253 matches
-
polurile iar acestea două să ajungă să alterneze democratic la putere (vezi O clarificare politică). Acesta e visul politic al lui Mircea Cărtărescu, politic precaut, echilibrat, mai degrabă de centru. Cît privește dimensiunea culturală a ideologiei, scriitorul se arată nu neinteresat de querella ,boierii minții" VS. ,oierii minții", dar dezamăgit, scîrbit chiar, de falsa miză, de sterilitatea și de arsenalul cu care se poartă ,cearta intelectualilor". Adevăratul adversar - spune amar Cărtărescu într-un articol de o directețe și o sinceritate dezarmante
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
mai găsesc locul din cauza nerăbdării, se foiesc pe scaune, se ridică. Măsoară culoarul în sus și-n jos sau se reazemă cu capul dat pe spate de fereastră și din profil arată ca împăratul Franz Josef. Până și cu cei neinteresați se creează la un moment dat, după o călătorie mai lungă cu trenul, un soi de familiaritate, chiar dacă nu discuți cu ei. Când cobori, le cunoști cel puțin căscatul, un fel anume de a deschide necontrolat gura când dorm, intervalul
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
o istorie orală mai pasionantă decît însăși știința căreia i-a dat naștere. Oameni ai secolului Istoriile de viață, genul cu care aproape ajunge să se identifice istoria orală, își au și ele tipicul lor. Eroii sînt oameni foarte bătrîni, neinteresați de ideea scrierii de memorii, ieșiți din sfera publică și, în general, cu o existență marginală, cel puțin în momentul realizării interviului. Așadar, sînt persoane care n-au nici un motiv să mintă cu bună știință, nu simt nevoia să protejeze
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
modelat personajul lui Griet, seducător prin timiditatea și rezerva sa. Tușa de senzualitate e mai manifestă decât în tablou: fata observă că toată lumea se bucură de plăcerile carnale, inclusiv zeul ei (Vermeer) pe care-l vedea elevat prin artă și neinteresat de astfel de activități mundane, așa că se decide să încerce și ea. Dar să revin la paralela dintre tablouri și film, care nu se oprește la a compune un personaj după deducțiile extrase dintr-o pictură. În ceea ce-l privește
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
și în planul relațiilor internaționale. Impactul său asupra istoriei americane și mondiale în secolul XX poate fi comparat doar cu acela al lui Frankin Delano Roosevelt (un președinte pe care Reagan l-a apreciat în tinerețea sa). Aparent detașat și neinteresat de detalii concrete, dispus să delege responsabilități, mai degrabă decît să le concentreze autocratic, Reagan a luat în serios ideologia. Lupta împotriva a ceea ce el a definit într-un celebru discurs la începutul primului său mandat prezidențial drept imperiul răului
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
lor în pagină". Prin urmare, ce rost are polemica, dacă lucrurile sunt gata clasate, fixate demult în conștiința puținilor inși interesați de ele? În viziunea lui H.-R. Patapievici, cultura română s-a dezvoltat în straturi suprapuse, incapabile de dialog, neinteresate unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
pe care personajele o pasează de la unul la altul. Asta se întâmplă în filmul Oops! Am încurcat borcanele care, fidel schemei de farsă cu gansteri pe care o promite, inversează rolurile: adevăratul detectiv, agentul FBI Pogue, e corupt și complet neinteresat de dezlegarea enigmelor până ajunge să fie implicat într-una care-l va costa viața. Dorința, sau mai degrabă, sarcina "de a ști" revine unui grup de delincvenți francezi; trimiși de șef la Chicago pentru un furt de bijuterii, reușesc
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
ca un prost și un retrograd împotriva căruia, sprijinit de la centru, nu există șanse de reușită. Radu Negrescu așteaptă semnalul din capitală, pentru a ocupa un post de cercetător la un Institut al Academiei. El e scepticul, dezolatul de realitate, neinteresat de luptele mici din sat, false donquijotisme. Viorica Vrabie caută o formă de revanșă față de propriul trecut dureros: deportarea părinților ei în Siberia, unde ea s-a născut (p. 252). Ea reprezintă impulsul înnoirii. Romanul lucrează tot cu scheme ideologice
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
existat vreo inițiativă similară legată de Eminescu, cu atât mai puțin În comunism. Guvernele de după 1989 nici măcar nu și-au pus problema, iar ICR-ul (care a inițiat recent un binevenit program de traduceri din literatura română contemporană) este declarat neinteresat de promovarea „patrimoniului'. Trista realitate a traducerilor În ciuda percepțiilor comune românilor, există un număr relativ restrâns de traduceri În engleză ale operei poetice eminesciene, la rândul lor nesupuse unei evaluări calitative. Iată un scurt istoric al tălmăcirilor englezești - unde cunosc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de a crede pînă în ultima secundă că se poate, că oficialii vor da, totuși, bani, susținerea celor din jur, a Teatrului Național din Craiova, a actorilor trupei, a lui Cornișteanu, a voluntarilor, a celor care am crezut necondiționat și neinteresat în el, cu măsură însă, fac parte din izbînda lui și a Festivalului Shakespeare. Să îi ai, în aceeași ediție, pe Declan Donnellan, pe Silviu Purcărete cu trupa de la "Katona Jozsef" și cu un Troilus și Cresida mare, copleșitor, pe
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
și trei de milioane de oameni ar fi vorbit simultan prin vocea unuia singur. Așa se explică de ce pe Mircea Dinescu îl cunoaște în prezent toată lumea. Îl cunosc, în primul rând, iubitorii de literatură. Dar îl cunosc și cei complet neinteresați de literatură, ca pe un simbol al resurecției anticomuniste. De la înălțimea acestei notorietăți, poetul critică în continuare, nediferențiat tot ce se întâmplă în România în momentul de față. Editorialele sale din Academia Cațavencu sunt un săptămânal croncănit de corb, care
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
cu totul inutilizabile pentru a scoate țară din impas. Mă îndoiesc, de altfel, că echipa constantinesciană și-a propus cu seriozitate așa ceva. Specializați în minciună comunistă (să nu uităm, totuși, că actualul prezident și-a făcut mâna că activist bolșevic!), neinteresați decât de ocuparea fotoliilor moi în care se lăfăiseră ortăcii, cu și fără lampas, ai lui Iliescu, ei s-au crezut, dintr-o dată, o specie de nemuritori. Că ideea de nemurire le va fi venind de la venerabilii șefi țărăniști, se
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
fost și a rămas o afacere, însă nu pentru studenți și nu pentru profesori. S.r.l.-uri conduse, adesea, de analfabeți venali, care-au călcat pentru prima oară într-o universitate direct în biroul de rector (�patroni" incapabili și neinteresați să opereze distincția între o langoșerie și un institut de cercetare) scot profituri de miliarde din negoțul înjositor cu diplome. Excepțiile sunt rarissime - și cu atât mai mult trebuie salutate. Însă media �investitorilor" în învățământul particular e alcătuită din siniștri
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
printr-o scrisoare deschisă actriței Vanessa Redgrave care în autobiografia publicată în Franța vorbește despre "necessité absolue du marxisme", face două excelente portrete, unul lui Noica și celălalt lui Iorga sau ține scurte prelegeri de istorie modernă occidentalului ignorant sau neinteresat îndeajuns de mult pentru a nu-și face păreri eronate (a se citi edulcorate) despre fenomenul comunismului. Marea amărăciune e că exterminările umane de durată și în secret, cu un caracter "realist" nu au impresionat, din păcate Europa, așa cum a
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
bine îndopat cu dulciuri de ceilalți doi, pînă nu a mai fost în stare să meargă pe sîrmă, iar poetului i s-a băgat în cap că se pricepe de minune la desen și la acrobație și a devenit complet neinteresat de literatură. Cam atît cu povestirea. Nu va urma o interpretare a parabolelor de mai sus. Cred că o literatură precum cea scrisă de Alexandru Ecovoiu își provoacă într-un fel aparte lectorul. De fapt, îl îndeamnă să nu interpreteze
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație, le urmează altele de tristețe și dezamăgire în fața spectacolului unei lumi tulburi, în schimbare, al unei lumi neinteresate de artă, de poezie: " Un vers în plus, în minus, nu-i tot aia? Și cine mai citește poezie În jocul tot mai dur de-a puia-gaia?" În ciuda gravității discursului poetic, a întrebărilor despre viață, creație (mai ales), despre necruțătorul
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
este numai european, ci și ariat. Mai mult chiar: poate că în Asia avem noi multe speranțe decât în Europa"...(p. 408). "Dușmanii" Rusiei sunt turcii care îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
a fost deloc la îndemînă să scriu atît de răsfirat, mărturisește Ovidiu Pecican, trebuind să înving ba acuzele de sprijinire a adversarilor (și deci de concurență neloială în cîmpul revuisticii!) formulate de redacția-mamă, ba frînele cenzurate ale unor redactori șefi neinteresați în promovarea revizuirilor, însă foarte implicați în protejarea amicilor lor personali." (Menționez aceste detalii pentru că, în cei cincisprezece ani scurși între timp, asemenea conduite sînt departe de a fi dispărut, ba chiar s-au accentuat, într-un soi de restaurație
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
adolescenților de valorile tradiționale este înregistrată cu tristă luciditate: Cînd îi pomenesc de un episod de cei 10 ani în care noi doi am împărțit atîtea experiențe (povești, plimbările prin cartierele Ťnoastreť, gustări la restaurantele Ťnoastreť, muzee, spectacole), răspunde indiferent, neinteresat. E un adolescent care parcă n-are trecut și nu se proiectează în viitor. Trăiește momentul în spiritul plezirismului lejer, bucurîndu-se fără elan de avantajele societății în care trăiește: mașina, party-urile. M-am întristat văzînd copilul jucăuș și dornic de
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
Erau 31. Își terminaseră treburile, întrunirea la care participaseră decursese frumos, se desfășurase fără incidente majore, ba dimpotrivă cu satisfacții și multe emoții. Pentru unii chiar foarte multe. El ședea în capul mesei, dichisit, nevoie mare, impozant și părând oarecum neinteresat de toate cele din jur. Era un fluture, adulat de unele, detestat de altele, dar era fluture și, ca orice fluture, cu gând de zbor din floare în floare. Și nu îi vom da nume, îi vom spune doar atât
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
care a adus-o, pentru că, explică el: “Orice lucru făcut cu dăruire și trudă atinge perfecțiunea”. Fiecare primește pâinea în felul său, unul, mirat că a primit-o, de parcă ar fi cerșetor, altul recunoscător, unul flămând, celălalt sătul și destul de neinteresat. Un altul se simte umilit, iar celălalt mândru că a fost ales să poarte pâinea în brațe. Pe altul îl îmbie la romantism, la visare. Ce poate fi mai promițător, mai îmbietor, decât o pâine caldă, primită în brațe, într-
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
a existat vreo inițiativă similară legată de Eminescu, cu atât mai puțin în comunism. Guvernele de după 1989 nici măcar nu și-au pus problema, iar ICR (care a inițiat recent un bine-venit program de traduceri din literatura română contemporană) este declarat neinteresat de promovarea "patrimoniului". Trista realitate a traducerilor În ciuda percepțiilor comune românilor, există un număr relativ restrâns de traduceri în engleză ale operei poetice eminesciene, la rândul lor nesupuse unei evaluări calitative. Iată un scurt istoric al tălmăcirilor englezești - domeniu în
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
de toate, m’a uimit justețea, „maturitatea” ideologică progresistă la R., acum 25 de ani. Parcă e o carte scrisă abia eri și cu toate precauțiile și considerentele care constitue armătura unui romancier indigen de azi. Dar chiar pentru cititorul neinteresat de buna aplicare a formulelor obligatorii, felul de a pune problemele din cartea amintită pare justă, veridică și interesantă. Cartea, dealtfel, e foarte prost scrisă, fără nici o preocupare de stil - sau cu preocupări eronate - fără simț pentru ritmul epic, economia
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
care Curtea Constituțională ar trebui să o ia în calcul este validarea referendumului. Fostul șef de stat aduce patru argumente și cataloghează neparticiparea la vott drept "lașitate": "Contează legea majorității, a celor responsabili care își asumă riscul votului. Nu cei neinteresați de soarta cetății contează, cu atât mai mult nu lașii care nu-și asumă exprimarea opiniei în asemenea confruntare. Decizia boicotului luată de domnul Băsescu și de adepții săi e decizia unor lași care s-au temut de opinia cetățenilor
Ion Iliescu: Laşii nu contează, iar CC trebuie să valideze referendumul () [Corola-journal/Journalistic/43275_a_44600]
-
Cred că e Azzuro, a lui Celentano. Mai butonez nehotărâtă până la primul refren și o zbughesc înapoi înăuntru. Michele e pe scenă, Francesco bate entuziasmat ritmul în fața scenei. Sunt din nou în lumea și limba lor. Restul populației îi privește neinteresată. Totuși, pentru câteva minute, locul a prins viață. Și băiatul e ca la el acasă acolo sus, cu microfonul în mână. Se întoarce lângă mine și mă întorc și eu la dilemele mele. Îmi răspunde senin că mi-a spus
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]