10 matches
-
Critica de neconstituționalitate care vizează pretinsa renunțare a statului la politica de asistență socială este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează. Statul social reprezintă rezultatul confruntării principiilor care stau la baza statului de drept clasic, neintervenționist cu cele care fundamentează ideea de justiție socială și pune în centrul preocupărilor sale valorile sociale, aspect care este de natură a conferi cetățeanului sentimentul demnității, prevenind, în același timp, excluderea sau marginalizarea socială a acestuia. În continuare, Curtea observă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237577_a_238906]
-
în teza potrivit căreia progresul social-economic reclama utilizarea venitului național pentru dezvoltarea industriei și comerțului, în loc să fie irosit pentru activități neproductive. Rolul finanțelor publice constă în asigurarea resurselor necesare funcționării instituțiilor publice. În perioada de după primul razboi mondial, locul statului neintervenționist a fost luat de statul intervenționist. Finanțele publice devin un mijloc de intervenție în activitatea social-economică, de exercitare a unei influențe pozitive pentru organizarea întregii activități. Maurice Duverger, referindu-se la statul modern din secolul nostru, scrie că acesta "nu
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
el, cît și cele care Îl au ca erou. Istoria acelor locuri, În toată absurditatea ei sîngeroasă, era, În mare, rezultatul luptelor duse de oameni pentru a-i păstra memoria. Războaiele ca atare nu erau opera lui: politica sa este neintervenționistă. Deseori i se pune În cîrcă măcelul, dar el nu găsește nici o plăcere În el. Cum nu Îl găsește, de altfel, nici deosebit de respingător: un cîmp plin de stîrvuri sau un oraș În flăcări au o anumită frumusețe a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi modificat radical relațiile de proprietate din mediul rural În virtutea drepturilor de proprietate de tip burghez și a libertății contractuale. Deși această propunere prefigura anumite practici din Franța modernă, mulți revoluționari au respins-o pentru că se temeau că liberalismul neintervenționist de care dădea dovadă ar permite marilor proprietari să recreeze ierarhia feudală sub o nouă mască. În aceste condiții, Napoleon a ordonat reexaminarea chestiunii, responsabil cu aceasta fiind Joseph Verneilh Puyrasseau. În paralel, deputatul Lalouette a propus să se facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Sume care se transferă mai departe În inflație și impozite crescute pentru contribuabili. De fapt, Întrebarea nu este neaparat cât costă, ci și cine va plăti pentru această criză. Deși s-a atras atenția În nenumărate rânduri că o politică neintervenționistă nu ar face decât să prelungească durata crizei, cu argumente derivate din experiența recentă din Japonia, În care criza s-a Întins pe o distanță de zece ani, totuși continuă discuțiile legate de mărimea costurilor pe termen lung, deși experiența
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
măsurile din această categorie sunt: taxe retaliatorii și tactici de amânare indefinită. În al doilea rând, pe cale politică, prin folosirea canalelor diplomatice; în această categorie intră restricțiile voluntare la export (Rugman, 1996). Tot Rugman (1996) recunoaște că un mediu economic neintervenționist reprezintă optimul de gradul întâi, dar susține că, din perspectivă națională, poate fi mai eficient să se aplice strategii intervenționiste în anumite cazuri, și anume: monopol, externalități și eșecul pieței, industria în curs de formare, compensarea pentru imperfecțiuni nenaturale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
asemenea, și de o educație pozitivă. Însăși educația negativă este totuși "educație", adică un ajutor conștient dat copilului pentru a-i înlesni creșterea puterilor fizice și psihice conform unui scop, departe de influențele nefaste ale societății corupte. Astfel, această pedagogie neintervenționistă, negativă, devine una pozitivă. De îndată ce educatorul lui Émile trebuie să-și pună pedagogia în aplicare, aceasta își pierde caracterul negativ. Dacă Rousseau spusese la început: să lăsăm natura să evolueze singură, imediat va spune: să apărăm natura, să o sprijinim
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
să dea copilului ocazia de a dobîndi singur cunoștințele și a lua pozițiile folositoare desăvîrșirii și deci vieții sale prezente și ulterioare. Pe măsură ce elevul crește în vîrstă, educatorul intervine mereu mai activ, acționînd în locul naturii și corectînd-o chiar. "Educația negativă, neintervenționistă, la Rousseau, trebuie interpretată ca un intervenționism prevăzător, delicat, chibzuit, un intervenționism care nu violentează psihologia copilului, ci ține socoteală de ea, și aceasta într-un dublu înțeles: Rousseau caută mai întîi ca fiecare cunoștință, deprindere sau stare emoțională să
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și a “frăției creștine” dintre suverani, atunci și politica externă a Marii Britanii a părăsit vechea rezervă, devenind mai activă, fără a elimina însă prudența obișnuită. Astfel, lordul Castlereagh, Secretarul de stat britanic al Afacerilor, s-a plasat pe o poziție neintervenționistă, redactând celebrul document intitulat State Paper (5 mai 1820), în care sublinia că “Niciodată [ Sfânta Alianță ] nu a fost destinată a fi guvernul lumii sau superintendența afacerilor interne ale altor state”. Ulterior, după ce Congresele de la Troppau și Laybach au reafirmat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
organizat în acest sens, Lewin și colaboratorii săi au pus mai multe grupuri de copii în cursul îndeplinirii unor activități de "club" pentru confecționarea unor măști de teatru să treacă prin trei feluri de stiluri de conducere (autoritară, democratică și neintervenționistă "laissez-faire"). Pentru a se evita intervenția factorului de personalitate, adulții care conduceau aceste grupuri (monitori, lideri) au practicat, pe rînd, cele trei stiluri de conducere (13, pp. 196-227). În ce constau acestea? Toate acțiunile elevilor erau ordonate de monitor în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]