19 matches
-
parteneri. Angela, îmbujorată la față și răsuflând greu, nu numai datorită efortului depus cât mai ales greutății corpului lui Condurache deasupra sa, greutate cu care nu era obișnuită, întoarse capul spre cel ce s-a bucurat de fraga ei încă negustată de nimeni și nu-i venea să creadă că acesta era chiar profesorul său. Îi mai trecuse din mahmureală și din senzația de curaj pe care i-o acordase paharele golite la Simona în apartament. Când a părăsit petrecerea le-
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
și-o strângeam la piept și ea mă săruta și-mi mângâia cu mâinile ei fața mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine și dulcele ei alint mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senzații negustate mă stăpâneau și mă amețeau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță, care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
se sculă și se duse s-o aducă pe domnișoara, să mănânce cu ei, iar Gheorghe numără iară bucățile de mămăligă. Pentru domnișoară nu era socotită porția și tăie dintr-a lui o bucată, că era cea mai mare. Maia, negustată de atâta timp, pierduse reflexul mâncatului, dar mirosul prăjelii o trezise din agonie. Foamea o făcu să uite de regulile în care crescuse, privind cu nesaț alimentele, care și cum se mănâncă. Va urma) Referință Bibliografică: ROMANUL „MAIA” - (II) �' Iași
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495208302.html [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
acea copilărie Dintâi, ce o gustam pe la chindii, Si de luminile, ce-ardeau în vie, Iar noi le absorbeam, fiind copii; Mi-ar fi plăcut să fiu, deodată, Cu-ai mei copii, copil și eu, Să văd cum curge viața negustată, Să văd că gustul cela era un nucleu. Copilăria iar se duce, Eu o opresc, din zi în zi, Iar ea tot farmecul mi-aduce, Să nu o las, chiar orice-ar fi... Păstrează visul Păstrează visul viu, cere-i
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
să ne consumăm ce ne-a dat fiecăruia aici să mâncăm - deci - din noi înșine - cu smerenie și luare-aminte - ca și cum ne-am împărtăși din carne de cer - ca și cum ne-am șopti rugăciunea fierbinte - din urmă - fumegând proaspătă - cu toate aromele negustate ale lumii de-apoi - ca și cum deja am fi ajuns - printre icoanele bisericii - să strălucim a sfințenie - plină de toată amânata de milenii lumină *** Adrian Botez Referință Bibliografică: Dor de stingere / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 149, Anul
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Dor_de_stingere.html [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
gustul sfânt de Prut Și hoarde de fioruri al humelor cernut, Îmi mangaiau eterul cu-n cald nămol sărut. Dintr-o Balada-o mare sărat-am recitat Și pletele-mi cărunte băteau pe țărmul meu. Simțeam abisul arid, absent și negustat De nici o nemurire cu buze reci de zeu. Într-o poiană verde las rădăcini adânci Și gust aroma vieții pe frunze de cristal. Să văd lumina zilei cu zâmbetul de prunci Și-atunci eternitatea o simt un timp banal. Renunț
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1456098480.html [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
are de toate, altul nu mai poate de trudă. Cea mai mare furtună este cea a tulburărilor dintre suflet și minte. Buimăceală. Cu mintea veche judecăm, dar cu mintea nouă iertăm și binecuvântăm pe cei ce încă nu simt „metaforele negustate” ale vieții. Mulțumesc! Te iubesc! Iartă-mă! Alfa și Omega. Mai sunt multe de văzut, mai sunt multe de trăit. Mâinile îmi sunt reci, dar inima e caldă. O inimă deschisă știe ce are de făcut și deschide și alte
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI by http://confluente.ro/stelian_gombos_1427117173.html [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
și-o strângeam la piept și ea mă săruta și-mi mângâia cu mâinile ei fața mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine și dulcele ei alint mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senzații negustate mă stăpâneau și mă amețeau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
aveam și acolo un șef), chiar dacă nimeni nu-i cerea. Cum? Ați uitat? Nu se poate! Uite, vă amintesc eu, cam așa: ,,Domne comandant, io, Scârță, ăla cu dușumeaua, că scârțâie, a dracu, de când lumea, În seara asta, treaz, adică negustat, am văzut cu ochii mei chestiuni Împotriva partidului și Împotriva orânduirii. Așa că vă aduc la cunoștință că l-am văzut pe pocitul ăsta de Firică investit de partid cu credință, săi culturalizeze cu doctrina sau să-i belească pe țărani
Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
însuși răsăritul răsăritului..." Douăzeci și șapte de atribute (în Transparentele aripi) sunt convocate pentru a desena chipul "regelui păsărilor": Este surd, este șchiop, / este nemâncat, este nebăut. Este redus, este nenăscut" și în plus: "neînțelept", "nefericit", "netrebnic", "neghiob", "nevăzut", "neauzit", "negustat", "nepipăit" etc. Dicțiune identică în Mâncătorul de libelule; demonstrație de bravură stilistică ad hoc: "Mănânc libelule pentru că sunt verzi / și au ochi negri / pentru că au două rânduri de aripi / transparente"; în douăzeci de versuri de cincisprezece ori "mănânc pentru că..." Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și - uneori - munciți. Tot datorită mie, acela care l’a Împins pe strămoșul vostru spre pedeapsă: izgonirea din rai... V’aș mai da o mână de ajutor. Iată: banalitate este ceea ce cunoști; mai departe e tentația fructului oprit, mai degrabă negustat, adică necunoscut. Ca, de pildă, mai toate tainele Naturii. Cât mă privește, sunt incoruptibil, ca unul care cunoaște Natura pe de-a’ntregul, barem aceea care e acum. Voi, românii, aveți o mitologie foarte măgulitoare: cică eu, ca Nefărtat, am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asimililarea lecturii se va face mult mai ușor și imaginea mentală va fi mult mai vie. Este convins de existența unor virtuți necunoscute ale sintaxei române, aceasta cuprinzând "o mulțime de adîncituri încă neluminate, o mulțime de frumușeți nevăzute, nëauzite, negustate". Autorul care este dat drept model pentru descoperirea comorii frumuseților sintacticii este Alexandru Odobescu: "acela, carele cu un simț artistic extraordinar pentru limbă a pătruns geniul ĭcĭ și a dezvăluit comoara frumuseților ĭeĭ sintactice, artistice, arhaice... ie D-l Odobescu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
legate de activitate - la țară”. Și-atât. Nu era bună nici măcar de arhivare ci direct de aruncare la Marele Kosh! În piesa „Înaintea zorilor” scrisă de rusul Lukovski, mare dandana fiind eliminate două replici conforme cu realitatea acelor ani, dar negustate de mai-marii zilei: „<<Cei aici, fraților? Ședință? Congres? Sinod? Miting? De ce țipați? De ce urlați? Nu puteți vorbi ca oamenii?>>” iar un altul: <<Ne cumpărăm o scodiță țîță!>>”. Probabil, dacă autorul ar fi scris „o scodiță sîn” sau „o scodiță piept
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate. Fetele, pentru a-și vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puțin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni și va gusta și fata îl va vedea. Semnificația bradului în tradiția românilor Începând cu prima zi de Crăciun și până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
luminos/ printr-un geam aburit - și ce altceva ar putea/ să fie? Surîsul femeii, primăvara/ - cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din pămînt/ roșu: femeia. Din lut adus din adîncul apelor,/ ce nu obosesc niciodată să fie femeie, și din țărînă/ furată, noaptea, din cimitire" (Și totuși femeile sînt făcute pentru desfătare). Poetul trăiește într-o cheie orgiastică, precum
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
răsădite). Ș’ cu măliga-măliguța, de să-ț’ lingi, hm, hm, degetuța... Câte două străchini cu vârf, de căciulă, cu repetir, ca la tractir! Mai Întâi ș’ mai al doilea, o plachie cum numai baba mè s-o facă știe - pi negustate, aista-i sicretu! Ș’ dacă mai rămâne loc la burdihoc, mai Întâi ș’ mai al treilea, niște chișcari În spuză, știi còle, cu mojdei din cel... Moș Iacob Își zicea poezia - poezie, fiindcă Mătușa Domnica nu ne dădea chiar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o mână, mâine te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr, își despletește gândurile, își radiografiază visele, își despuie moartea, își extro-vertește negânditele, nevăzutele, nesimțitele, negustatele, neauzitele, neatinsele. Fugi, Petre! Cu fiecare ușă deschisă, rămâi mai puțin, iar oboseala de a fi parte din ei te multiplică în milioane de nelocuiri. Ne cunoaștem pentru a ne pierde, dacă nu știm să ne zăvorâm inimile. Petre, întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]