167 matches
-
purtat pe ai alcuiva, pe care nu îl mai iubesc...iar EL îi așteaptă desigur de la o altă nimfa.... C’est la vie! Oare unde mi-ar placea mai mult să mă înscriu? La a fi o femeie adevărată, dar neiubită, doar pentru a fi ADEVĂRATĂ? Sau să fiu doar o femeie....Zână, nimfa, prințesa.... Imaculata fecioara... dar iubita... Nu mă pot hotăra...totuși aș vrea să fiu păstrată în minte, să nu pot fi scoasă din minte. Să fiu prima
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
La început cu o bucurie de nedescris./ Dar mai apoi văzând cum îngheață/ în răcoarea dimineții/ Repede a vrut să se întoarcă/ În sicriul singurătății". În fine, strofele 1, 3 și 4 din Singurătate, iar din Speranța, "sufletul atât de neiubit" cât și versul de încheiere, acceptate, cum spuneam la început, nu pentru originalitate ci pentru intensitatea greu de descris a trăirii. De aceea simt că ar fi prematur să vă îndemn a nu mai folosi niciodată de acum încolo, în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
în scenă eroii meniți a le proba: "Statutul de bastard, rod al păcatului, al legăturii nelegiuite sau al plăcerii interzise, cristalizează o întreagă mentalitate retrogradă, dar neîndoielnic prolifică, ilustrată de numărul mare și varietatea exemplarelor. Soarta bastardului și a copilului neiubit, în general, este prilejul unor analize de mare finețe a relațiilor matern/ patern-filiale, cu o tentă de mizantropie insuficient decantată, încît iscă îndoieli seducătoare și intonații morale dintre cele mai neașteptate. Bastarzii, elemente perturbatoare, ca și avortonii sentimentali - am numit
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș?ț Și lucrurile vor continua să se degradeze, cu un fel de vervă funestă. Bucureștiul este un oraș neiubit. Nu-l mai iubesc cu adevărat nici bucureștenii (de altfel, tot mai puțini), nici primarii lui, în genere nebucureșteni. Nici eu. Îl parcurg adesea ca pe o amintire dureroasă, ca un pariu pierdut." Matei Călinescu, în interviul luat de Laura
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
altă rugăciune în altar slujit de doi îngeri care se fac sînge pe spinarea albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată și-odată. Despre viața particularî & glorioasî a pîrului meu Părul meu a început să albească de la 14 ani, În semn
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
săturase în subconștientul ei să mai privească lumea în față, o lume frumoasă, poate, pentru unii, dar cumplit de hîdă și amenințătoare pentru alții, cei bogați în ani dar săraci la minte, la suflet și la pungă, cei bolnavi, cei neiubiți și singuri, nevolnicii care nu prea mai au de ce să se bucure... (Reflecțiile astea suplimentare le păstrasem, desigur, pentru mine.) - Sigur că da, cum să nu cred, e lucru sigur, fusese răspunsul interlocutoarei, chiar dacă neînsoțit, ca mai tot timpul în
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
discussants are oppressed by a subconscious suspicion that we are really saying precisely nothing and that this nothing will stând up aș conversation only if we say it elaborately? Concupiscenta neologismelor folosite de D-l Stânga îmi pricinuiește silențiozitatea. Adică neiubită o femeie este înecata de tusele banalității sterile ale unui biet accesoriu. Drăguț spus, dacă stai și te gandesti bine. cam ai dreptate. ce-o fi cu domnul Pleșu. “Pleșul” era să scriu, poate ca să-i arăt sincer că-l
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e acolo, e și aici, e și în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e acolo, e și aici, e și în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ce era de cucerit, și acum, la crepuscul, simte gustul zădărniciei; pentru binele imperiului, vrea să lase puterea unui bărbat puternic și necorupt, Maximus, un general care a condus legiunile romane spre victorie, prin felurite ținuturi barbare. Dar Commodus cel neiubit află de hotărîrea împăratului și, după o criză de gelozie filială, își îmbrățișează părintele pînă cînd îl sufocă, transformînd îmbrățișarea împăcării într-o îmbrățișare a morții! (scenă teatrală, dar nu în sensul peiorativ al termenului). Or, în pagina de istorie
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
istoria multimilenară a locuitorilor de pe aceste meleaguri. (Cu toate astea, prin legislația noastră fără egal în Europa, circa 20% din pământul sfânt al țării, deja a încăput în ghearele străinilor!) Te uiți în jur și te minunezi cât este de neiubit din pricina nevalorificării acest pământ îndelung jinduit de alții. Iar apele sunt pângărite și pădurile decimate. De pildă, în pădurile din județele Covasna și Harghita își face mendrele megaescrocul Verestoy Attila, senatorul udemerist poreclit Cherestoy Attila și „groful defrișărilor”, încât te
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
XIII. CÂNTEC PĂRĂSIT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. Cântec părăsit M-ai ocolit pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să moară De-atâta plâns, de neiubit. În morile ce le-am vânat Răsună acum un cântec trist, Eu nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU LUMINA VERII
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
nu murise la a ei născare, Trăia pentru vecie într-un boboc de floare. Prințesa clipelor mergea-n piciorul gol, Pe un cadran de ceasuri, pe spatele-i un stol De păsări ce-i purtau ca trenă, infinitul, Pe care “neiubitul” caligrafia “iubitul” Și vine vreme-n care de nuntă-i gata casa, Tot timpul lumii ăsteia își aștepta mireasa, Atat de fragedă, fragilă și unică părea, Încât lumina lumii din bolți se prăbușea, Vorbea tot ne-nțelesul și își găsea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mamă nu murise la a ei născare,Trăia pentru vecie într-un boboc de floare.Prințesa clipelor mergea-n piciorul gol,Pe un cadran de ceasuri, pe spatele-i un stolDe păsări ce-i purtau ca trenă, infinitul,Pe care “neiubitul” caligrafia “iubitul”Și vine vreme-n care de nuntă-i gata casa,Tot timpul lumii ăsteia își aștepta mireasa,Atat de fragedă, fragilă și unică părea,Încât lumina lumii din bolți se prăbușea,Vorbea tot ne-nțelesul și își găsea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
serii glonțul iubirii, Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă. Silvana Andrada Tcacenco
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
serii glonțul iubirii,Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii,Tradată e viața pe notele noptii fără de lună,În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ,Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu,Căci toamna e veștedă privită prin geam,Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă,Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am,Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă.Silvana Andrada Tcacenco
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine când și când? Plânsul îl surprinde; neiubit, trezindu-se iubind. O pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și se plimbă-n voie... iar în zori... se-adună. E o logică în toate! Omul vine... stă... o clipă se trudește... --atât cât poate-- apoi...pleacă, --uite-așa--
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
La mare lină sau furtună, La început si la sfârșit, La ce iubești la ce-ai iubit... Iar mai apoi privește cu iubire spre durere Si milă-ți fie de al ei parcurs, Căci nu primește, numai cere, Ceva de neiubit ceva deja distrus. Privește cu-nțelegere spre rău Și-ndrumă-l să-și găsească singur calea De a se prăvăli în propriul hău Și de-a-ți elibera ție cărarea. Privește la miracol și minune, Privește la frumosul interzis, Atât ți-
PRIVEȘTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378177_a_379506]
-
se ruga de sănătatea alor săi oricine venea la fântână. Toți spuneau că apa de la troiță era a mai bună apă din sat, că, bând din ea, bolnavul se întrema, sănătosul se împuternicea. < > se ruga la ceas tainic și fata neiubită, și năpăstuitul de greutăți. Acolo își găseau alinare și speranțe toți. < > se adunau flăcăii satului să plece cu uratul de sărbători sau pe la porțile fetelor de măritat, ca să le fluiere ori să le doinească. Troița era suflet în sufletul satului
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
grație. O mică anecdotă în versuri: un lup aleargă prin sat să fure copii plângăcioși; un om sărac vrea să-i vâre în sac pe micuții care nu se poartă bine; mai grav, un negustor bogat vrea să cumpere copii neiubiți de mamele lor! Trebuie imaginată reacția micilor ascultători față cu asemenea temeri; de trei ori, mama povestitoare spune: "și-a venit la noi la poartă", liniștindu-și odrasla: "A venit un lup din crâng / și-alerga prin sat să fure
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
se înfățișează și dragostea, de data aceasta la polul opus, cel al unei călduri insuportabile, de sorginte infernală: "Pe legea mea, fierbinte era aerul și roșu / și noi respiram roșu în cuptorul de cărămidă / țintuiți în fără-de-cuvinte și numiți iubiri neiubite // ... fără o logică a sentimentelor cu fiecare cărămidă / luată în mîini ne zideam alte trupuri și zilele toate / deveneau mai tinere // ... cu lăcomia brațelor ne șlefuiam și tremuram precum aerul: / îi tremurau coapsele încordate și cercul magic, / roșu îmi tremura
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
expediția împotriva Samosului, face parte din comitetul de salvare publică după dezastrul expediției din Sicilia. Euripide se naște în 484, într-o familie înstărită, primind o bună educație, având propria sa bibliotecă. Nu se cunosc multe date din biografia autorului, neiubit de public, retras din viața cetății, recunoscut abia în 405, la un an de la moarte, când i se acordă premiul întâi. Un alt moment în care viața cetății îi aduce laolaltă pe cei mai mari dramaturgi ai Antichității grecești îl
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm, pe când
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]