192 24.2. Membrana filtrantă 192 24.3. Celulele și matricea mezangială 194 24.4.Aparatul juxtaglomerular 194 24.5. Tubul urinifer 195 24.5.1. Tubul contort proximal 195 24.5.2. Ansa Henle
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona corticală până la nivelul capsulei. Venele renale urmează riguros același traseu și același model de ramificare. Venele interlobulare primesc sângele drenat de la nefroni, se unesc în venele arcuate, apoi formează venele interlobare ce se vor uni în vena renală. 23.1. Microvascularizația Rinichiul are trei rețele capilare distincte, fiecare cu o funcție aparte. Arteriolele aferente și capilarele glomerulare. Fiecare glomerul primește sânge de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
vasele arcuate, care transportă sângele în și din zona medulară. Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul renal și cu tubul asociat formează o unitate numită nefron. Intr-o glandă exocrină tipică, fiecare acin folosește materia primă extrasă din sânge pentru a sintetiza un produs de secreție. Pe măsură ce produsul este eliminat, el poate fi supus concentrării printr-un duct striat. La nivel renal, fiecare corpuscul este în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de filtrare”. Fantele de filtrare au aprox. 20 nm și sunt acoperite de o diafragmă alcătuită dintr-o proteină numită nefronă, care formează o structură ca un fermoar. Podocitele sunt celule epiteliale, deși natura lor este greu de identificat în nefronii maturi, totuși, în cursul dezvoltării embrionare, se observă că acestea evoluează din stratul extern al capsulei Bowman. Fantele de filtrare permit trecerea unor molecule cu greutate moleculară < 40 kDa - mai redusă decât cele mai mici proteine plasmatice - albuminele și a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
mai ales), fagocitează complexele imune și sunt o țintă frecventă a proceselor patologice la nivel glomerular. Mezangiul se extinde și extra-glomerular sub forma lacisului (celulele Goormaghtigh), ocupând spațiul dintre glomerul și macula densa tubului distal. 24.4.Aparatul juxtaglomerular Fiecare nefron formează o ansă, iar ramul ascendent gros (porțiunea inițială a tubului contort distal) atinge polul vascular al glomerulului. Aici există aparatul juxtaglomerular, o regiune compusă din macula densa, celulele mezangiale extraglomerulare și celulele granulare (fig. 97). Macula densa este alcătuită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
urina finală nu se regăsește glucoză iar clearance-ul său este zero. Pragul de apariție al glucozei în urină apare la o glicemie de 8,3 mM sau 150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
iar clearance-ul său este zero. Pragul de apariție al glucozei în urină apare la o glicemie de 8,3 mM sau 150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200 mg/dl). Când glucoza plasmatică depășește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200 mg/dl). Când glucoza plasmatică depășește aceste valori (diabet zaharat decompensat), glucoza se regăsește în urină, producând fenomenul de glucozurie. Aceleași fenomene se regăsesc la reabsorbția aminoacizilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii coloid-osmotice date de proteinele plasmatice, care nu pot trece prin peretele capilar. Astfel, electroliții rămân captivi în medulară, iar apa este recuperată în circulație. Ansa Henle este un component esențial al nefronului deoarece permite concentrarea urinii (creșterea osmolarității acesteia peste osmolaritatea plasmatică). Cu cât necesitățile speciei cer o mai mare economie de apă, cu atât ansele sunt mai lungi (la animalele de deșert coboară de la corticală până la limita inferioară a medularei, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]