34 matches
-
o anumită măsură deșartă și o pânză ciudată (trebuie să spunem că pictorul e destul de talentat) intitulată "Păpușa beată" și chiar înfățișând o mare păpușă căzută răsturantă oarecum indecent într-o ogradă acolo în Siberia sovietică. Omului se pare Suprema nelibertate e să conștientizezi că există infinitul ca neatingere de limită de scop Lumea imită (simulează) libertatea ce nu se poate reflecta în nimic dat fiind că infinitul-nefiindul exclude prezența oglinzii Din toate astea până pe la cincizeci de ani omului i
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
Mediu, afirmând despre această felie de cultură europeană că reprezintă perioada animală a istoriei omenești, zoologia acesteia. Cât tembelism, atâta prefăcătorie. Nu mai departe decât zilele trecute am auzit încă sintagme de tipul: epocă întunecată, perioadă obscură ori democrație a nelibertății. Adevărul e că, din acea perioadă a feudalismului luminat, începe aventura artei europene de orientare creștină. Ascultați muzica școlilor de la St. Martial de Limoges sau Notre-Dame de Paris și veți simți bobârnacul pe care călugării-cântăreți din aceste dioceze l-au
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să li se deschidă ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește despre prizonierii care ne conduc." Uimitor este până
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
atât dorești mereu să te unești și mai mult. Urcușul e făcut necesar nu numai de nesfârșirea lui Dumnezeu, ci și de firea noastră făcută pentru infinitate, neîmpăcată cu viața în îngustime, în Norme de redactare repetiție, în monotonie, în nelibertate. De aceea, nu ne putem opri la nimic din cele multe, care se îngustează unele pe altele. Tot ce atingem pe pământ fiind finit, iar firea noastră fiind făcută pentru infinitate, nu se poate mulțumi cu nimic finit. Aceasta face
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în care tensiunea căutării, sub semnul căreia viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime". Așa cum se cuvine pentru o natură introspectivă. în chipul specific al istoriei, ieșirile peste hotare ale poetei au fost, înainte de 1989, rezultatul unui conflict între "nelibertate și noroc", deoarece depindeau de "suspansul nesfîrșit" al obținerii sau al refuzului vizei în chestiune. Circumstanță ce intensifica satisfacția plecărilor spre alte orizonturi pînă la alura de miracol: "Așa se face că lumea pe care am văzut-o eu a
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că oamenii își doresc adeseori în viață să fie aserviți, adică supuși unor influențe care, ghidîndu-le viața, îi scutește de efortul de a alege singuri. Din acest motiv, a sta sub o influență e condiția educării și totodată e sursa nelibertății: „Faptul de a avea autoritate înseamnă să dispui de o astfel de excelență într-un anume domeniu, astfel încît cel care o recunoaște este influențat, însă această influență este foarte diferită de influența de dominare, deoarece aceasta îl va influența
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5995_a_7320]
-
prin decizia lor judecătorii au apărat democrația de alegători. „S-a făcut o clipă dreptate. Dar cât vor dura cei zece ani? N-a rămas în picioare un tărâm al urii și psihozei, un imperiu intoxicant al propagandei, corupției și nelibertății? Se poate apăra democrația de alegători?, scriu analiștii Deutsche Welle. „În ciuda deciziei de condamnare, analiștii de la Deutsche Welle cred că Dan Voiculescu a lăsat în urma sa un imperiu al presei de propagandă. Agresarea unor jurnaliste de către suporterii Varanului, incitați prin
Deutsche Welle: Condamnarea lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, o decizie prin care judecătorii au apărat democrația de alegători [Corola-blog/BlogPost/92922_a_94214]
-
șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvîrli cartea cît acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru alții. Ar mai fi de adăugat că printr-o corectă comparație, incompetența antedecembristă ni se prezintă azi ca fiind mai lesne suportabilă ca cea postdecembristă. Din următoarele două motive: 1) Este adevărat că politica promovată de partidul bolșevic țintea nelibertatea și sterilizarea intelectuală, dar tot așa de adevărat este că țara nu era înglodată în datorii externe, că șomajul era cunoscut pe aceste meleaguri doar din citite și auzite și că tot românul putea sta liniștit în ceea ce privește locul de muncă
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
de ființare este Dumnezeu: „Fiți dar voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Mt. 4, 48) . A face bine celui ce îți face bine și a răspunde cu rău celui care îți face rău dovedește o stare de nelibertate a omului. Acesta nu este liber deoarece, în făptuirea lui îl are ca reper pe celălalt și în funcție de cum se comportă acela se va comporta și el: faptele nu vor izvorî din adâncul ființei sale, ci vor fi determinate de
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
rând pe rând și rând cu rând, pe motivul moral că, îndeosebi între 5 martie 1998 și 8 ianuarie 2003, s-au etalat abjecții ascensionale făcătoare de carieră infinit mai grețoase critificțional, strigătoare la cerul înstelat, decât cele săvârșite în nelibertate bolșevică și estimare a eternității totalitare. Există azi chiar un fel de REPER practic de prescripție în chestiunea colaborării cu Securitatea, iar megaintelectualul Adrian Marino văzurăm recent că a beneficiat total de el: it's complicated. Acest moment e bine
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
de colo, și individualitatea etnică a românilor suplantează tot ce întîlnește în cale și câștigă, prin muncă, țări întregi. Din aceste fapte, dovedite prin sute de documente, se arată, întîi, că românii au fost un popor pururea liber și că nelibertatea e de-o proveniență foarte târzie. În Ardeal și în Țara Românească glebae adscriptio e introdusă, din cauze curat temporare și de oportunitate, de Mihai Viteazul. Al doilea, se dovedește că era un popor ce respecta dreptul altuia cu sfințenie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apoi", faptul că acest "mai apoi" îi aparține și este hotarul adăugat prin hotărârea sa - creează originalitatea ființei lui și conferă însuși faptului de a fi o originalitate în genere. Dumnezeu sau natura, sau societatea au hotărât, cu libertatea lor, nelibertatea hotarelor mele; ei m-au hotărât "de dinaintea mea". Dar este rândul meu apoi să hotărăsc, cu libertatea care mi-a fost hotărâtă, alte hotare, hotarele hotărârilor mele. Hotărârea este trecerea hotarului în registrul libertății, "punerea" lui - ca expresie a conștiinței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
confruntării cu aceeași limită absolută toate viețile devin egale. Datorită destinului oamenii ajung inegali în fața morții, căci posibilitatea administrării felurite a lotului finitudinii dă o șansă de originalitate fiecărei vieți în parte. Destinul reprezintă exersarea maximei libertăți în cadrul finitudinii ca nelibertate supremă. * Disfuncțiile libertății în raport cu realizarea destinului pot fi determinate ca maladii de destin. Maladiile de destin (lenea, ratarea, eșecul etc.) sânt generate nu de absența libertății, ci fie de refuzul de a o utiliza în direcția creării unui destin, fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sânt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat, înseamnă că începutul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat. Dar ce să mai vorbim asupra acestei materii? Prin pripirea celor crescuți de mici copii la Paris ni s-au îngreuiat preste măsură lupta pentru existență, libertățile nu sânt decât tot atâtea forme de nelibertăți, căci liber nu e decât omul ce trăiește din munca productivă a mâinilor sale. Numai acela e în stare de a aproba binele unde-l vede si munca temeinică. Dar cei cari își fac din ponegrirea meritului, din calomnie și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
măsuri definesc libertatea de tip comunist: libertatea de a adera la partid, de a fi controlat, de a fi supus, "libertatea de a nu fi liber, libertatea de a nu declara că albul este negru, libertatea de a-ți numi nelibertatea libertate"289. III.3.2. Structura cronicilor Pentru a indica formatul cronicilor literare, am separat discursul critic de polifonia discursului general. Cel din urmă reprezintă un amestec pertinent de cultură, politică, istorie, sociologie, emisiunile acoperind întregul areal al manifestărilor umane
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
lor firească este lipsă de caracter, ascuțimea lor critică este doctrinarism, spiritul pozitiv este lipsă de profunditate. Dacă germanii ar fi bătuți, iată cam cum s-ar schimba numirile pentru aceleași lucruri: ceea ce numesc profunditate ar numi pedanterie, stricteța statului nelibertate, idealismul nerozie, religiozitatea bigotism, armata militarism. În faptă nu esistă decât vicii, însă starea de măgulire în care se află un popor, în care se pune el și-l pun alții, îl face ca să deie numiri pompoase viciilor sale, căci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
premeditat, lipsit de sălbăticie, de degringolada bețiilor sexuale, devine astfel însăși demnitatea noastră. Judecătorul Suprem ne va iubi sau ne va urî așa cum încercam noi a ne ridica la cer. Rectilinii. După ce ne naștem fără voia noastră, venind din țara nelibertății, asta ne-ar mai lipsi pentru a fi total compromiși. Să așteptăm cu servilism mîntuirea cerșind vre-un favor!” Doctorul se apucă cu mîinile de cap. „-Dumnezeule!”-spune el. „-Tu chiar crezi că pe lumea asta există ceva care cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
avea o singură opinie, tot a stăpânirii, libertatea de a rosti un singur discurs - al stăpânirii -, libertatea de a te supune, libertatea de a nu fi liber, libertatea de a declara că albul este negru, libertatea de a-ți numi nelibertatea libertate." (Unde scurte II, p. 236) Ce a însemnat vocea Monicăi Lovinescu pentru scriitorii români o poate spune fiecare dintre ei. Confirmarea absolută a reușitei literare venea pe calea undelor de la Paris, cărțile elogiate aveau succesul asigurat la un public
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
căuta să muncească și să înflorească, să se azvârle toată asupra puterii statului, ca să domnească. Răul esențial au fost că se-mulțeau trebuințele fără a se înmulți producția sau fără a se urca în mod considerabil valoarea ei; inegalitatea claselor și nelibertatea, apoi neparticiparea la guvernul țării erau rele cu totul neesențiale. Dați-mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie sănătoși și avuți, îl prefer statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri și bolnavi. Mai mult
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lucrare Însă, Despre limită, destinul apare drept o celebrare a secvenței de depășit, de atins și el reprezintă răspunsul paradoxal al individului conștient de limita de nedepășit a morții. Pentru Liiceanu, destinul devine exersarea maximei libertăți În domeniul finitudinii, ca nelibertate supremă. În același sens meditează - deși mai puțin crispat - Andrei Pleșu, În Minima moralia. La el, destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin. Aceasta este conformația noastră nativă, laolaltă cu ambianța În care ea este obligată să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
apoi“, faptul că acest „mai apoi“ îi aparține și este hotarul adăugat prin hotărârea sa - creează originalitatea ființei lui și conferă însuși faptului de a fi o originalitate în genere. Dumnezeu sau natura, sau societatea au hotărât, cu libertatea lor, nelibertatea hotarelor mele; ei m-au hotărât „de dinaintea mea“. Dar este rândul meu apoi să hotărăsc, cu libertatea care mi-a fost hotărâtă, alte hotare, hotarele hotărârilor mele. Hotărârea este trecerea hotarului în registrul libertății, „punerea“ lui - ca expresie a conștiinței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]