KorAP: Find »[drukola/base=neinversat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 >

24 matches

Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486

include centromerul, iar ambele rupturi se produc într-un singur braț al cromozomului. Inversiunea pericentrică include centromerul și există un punct de rupere la fiecare braț. O inversiune cromozomială poate fi moștenită. Ea poate fi „balansată“ atunci când toate genele segmentului neinversat sunt conținute în segmentul respectiv, sau poate fi „nebalansată“, ceea ce înseamnă că unele gene sunt pierdute sau duplicate. O inversiune balansată nu are consecințe patologice, în schimb o inversiune nebalansată este anormală și se asociază cu întârzieri de dezvoltare și

Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

al influenței slavonei bisericești. Atât studiile Adinei Dragomirescu, cât și cele ale Rodicăi Zafiu scot în relief ideea că ponderea inversiunilor în româna veche este relativ exagerată în studiile tradiționale și atrag atenția asupra faptului că rata inversiunilor (față de structurile neinversate) este de aproximativ 10%. Vom îmbogăți această statistică în §3.2 infra, introducând o serie de criterii suplimentare. În fine, Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) disting două tipuri de structuri cu inversiune (encliză a cliticului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v), iar în cele inversate se preferă selecția infinitivului lung verbal (cf. Vrear-ară în PH.1500-10: 123v) (v. și Onu 1965). Autorii explică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negației se datorește influenței străine originale asupra traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric (în ambii conjuncți) (83) sau asimetric, cu inversiune în primul conjunct și structură neinversată în cel de-al doilea (/ următorii conjuncți, pentru coordonarea cu mai mult de doi termeni) (84); a se observa și faptul că inversiunea imperativă este facultativă în al doilea conjunct (84a-b). Distribuția asimetrică de celălalt fel, cu non-inversiune precedând inversiunea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prezentat pe ultima coloană a tabelului; - în a doua coloană din dreptul fiecărui text, se face raportare la totalul structurilor de fiecare tip (cât la sută din toate perfectele compuse de forma căutată din text se inversează și câte apar neinversate?); în condițiile bunei reprezentări în text a ambelor forme, rezultatele din a doua coloană sunt mai relevante pentru a testa frecvența inversiunii pe tip de auxiliar, pentru că scot în relief disponibilitatea fiecărei forme de a se inversa prin raportare la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din totalul structurilor cu auxiliar și verb lexical; dintre inversiunile din text, un procent egal îl au inversiunele cu auxilarul de viitor și inversiunile cu perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92.31% sunt neinversate. Dată fiind reprezentarea echilibrată a perfectului compus și a viitorului în CCat.1560, putem conchide că auxiliarul de perfect compus și cel

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92.31% sunt neinversate. Dată fiind reprezentarea echilibrată a perfectului compus și a viitorului în CCat.1560, putem conchide că auxiliarul de perfect compus și cel de viitor se inversează într-o proporție relativ egală. Acest text nu prezintă deci diferențe semnificative între cele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
precum CPrav.1560-2 este nereprezentativ, întrucât există o profundă disparitate între prezența perfectului compus și prezența viitorului în acest text (0.88% perfect compus, 99.12% viitor) și un număr foarte mic de inversiuni (3.54 %, față de 96.46% structuri neinversate). Atestarea foarte rară a perfectului compus nu permite generalizări privind posibilitățile de inversare (de fapt, singura atestare a perfectului compus este inversată, ceea ce conferă inversiunii perfectului compus o rată de 100 %, rezultat care însă nu este relevant statistic). În categoria

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
viitorului 27.(27)% / 72.(72)%); AA.1708 (2 inversiuni din 60 de ocurențe); ACP.1714 (text fără inversiuni de tipul celor căutate). Remarcăm însă numărul mare de structuri inversate în Fiz.1693, care depășește procentual cu mult numărul de structuri neinversate (94.74% / 5.26 %); textul nu poate fi însă considerat reprezentativ, date fiind următoare fapte: (i) este un text scurt; (ii) există destul de puține structuri analitice (o = 19). Interpretare globală. Prin referire la principalul obiectiv al acestei subsecțiuni (i.e. de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Tabelul 1 - Poziția auxiliarului (ocurențe) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total V-AUX AUX-V Total V-AUX (inversiuni) AUX-V (structuri neinversate) Sec. 16 CCat.1560 1 11 12 1 12 13 2 23 25 CPrav.1560-2 1 0 1 3 109 112 4 109 113 FT.1571-5 1 5 6 6 21 27 7 26 33 DÎ 48 510 558 11

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text raportare la: Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total perfect compus V-AUX AUX-V Total viitor V-AUX inversiuni AUX-V structuri neinversate Sec. 16 CCat.1560 total 4 % 44% 48% 4 % 48% 52% 8% 92% 100 % (o = 25) formă 8.(33) % 91.(66)% 100% (o= 12) 7.69 % 92.31% 100% (o=13) CPrav.1560-2 total 0.88 % 0 % 0.88% 2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1517) 13.15% 86.85% 100% (o = 631) Secolul Text raportare la: Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total perfect compus V-AUX AUX-V Total viitor V-AUX inversiuni AUX-V structuri neinversate 3.2.2 Inversiunea ca manifestare a unei gramatici V2 reziduale în româna veche În secțiunea anterioară, ne-am concentrat asupra unor aspecte mai generale ale inversiunii în româna veche. În continuare, ne propunem să aplicăm diagnosticele discutate în §3

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
so are associated with polarity focus", Alboiu, Hill și Sitaridou 2014: 5; v. Giugea și Remberger 2012). Corpusul cercetat nu confirmă această predicție: deși inversiunea este frecventă în interogative directe (90) (inclusiv în cele subordonate față de verba dicendi, (90h-i)), structurile neinversate sunt, de asemenea, posibile (91). (90) a. Venit-ai încoace ainte de vreame a munci noi? (CC1.1567: 65v) b. oare afla-va fapte bune pre pământ? (CC1.1567: 242r) c. O, blajine Evante, dară pute-voiu merge până la raiu? (A

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
statistice care întăresc ipoteza că inversiunea nu este obligatorie în interogația totală. Lucrând pe un corpus reprezentativ de limbă veche (care se suprapune în bună parte cu corpusul utilizat de noi), Gheorghe (2016) prezintă următoarea statistică pentru diviziunea inversiune / structură neinversată pentru interogația totală: 70% inversiune / 30 % structuri neinversate. E drept, Gheorghe (2016) ia în considerare și întrebările totale negative (92); am subliniat mai sus ideea că negația blochează în general inversiunea din motive care țin de localitatea deplasării verbului, astfel

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
obligatorie în interogația totală. Lucrând pe un corpus reprezentativ de limbă veche (care se suprapune în bună parte cu corpusul utilizat de noi), Gheorghe (2016) prezintă următoarea statistică pentru diviziunea inversiune / structură neinversată pentru interogația totală: 70% inversiune / 30 % structuri neinversate. E drept, Gheorghe (2016) ia în considerare și întrebările totale negative (92); am subliniat mai sus ideea că negația blochează în general inversiunea din motive care țin de localitatea deplasării verbului, astfel că se poate aduce o obiecție împotriva statisticii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Pe lângă rezultatul că inversiunea nu este o strategie exclusivă de focalizare, o serie de argumente precum următoarele conduc către această idee: alternanța în context a formelor inversate și a formelor neinversate, cu aceeași valoare discursivă - în exemplul (99c) (repetat mai jos) se observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
precum următoarele conduc către această idee: alternanța în context a formelor inversate și a formelor neinversate, cu aceeași valoare discursivă - în exemplul (99c) (repetat mai jos) se observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța asertivă; restricția inversiunii la contexte finite (cu excepția gerunziului, unde ridicarea V-la-FIN este obligatorie și se leagă de verificarea morfologiei gerunziale); asimetria

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
p.) 468 8 476 98.32% 1.68% Total secol 18 1335 44 1379 96.81% 3.19% TOTAL sec. 16-18 2856 268 3124 91.42% 8.58% Interpretarea datelor Analiza globală arată o proporție de 91.42 structuri V-la-I (neinversate) la 8.58 structuri V-la-C; în termeni informali, circa una din zece structuri cu auxiliar se inversează. Mai interesantă ni se pare însă analiza pe secole. Comparația între secolul al 16-lea și secolul al 17-lea arată, în mod

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în secolele al 16-lea și al 17-lea, inversiunea își schimbă parțial contextele de apariție (cel puțin după coordonata propoziție principală / propoziție subordonată). Rata inversiunilor scade însă în secolul al 18-lea; proporția globală este de 96.81 structuri neinversate la 3.19 structuri inversate; în termeni informali, circa una din douăzeci de structuri cu auxiliar se inversează, fapt care contrastează cu secolele anterioare (una din zece structuri în secolul al 16-lea, respectiv una din cinci în secolul al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-lea suprind texte cu o proporție ridicată a inversiuni, cum ar fi CM.1567 (28.79%), DDL.1679 (27.38%) și, poate cele mai interesante, LC.~1650 (55%) și Fiz.1693 (56.25%) în care rata inversiunilor depășește rata structurilor neinversate (45% și, respectiv, 43.75%); numărul mic de structuri perifrastice de tipul celor analizate (20 în LC.~1650 și 32 în Fiz.1693) diminuează într-o oarecare măsură caracterul spectaculos al proporției inversiunii în aceste două texte. Relevanța analizei statistice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sale reduse; considerăm că, deși reziduală, atestarea în foarte multe texte vechi, inclusiv în colecția de texte originale de secol 16, stă mărturie pentru un fenomen real al limbii vechi 46. Dragomirescu (2014) întreprinde o comparație cantitativă între structurile canonice (neinversate) cu auxiliar, inversiunea auxiliarului și dislocarea structurilor cu auxiliar (e.g. (144a-c)) și arată că structurile cu dislocarea formelor compuse cu auxiliar apare cel mai rar - deci este opțiunea cea mai reziduală -, însă există atestări numeroase ale fenomenului până către sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ulterior gramaticalizate ca viitor sau condițional în limbile romanice. 31 Zafiu (2016) propune și segmentarea fi-reaș pentru exemple de acest tip (reaș < vreaș); pentru discuția de față, segmentarea alternativă acoperă același fenomen, i.e. inversiunea auxiliarelor între ele. 32 În structurile neinversate, semiadverbul mai prezintă proprietățile de linearizare canonice, caracteristice și românei moderne: apariție între pronumele clitic și verbul lexical (i) sau între auxiliar și verbul lexical (ii), distribuție specifică și altor semiadverbe (iii). (i) a. eu memaiveseliiu de Dumnedzău (PH.1500

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ar încălca sub nicio formă): Să mergem sau sănu mergem? 40A se observa și exemplul (118c) în care obiectul direct este reluat de o formă pronominală tare neprecedată de prepoziția pe. 41NB. Propoziții V1 sunt atestate frecvent și în structuri neinversate: (i) Să să știe cum amu fostu eu Crăciun de Negreni moștean, descălecători pomântului, cu Dan și cu Ion și cu Balotă [de?] am împărțit moșiia în 4 părț ca frații. Decii, eu, Crăciun, m-au ajunsu vreame de [n

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]