53 matches
-
pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
să-i disculpe pe fondatorii doctrinei, care ar fi fost, pasămite, denaturată de urmași. E o tentativă sortită eșecului. Nimic nu poate fi denaturat dacă nu conține morbul denaturării. în chiar clipa așternerii pe hîrtie a sintagmei "dictatura proletariatului", mitralierele, neinventate încă, s-au auzit deja răpăind. Marx și Engels n-au crezut că societatea fără clase se va instaura printr-o bătaie cu flori. S-a schițat, în anii declinului, o cosmetizare a doctrinei, prin căutarea în cuprinsul ei a
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
național British există un spațiu larg destinat istoriei scrisului din întreaga lume. Cuburi enorme de granit sau paralelipipeduri pe care sînt săpate mesajele vremii, îți atrag atenția asupra contrastului uriaș dintre materia dură și extrem de grea jucînd rolul hîrtiei, (încă neinventată) și fragilitatea, însemnătatea celor comunicate. Nu știu dacă vreun poet mai glumeț al epocii respective, (nu chiar de piatră) să fi cărat pînă în pragul iubitei, sau să se fi încumetat să-i trimită blocul de granit enorm, pe care
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
cărări, își așază capul în mâini, îndreptându-și cugetul aupra lucrurilor cu adevărat importante și-i cere drumului să nu o greșească. Privind înapoi, găsește o urzeală de linii frînte care ar fi trebuit să fie cercuri, plânsul unui ochi neinventat și imagini esențiale prinse pe iris. Ascultând în urmă, află oameni sau chipuri care îi strigă ori îi șoptesc îndemnul la viață și-i țin deasupra cerul fără nori, cu soare pentru înțelepciunea din zori. Îndrăznind visul, el dă răspuns
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
am propus. Ne futem tăcut. — Nu-mi plac bărbații, mi-a spus calmă. Sunt un bărbat special, am asigurat-o. Pot să stau în cap... Știu turcește. Am degete comice la picioare și unghii cu versete gravate în limbi încă neinventate. Pot să pronunț cinci feluri de h, plus cel etrusc... ...și am mai comandat două whiskey-uri. Am tras un gât mare, pentru curaj, și i-am spus: — Dacă vrei, mergem împreună la femei. în „cartierul roșu“, quartier chaud, rânduri rânduri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rostirea cuvintelor pozitive poate duce la o transformare de viață, la cea mai mare victorie a existenței noastre. În copilărie alegeam un cuvânt și îl repetam la nesfârșit, până ce își pierdea sensul. Silabele... păreau ca dintr-o limbă străină, încă neinventată sau demult părăsită.... Continuam să repet același cuvânt până la completa lui descărnare, până nu mai rămânea din el decât osul alb, fragil, o falangă ridicată spre cer..." (În căutarea esenței). Astfel dematerializate, cuvintele sunt visate, salvate, protejate. Spre deosebire de "cuvintele impuse
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
lovea nicovala, fierul nu voia să ia chip, râdea deformat ca vioara lui Paganini, scânteile deveneau bemoli, portativul se ondula hidos, nefiresc de încrâncenat, băutura muzicală nu se termina niciodată din paharul fanteziei combinațiilor simfonice, trilurile erau ale unei păsări neinventate de Dumnezeu, dar create, spre mirarea Lui, de Satelitu, într-o partitură pe care o ascultau, opriți din stereotipia divină chiar îngerii, așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fost cuvintele, dar și necuvintele. Nedefinitul, negînditul. Vidul. El și-a deschis ochii spiritului spre un univers aflat dincolo de acest univers pe care îl putem, într-o măsură infimă, imagina. Ar trebui să fim înzestrați cu o infinitate de simțuri „neinventate”, cum spune Nichita Stănescu, de ere și să posedăm nu numai un intelect mult superior nouă, dar și un suflet pe măsură pentru a descifra legile după care se călăuzește forța divină ce guvernează universul. Revelațiile noastre sînt simple încercări
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
în obiecte mici Așa cum ar fi vrut ea să curgă netulburat în marea clocotitoare de vise Până azi cicatricea din degetul arătător E mărturie că totul s-a întâmplat de-adevărat într-o noapte cu stele și cruci Când animale neinventate forfoteau în grădina din spate Și țintuindu-mă cu ochii lor fosforescenți Mă obligau să le admit existența Să le fac loc în camera strâmtă unde toți abia așteptau Să se termine tot circul acela și să treacă la masă
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
corespunzătoare infinității de secvențe pe care le parcurg fără să le pot consemna, aș face din Stațiunea o carte pe care nu ar putea să o cuprindă nici o bibliotecă din lume. Toate la un loc. Nici toate computerele inventate și neinventate încă. Ar fi o carte imposibil de cuprins într-un spațiu finit. Bineînțeles, dacă aș avea și o iuțeală pe măsură în ale scrisului. Trebuie găsit un sistem de comunicare nou. Cuvântul denaturează; falsifică sensuri și esențe; scrisul și vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putere de abstractizare de care dă dovadă, stilul Corinei Petrescu amintește de cel al lui Nichita Stănescu și Ion Barbu. Iată o definiție a poeziei, în viziunea celui dintîi: „...poezia nu este lacrima/ ea este insusi plansul,/ plansul unui ochi neinventat,/ lacrima ochiului/ celui care trebuie sa fie frumos,/ lacrima celui care trebuie sa fie fericit.” Firul comun al stihurilor Corinei Petrescu și ale lui Nichita Stănescu este marcat de acelașidramatism al afirmațiilor, ce ține de realism, de aceeași complexitate a
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Adelei Adrianei MOSCU și nu va regreta. Sunt surprins plăcut să citesc un altfel de poezie, o poezie ce aduce în fața cititorului valențe incredibile, ce par venite direct din Paradis. Asocierile atât de măiestrit interpuse în versuri, încântă printr-o neinventata rimă ce te face să-ți creezi fără să vrei un nou Univers. Universul acesta este poezia foarte interesantă și atractivă a poetei Adela Adriana MOSCU. Pentru a înțelege versurile distinsei poete, este absolut necesar să fi trăit anumite stări
POEZIA DANSULUI, DANSUL POEZIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360785_a_362114]
-
mare de ocean de tâmplă aburind într-un vers dăruiește-mi Doamne uitarea pictor desăvârșit te implor conturează-mi-o pe pânza cunoașterii până când inima îmi va elibera glasul ei din petalele noi ale florii vieții renăscută în crângul cuvintelor neinventate uitarea Doamne uitarea... imagine: "martor efemer" Referință Bibliografică: uitarea Doamne uitarea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1051, Anul III, 16 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
putere de abstractizare de care dă dovadă, stilul Corinei Petrescu amintește de cel al lui Nichita Stănescu și Ion Barbu. Iată o definiție a poeziei, în viziunea celui dintîi: „...poezia nu este lacrima/ ea este insusi plansul,/ plansul unui ochi neinventat,/ lacrima ochiului/ celui care trebuie sa fie frumos,/ lacrima celui care trebuie sa fie fericit.” Firul comun al stihurilor Corinei Petrescu și ale lui Nichita Stănescu este marcat de același dramatism al afirmațiilor, ce ține de realism, de aceeași complexitate
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului By Talpalaru Mihăiță VOLATILIZAT sărut, nesărutat, plivit, strâns, strivit, măcinat, într-o clepsidra goală de timp, împrăștiat pe buze necoapte, virgine nude, învesmântate cu inexistentă bicolora, frântă-ntre două stele, neinventate. cotropit, pustiit, năruit între uitare și negare, m-am aruncat de pe mine în gând sinucigaș, autoexilat din actul de naștere, pierdut într-un mausoleu fără memorie, mormânt săpat de picioare străine. culcat pe o idee de inimă, crescută în spate
VOLATILIZAT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351564_a_352893]
-
război de uzură, poezia, adorabila fiară, adâncește și împlinește misterele esențiale ale lumii, conducând eul interior spre tensionate victorii asupra efemerului și perisabilului: Poezia: Adorabila Fiară / Colții năuntru, doar ochii-nafară / Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă / Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere / Trăznete, curcubee și lanuri singuratece / Cireșii în floare, muguri în devenire / Zăpezi neninse și ape neatinse / Sunete neauzite, nerostite, nenăscute / Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții / când cuvintele aleargă în fața ta / Fără lesă. („Întâlnire de gradul
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
așterne sensul... fire mărunte de păr lovesc timpul cu vârfurile. secundele plesnesc de fericire într-un bob de grâu, din umbra firimiturii uscate de pâine. săracul ascultă Liturghia cu palma căuș la ureche. adună sunetul mării. păstrează neatins țărmul iluziilor neinventate... Referință Bibliografică: tot iluzie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 453, Anul II, 28 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TOT ILUZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357942_a_359271]
-
și cerneală cam șuie” (Ars poetica). Poeta revine altundeva asupra temei sale predilecte, considerînd-o trăire plenară, dar și integrare în originar: „Poezia: Adorabila Fiară/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară/ Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă/ Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere,/ Trăznete, curcubeie și lanuri singuratece/ Cireșii în floare, muguri în devenire,/ Zăpezi neninse și ape neatinse/ Sunete neauzite, nerostite, nenăscute/ Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții/ Cînd cuvintele aleargă în fața ta/ Fără lesă” ( Întîlnire de gradul
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
în câte 12 poeme fiecare, constituindu-se în secvențe importante pentru textura întregului. Arhitectura rotundului este evidentă la toate nivelurile. Pătrunderea în miezul „Poeziei Tăcerii”este posibilă numai intuind plurivalența simbolurilor și decriptându-le în contextul în care apar: „Acolo sus, neinventat încă,/ Poetul e glonțul de zăpadă al Cântecului!/ Feriți-vă!/ Devenit sunet e atât de aproape,/ un zeu răstignit,/ în scoica sidefată a mării,/ Apocalips al silabelor,/ între care lumina furtunii alege,/ pentru ospățul de taină,/ pe țărmuri,/ una...” Carte
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
treaba asta mi-a scos ochii din cap ... țap, dulap, ciorap, mâncat ... I-am căutat prin toată casa bâjbâind și am dat de ei în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține minte trei cuvinte ... Specialistul în aspirine neinventate, trăia starea marinarului aflat într-un submarin în derivă și cu o găurică-n tablă. Disperat, își puse degetul la frunte, de parcă ar astupa găurica fatală. - Ai multe probleme, domnule!... - Stați că n-am terminat ... păcat, terminat, scufundat ... Mi-a
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > POETUL Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 960 din 17 august 2013 Toate Articolele Autorului POETUL Tânărul Miorel Tăbâltoc gândea, mai bine zis caligrafia, într-un caiet dictando, un cuvânt încă neinventat, pentru că în creier avea un gol deplin, iar muza poeziei stătea pitulată cine știe unde de frica unui nou viol. Drama tânărului poet începuse în clasa a VIII-a când, de ziua Femeii, scrisese o poezie înduioșător de naivă, care a fost
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
ora șapte“. Oricât ar părea de curios, acesta este singurul caz în care se vorbește despre un poet pe care talentul său l-a îmbogățit. Tânărul Miorel Tăbâltoc gândea, mai bine zis caligrafia, într-un caiet dictando, un cuvânt încă neinventat, pentru că în creier avea un gol deplin, iar muza poeziei stătea pitulată cine știe unde de frica unui nou viol. Drama tânărului poet începuse în clasa a VIII-a când, de ziua Femeii, scrisese o poezie înduioșător de naivă, care a fost
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
ZIDI ÎNTR- UN POEM Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului albastru cu ferestre spre viitor și terasă la mare goală de tine te voi zidi prin cuvinte nefolosite și sentimente încă neinventate poate nu va fi cel mai înalt poem din univers dar o să fie doar al tău până la muțenia timpului iar uneori din singurătățile mele voi poposi obosit în camera de oaspeți la parter te voi zidi iubito într-un poem
TE VOI ZIDI ÎNTR- UN POEM de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377673_a_379002]
-
și aia incertă bătaia de clopot de la miezul nopții când se-ncalecă stelele -ntre scânteieri și căderi aleatorii forțate fără nicio logică pentru că nici nu trebuie ne-am putea măsura altfel timpul cu globulele aranjate-ntr-o altă formulă chiar neinventată încă dintr-un acvariu de pe vremea când îl credeam ocean de înotam în liniște fără instanța moralei sau era colivie cât putea cuprinde din cer dar îndeajuns pentru zbor înalt cum n-a mai fost vrând câteodată să țopăim dinăuntru
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
tragică a omului, în general, a poetului, în particular, îi provoacă permanent limitele, adevărul vieții se sustrage uneori cuvântului când inspirația i se refuză: „...stă acum ca un ceas neîntors/ și așteaptă Pasărea Vorbitoare/ să-i ciugulească din urma pașilor/ neinventatele cuvinte”. Poetul nu are de înfruntat, înțelegem, atât realitatea, lumea cu poveștile ei, cât virtualitățile cuvântului - „neinventatele cuvinte”, pe care doar creația le poate însufleți. Pentru Ion Iancu Vale, poetul este asemenea unui izvor în care „lăcrimează un înger”, „sechestrat
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]