2 matches
-
palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele (i, e, o, u) sunt fie anterioare, nelabializate: e, i, fie posterioare, labializate: o, u. Ele nu pot forma singure silabe, intrând alături de vocale în componența diftongilor și a triftongilor: tei, seară, soare, nou, a-ri-pioa-ră, tăiau etc. Consoanele din limba română (b, c, d, f, g, h, j
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]