71 matches
-
Atunci cînd rămîne rigidă, prostia se numește stupiditate, încredere în sine (așa cum se pomenea în discursuri oficiale), instalată veșnic în obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
o tradiție). La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de libertate-rigoare determinată prin gradul de originalitate lingvistic-muzicală a concepției componistice, capătă un efect paradoxal: cu cât compozitorul se propune mai discret (retras) prin notație, cu atât instrumentistul va interpreta mai neliber (disciplinat), alunecând (aparent salvator pentru el) în tradiția din care provine, in extremis putând chiar eșua în raport cu intenția compozitorului de a se extinde în/prin competența de libertate creatoare a celuilalt (presupus ca) interpret. Invers, cu cât notația componistică este
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
E mare lucru ăsta, să poți greși, fără să te certe nimeni, să greșești fără teamă! Amănuntul acesta mă ajută și în viață, a conchis ea înțelept. Câtă dreptate are! Abia în clipa aceea mi-am dat seama cât de NELIBERI suntem. Ne temem în permanență să nu greșim: la serviciu, în familie și de aici o sursă continuă de stres. De ce ne facem atâta rău singuri, oare cu bună știință? Traduceam în camera mea când, deodată, s-a auzit alarma
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
reproduce unele poezii de Radu Gyr, care circulau printre deținuți. Numele acestuia, al altora nu figurează însă. Un fugar din marea închisoare a adus, probabil, memorate, versurile din mica închisoare. Mircea Popescu le reproduce cu compasiunea celui liber pentru cel neliber. Scrie, apoi, despre Paul Goma, "primul în Italia", în 1972, în "Fiera Letteraria", ne spune Roberto Scagno. A fost interesat de unele publicații literare din România, la "Gazeta literară" și la "Viața românească" era abonat, cum citesc emoționat într-o
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
și aportul unor reprezentanți de seamă ai vieții cultural-științifice și politice ai națiunii române, de pe ambele versante ale Carpaților, animați de profunde sentimente patriotice. Grație lui N. Iorga se intensifică legăturile spirituale între românii din toate provinciile istorice libere și nelibere. El devine unul din cei mai pasionați și mai neobosiți cercetători ai trecutului Transilvaniei și ai Bucovinei, efectuând numeroase călătorii pentru investigarea arhivelor și a documentelor din aceste provincii istorice, pe baza cărora avea să întocmească lucrări de referință privind
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
în plină desfășurare. Că, de, boborul trebuie pregătit/ademenit fie să-și dăruiască votul (de parcă rezultatul scrutinului ar depinde de el!), fie - după caz și împrejurări - să și-l vândă pe beri, mititei și alte cele. Din presa noastră profund neliberă (dar există undeva în lumea asta presă mare și liberă?) am aflat că nu numai pe meleagurile sighetene campania electorală este în toi de aproape două luni, mai precis de la desemnarea catindaților (repet, totul se face la limita driblării legii
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
și acte de oficiere pe măsura lor. Cultura unei școli e o țesătură complicată ce trebuie „vertebrată” În jurul unor valori fundamentale, care consonează cu spiritualitatea de bază a unei societăți. O școală În care se profesează arbitrariul și voluntarismul este neliberă și fără „conștiință” (grupală, comunitară sau identitară). În fond, nu tot ceea ce se petrece În școală e pe placul tuturor. Găsim la tot pasul „marginali”, „excluși”, „izolați” și la română, și la matematică, și la istorie, și la religie... Nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este dovedit de o serie de fapte și considerații. De pildă, "rumân" este denumirea etnică a neamului nostru, este numele vechi și popular al acestuia-român este forma nouă, modernă. În același timp, forma rumân este sinonomă cu aceea de țăran neliber, care are stăpân. Procesul prin care numele etnic a dobândit accepțiunea socială a avut loc înainte de întemeierea statelor de-sine-stătătoare (medievale). Concret, susține C. C. Giurescu, în vremea în care slavii cuceritori au ocupat Dacia (nordul Dunării) ei au luat în stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării) ei au luat în stăpânire (supus) populația romanică de-aici. Vlahii și Vlașca sunt denumiri date de slavi. În momentul ocupării ținuturilor noastre, a doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
venituri mari sau/și prestigiu ridicat, trăind într-o lume asemănătoare cu cea occidentală, la intersecția ei și la asocierea banului cu putereaxe "„putere". Dar această „lume nouă” se formează în condițiile unui capitalismxe "„capitalism" clientelar, cu o piață încă neliberă, cu statulxe "„stat" ca principal client și furnizor, cu relații profund inegalitare. În această lume, susține Vladimir Pastixe "„Pasti,Vladimir" (pp. 199-201), se conturează nucleul dur al patriarhatului viitorului: este lumea unei elite a oligarhiilor masculinexe "„oligarhii masculine" care aproape
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
unei elecțiuni ulterioare. Ceea ce a fost dat nu poate fi refuzat și, laolaltă cu toate celelalte limite ce alcătuiesc cercul în care ea se manifestă, libertatea are un caracter natural: ea este rezultatul unei conferiri neprovocate și a unei primiri nelibere. Omul primește libertatea de dinaintea libertății sale. Liber în esența sa, el nu este liber la nivelul instituirii sale ca ființă liberă. El este un produs liber, și astfel - nicicum amestecat în conferirea propriei sale libertăți.* Fondul intim-străin Așadar, "altcineva" sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cât de mare este povara lui "a fi" și cât de puțin liber sânt tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sânt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi, în frică sânt cel mai neliber. Povara lui "sînt", sensul lui adânc gravitațional, se dezvăluie în întregime în frică. În frică sânt dar nu sânt liber, și astfel, omenește, nu sânt De aceea frica deschide totodată către forma cea mai înaltă a libertății: doar în măsura în care ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate fi decât "cel mai însetat de libertate". "Cel mai puternic" și "cel mai supus" sânt astfel cel mai aproape unul de altul. Așa cum cel mai puternic se știe cel mai liber, cel mai supus se recunoaște drept cel mai neliber, și astfel drept cel ce dorește mai crâncen libertatea. Cel mai supus va fi și cel mai grabnic eliberat, pentru că, recunoscând cel mai mult autoritatea, el va fi cel mai mult sporit în libertatea lui. El este cel mai liber
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă-supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sânt prinși și blocați în proiectul unic al perpetuării puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o per-versiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, "cel mai puternic" și "cel mai supus" au devenit acum "cei mai neliberi". Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă-supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucît anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiecărui eu - îl "hotărăște" -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune "la mijloc", în zestrea de libertate impersonală a unei societăți. Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin "alegeri nelibere", însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă un destin colectiv. În acest caz, când un popor își pierde libertatea împotriva voinței sale, răspunderea și vina nu sânt colective și ele revin doar celor care l-au obligat să intre într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
temeinic, în special în ceea ce privește procesele de proprietate de moșie și hotare, stabilirea hotarelor unui sat nou care se întemeia sau a unei prisăci. Tot obiceiul stabilea și ce obligații în dijmă și în muncă aveau rumânii, adică țăranii neliberi, față de stăpânii lor. Aceste prețioase documente istorice vechi de drept cutumiar românesc din Moldova, deși sunt de proveniență feudală, ne relevă dimensiunile unei civilizații tradiționale sătești de mare importanță și ale unei culturi populare de o înaltă valoare creatoare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mulțumiți de virtuțile scopurilor înalte pe care și le-au asumat, pierd din vedere realitățile practice din teren" (Viitorul libertății, p. 234). Astăzi, potrivit aceleiași fundații Freedom House, doar 25 din cele 192 de țări ale lumii sunt declarate total nelibere, ceea ce înseamnă că libertatea pe glob a făcut progrese importante în ultimele decenii. Multe țări cunosc mixturi bizare de libertate și tiranie, cum e Rusia lui Putin, cum e puternica Chină, cum e India, care a făcut progrese substanțiale, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
viețile noastre. În casele multor români acestea mai există, din păcate, și astăzi. Nu trebuie să uităm că nici o societate adevărată nu se poate ridica pe exproprierea libertății cetățenilor ei. Nicio bunăstare nu e posibilă într-o societate de oameni neliberi. Poate că răul cel mai mare pe care l-a făcut comunismul este ignorarea rostului libertății pentru ființa umană. Numai că instituțiile libertății democratice nu funcționează de la sine. Orice mașinărie administrativă, ca să funcționeze, are nevoie de oameni calificați nu numai
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În schimb, ele pot fi descrise așa cum o fac inițiații pentru lumile eterice ale "ierarhiilor divine", în care răul, de exemplu, poate fi cunoscut (din afară, la nivelul altor lumi), dar niciodată activat la nivelul propriei lumi. O paradoxală "libertate neliberă" însoțește existența acestor "locuitori ai cerului" (îngerii, bunăoară), care cunosc răul dar sînt incapabili (neliberi) să îl facă. Putem conchide, așadar, că răul (ca realitate radical opusă binelui) este prezent doar acolo unde un anume stadiu (de obicei involuat) al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
divine", în care răul, de exemplu, poate fi cunoscut (din afară, la nivelul altor lumi), dar niciodată activat la nivelul propriei lumi. O paradoxală "libertate neliberă" însoțește existența acestor "locuitori ai cerului" (îngerii, bunăoară), care cunosc răul dar sînt incapabili (neliberi) să îl facă. Putem conchide, așadar, că răul (ca realitate radical opusă binelui) este prezent doar acolo unde un anume stadiu (de obicei involuat) al devenirii îl impune. Și, se pare, că la nivelul de evoluție al existenței umane această
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
240 10.2. Schimbarea cumulativă în Produsul Intern Brut. 1990-1997 / 247 10.3. Traiectorii alternative ale sprijinului pentru regim. 1993-2005 / 248 10.4. Traiectorii contrastante în evaluarea regimurilor / 264 LISTĂ DE TABELE 1.1. Țări post-comuniste libere, parțial libere și nelibere / 35 2.1. Caracterizarea regimurilor alternative / 43 3.1. Căi alternative către democrație în Europa / 65 3.2. Noi democrații apărute în lipsa constituțiilor / 78 3.3. Căi alternative de ieșire din comunism / 82 4.1. Sondajele BND III / 110 5
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
parte, în afara momentului alegerilor, evitîndu-se astfel supra-simplificarea electoralismului. Deoarece pozițiile pe scările drepturilor civile și politice sînt asemănătoare, regimurile pot fi clasificate pe o scară unică a libertății de 7 puncte și grupate în trei categorii: libere, parțial libere și nelibere. Regimurile libere constituie două cincimi din toate regimurile din lume, la ora actuală (vezi figura 1.1). Nivelul de libertate variază de la democrațiile stabile anglo-americane și vest-europene pînă la țări post-comuniste cu standarde noi, dar încă nesigure, cum ar fi
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]