18 matches
-
23 august 1944. Cu toții copii învățătorului Ion (Iancu) Arnăuțoiu și al Laurenției, născută Diaconescu. Părinți arestați de nenumărate ori, plimbați din închisoare în închisoare, ce aveau să moară acolo, fără să-și mai vadă vreodată copiii. Doamnei Elena Ion Arnăuțoiu, “neintimidată” de faptul că era singura femeie din prezidiu, i s-au alăturat d-nii Florin Tecău, președintele consiliului județean Argeș, Sergiu Rizescu, președintele AFDPR Argeș, Octavian Bjoza, președintele AFDPR și subsecretar de stat cu problemele revoluționarilor și foștilor deținuți politici, viceprimarul
Inaugurare monument Haiducii Muscelului by http://uzp.org.ro/inaugurare-monument-haiducii-muscelului/ [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
luați prizonieri. Kriemhilda cere impetuos restituirea comorii care aparținuse de drept lui Siegfried. În replică, Hagen spune că va dezvălui unde este ascuns tezaurul nibelungilor numai după moartea suzeranului său Gunther. Kriemhilda dă poruncă ca fratele ei să fie ucis. Neintimidat de manevră, Hagen refuză și în aceste condiții să dea la iveală locul comorii, iar femeia îi retează capul chiar cu Balmung, sabia lui Siegfried, cu care se încinsese Hagen în semn de supremă sfidare. Hildebrand, maestrul de arme al
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
ar trebui să oblige dacă nu obligă sensul celor sancțiunate. Vom proba că e așa. Pentru ca un lucru să esiste trebuie să se întrunească mai multe condițiuni. Astfel, legea rezultă din trebuința poporului, din voința lui și din legiuirea liberă, neintimidată, a acelei voințe. Este sancțiunea, acuma, o condițiune de esistență a unei legi ori nu? După noi, nu - cel puțin putem constata că legal poate rezista poporul voinței domnitorului, domnitorul voinței poporului, ba. Va să zică, sancțiunea nu e condițiunea de esistență
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea o dată pe săptămână? O plătesc. Vreau să arate bine. Urmează să mă căsătoresc curând. O să încercăm să vă facem pe plac, domnule, I-a răspuns ea iar lui nu i-a scăpat batjocura tonului ei. Femeia arăta dârză și neintimidată și el a privit-o lung, a mormăit ceva și și-a luat pălăria. La revedere, Mamă. La revedere, băieți. Și luați de-aici rahaturile astea, a spus Simon, și a împrăștiat acele pe jos când a tras de cuvertură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cotidiene numeroase articole de atitudine democratică, fapt care îi atrage o campanie furibundă de insulte și amenințări din partea extremei drepte. Legionarii îi ard demonstrativ cărțile în piețe publice. Primește acasă, drept avertisment, un exemplar al romanului Baltagul despicat cu toporul. Neintimidat, continuă să scrie și să publice alte cărți, toate pătrunse de umanism: Ochi de urs (1938), Valea Frumoasei (1938), Morminte (1939), Divanul persian (1940), Vechime (1940), Ostrovul Lupilor (1941). După moartea primei soții, cu care a avut unsprezece copii, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
glorie ale magazinelor de produse casnice, consignațiilor și magazinelor universale, când spațiul cumpărătorului și cel al vânzătorului erau bine definite și separate. Astăzi noul curent de „vânzare deschisă” plasează aproape toată marfa astfel încât noi să o putem mirosi și atinge, neintimidați de vânzători. În 1960, 35% din magazinele Sears mai păstrau încă acel stil vechi de expunere. Astăzi sunt mai puțin de 15%. În ziua de azi aproape că nu mai are rost să întrebi un vânzător dacă un produs pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
întrebările fundamentale despre evoluția mentalităților, au fost dintru început sădite, o spunem din nou, în stilul de lucru al Cercului studențesc de către profesorul Mihai Nichita: armătura științifică fără cusur, dar și imaginația creatoare a acestui îndrumător de vocație, neobosit și neintimidat de presiunile din deceniile totalitare, au făcut ca, timp de treizeci de ani cît l-a păstorit, forul de efervescență juvenilă al clasiciștilor să atragă magnetic pe cei dotați. Creativitatea acestora a fost stăruitor încurajată apoi de următorii îndrumători, Ilieș
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
subtextul acestei certitudini se află încrederea pe care o am în romanele mele. Am muncit foarte mult la ele, cu toată seriozitatea posibilă și, în ciuda nesfârșitelor războaie cu cenzura sau mai exact, cu cenzurile, am scris ca un om liber, neintimidat de agresivitatea celor ce dictau "ce merge" și "ce nu merge". După Revoluție am avut mari surprize. Mari și așteptate surprize. În presă, la unele cursuri universitare, au început să fie minimalizate sau etichetate caraghios: "cărți datate", "greu de citit
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se facă, dar procesul literaturii române din timpul comunismului se face, aproape exclusiv prin strădania acestui critic literar sensibil și delicat despre care credeam, înainte de 1989, că nu poate decât să miroasă literatura ca pe-o floare. Consecvent cu sine, neintimidat de reacțiile violente pe care le provoacă (și cărora le răspunde cu calm), el înaintează imperturbabil, hotărât să-și ducă la bun sfârșit acțiunea de reevaluare a vieții literare de după război. Tenacitatea sa o amintește pe aceea a abatelui Faria
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
valah (1954-1958), Conversațiile mandarinului valah (1956), Crugul mandarinului valah (1956-1957), Cronica mandarinului valah (1956). Trebuie spus însă că această împărțire nu are, practic, cine știe ce semnificație, întrucât autorul, indiferent de caietul în care scrie, este mereu același comentator lucid și dezlănțuit, neintimidat de nici o restricție, al evenimentelor trăite de el ca protagonist sau martor. De fapt, este vorba de 600 de pagini de fervoare intelectuală și de patetism dus până la paroxism, care pot fi citite în orice ordine, dar care, în mod
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
o plicticoșenie feroce. Ce mă interesează cît e Cola și cît e uleiul?!, aș spune, în stilul filmului. Dacă vreau să aflu, merg la prăvălie, nu la cinema! Am revăzut, de curînd, filmul la "Lira"; cei cîțiva minori din sală, neintimidați de faptul că filmul e "nerecomandat sub 18 ani", agitau cu voioșie, la ieșire, replici din film, gen: "Mă, tu cînd te c..., dimineața sau seara?" Atît au reținut, ei, din film, atît le-a dat, lor, filmul. Sigur, s-
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
creeze un public stabil și să dureze. Plecarea unui critic Aflăm din Ramuri (nr. 6) că a murit criticul literar clujean Virgil Ardeleanu (n. 1932), component al grupului de la "Steaua", revista unde s-a manifestat ca "un condei alert, polemic, neintimidat de numele sonore". Astfel îl caracterizează poetul Adrian Popescu, fost coleg de redacție, care mai vorbește în "Ramuri" despre "firea deschisă, dezinhibată" a criticului, despre aerul său de "rebel etern", despre cărțile sale "unde oralitatea, firescul, directitatea, tonul răspicat, nodul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
reflecții naratoriale cam siropoase asupra iubirii, nuvela este melodramatică, artificială și chiar involuntar parodică". Același ochi exigent se aplică și asupra produselor epocii în curs, înfățișate, e drept, pe sărite, însă nu expeditiv, ci cu o onestă concentrare a atenției. Neintimidat de monumentalitatea aparentă a Istoriei lui Marian Popa, criticul e de părere că "marile ei defecte" îi copleșesc "calitățile sau pur și simplu le anulează". Numele în temeiul cărora s-a operat selecția și gruparea scriitorilor ar fi "eclectice și
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
să fie anchetat și Hawkins s-ar fi uitat cu insistență la el în încercarea de a-l face să-și piardă cumpătul înainte de a începe interogatoriul propriu-zis. Rezultatul era cumva ratat din cauza faptului că Hugo era din naștere de neintimidat. În plus, scaunele erau așezate sub platforma pe care dormeam, deci Hugo era parțial în umbră. —Hawkins, acesta este Hugo Fielding. Joacă în spectacolul pentru care fac mobilele, zisei eu, fără menajamente. Hugo, el este detectivul inspector Hawkins, un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
petrecusem mai mult timp împreună, și-a luat inima în dinți și mi-a spus, așa într-o doară, că îl inimidez. Mă uitasem lung la el și mă minunam pentru că îl crezusem tot timpul una dintre cele mai de neintimidat persoane de pe planetă. Ce aveți, fraților, cu toții? Nu țip, nu bat din picior, nu sunt autoritară în niciun fel, nu fac pe deșteapta. Habar n-am, mi-a spus omul, n-aș putea explica, ai așa, un nu știu ce care atrage
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și povățuitor adevărat trebuie să fie auzul și obiceiul după care se vorbește” (s.n.) Se va vedea din versurile citate mai jos că auzul nu Înșală pe stihuitor, dar obiceiul limbii s-a schimbat Între timp. Rămîne simțirea (patima) nediminuată, neintimidată de potopul de nenorociri căzute pe capul ei. Ea inventează mereu poezia, Întemeiază ființa, provoacă scrisul. Scriitura nu este, la Conachi, gratuită, poetul nu scrie niciodată (cel puțin așa spune) pentru „pricini străine”. N-are spor, mîna se oțărăște, mintea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]