999 matches
-
are, aprioric și strict, o bază ideologică anume, că e pur și simplu ,străin de orice ideologie": , Imediat după căderea comunismului am crezut sincer că epoca ideologiilor s-a încheiat. Azi ea revine, în alte forme, mai insidioasă și mai neliniștitoare ca oricînd". El nu e un doctrinar: ia atitudine, într-o chestiune sau alta (subiectele sînt la ordinea zilei), cu și din cel mai pur bun-simț. Ca jurnalist, Cărtărescu nu-ți oferă revelații, doar siguranța unui punct de vedere pertinent
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
Pașadia, atunci Bergami va suna occidental, dar nu fals, căci surpriza sonoră e anticipată vizual. Prima imagine a lui Pașadia în roman e interpretarea, citirea semnelor de pe chipul său de către povestitor: "Ce frumos cap avea totuși! într-însul ațipea ceva neliniștitor, atîta patimă înfrînată, atîta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu glas tărăgănat și surd
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
faptul că PSD ar trebui să mai citească și Constituția, metafora premierului cu "ascultarea pămîntului" sună bine, poate, rostită de un cioclu de la Pătrunjel, dotat cu însușiri paranormale, dar nu în gura primului ministru. * Din ziarul BURSA desprindem o știre neliniștitoare pentru bucureștenii care locuiesc în imobile avariate de cutremure și cărora li se fac sau urmează să li se facă reparații capitale. Bursa citează funcționari ai Primăriei Capitalei care afirmă: Proiectele de consolidare sînt făcute de mîntuială. Firmele licitează cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
reconstruit și fantoma lui Lenin, care seamănă foarte mult cu piciorul fantomă, acela care doare încă multă vreme și după ce organul fizic a fost amputat, trebuie dislocată pentru reinstaurarea echilibrului simbolic și pentru deblocarea din captivitatea unui trecut spectral și neliniștitor. Aceasta, într-o perspectivă subtilă, necuantificabilă în vreun fel anume și necontrolabilă cu instrumente statistice sau de altă natură. Dar mai există și un argument rațional, de natură urbanistică, unul care privește exclusiv morfologia spațiului public și configurația lui estetică
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
uriașe mașini de de-semnificare realul devine un compost de materii reziduale, iar obscenitatea se definește ca o absență a sensului de care subiectul uman se contaminează prin "contabilizare"". Și încă: "Recuperabil doar ca istorie, realul nu este decît o neliniștitoare absență-prezență, astfel încît, "contabilizînd" evenimențialul, poeta nu obține decît un negativ al realului, care este, în esența lui, la fel de intangibil ca și semnificatul spre care este orientată vectorial operația de textualizare". V-ați lămurit? Mie îmi rămîn însă neclare două
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
permanentă sau de casă de vacanță. Toate aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
mîini nevăzute îi cotrobăiau, în buzunare, propriile haine foșneau ciudat, fără să i le fi mișcat nimeni, iar din temerea că mîinile acelea străine ar fi putut pune stăpînire pe el se ivi și crescu treptat o excitație plăcută, dar neliniștitoare, ca sfiala și teama de sine, emoția tot mai intensă, spaima plină de bucurie a unei căderi spre înalt: , gîndi grefierul și - sau așa își aminti după aceea, sau așa crezu că își amintește". Recapitulînd secundele, fu convins că a
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
literaturii, dar nu și cum îi văd prezentul și viitorul. Ce consideră perimat, le este destul de limpede. Care ar fi modelele de pus în loc, habar n-au. Sau vin doar cu sugestii generale și vagi. Sugestii, în al treilea rînd, neliniștitoare. Cititorul hîrșit care sînt nu așteaptă nimic bun de la ceea ce unii dintre literații de azi înțeleg prin literatură. Șocant pentru mine este să constat cîteva lucruri. Primul este un fel de oboseala de a citi care se reflectă în respingerea
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
Ion Ghica. El se găsea la București în lunile mai și noiembrie ale anului 1879, în "fevruarie"1880 și martie 1881. În iulie 1879, septembrie și noiembrie 1880, "ghenarie", iunie și iulie 1881, scrie de la conacul moșiei Ghergani. Funcția diplomatică, neliniștitoare pentru V. Alecsandri, după cum se vede din sfatul: "să te ferești de politică, politica fiind filoxera literaturii"nu l-a împiedicat să trimită de la Londra, unde se afla în calitate de ambasador, scrisori datate 27 iulie 1883, "fevruarie", iulie, august și noiembrie
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
pe alții care nu erau dolico-cefalo-blonzi. Stalin a umplut Gulagul cu milioane de oameni a căror vină era că sînt ceceni ori disidenți. Repetarea asocierii dintre ura de rasă ori de clasă și violența fizică sau doar verbală este profund neliniștitoare. Te uiți la obrazul de brută al rinocerilor actuali, bătăuși și agresivi, și auzi cît de precar vorbesc românește, dar cît de colorat înjură, și-ți spui în gînd întrebarea din finalul piesei Ucigașul plătit de E. Ionesco: "Ce se
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
El - Te simt ca și cum am fi, tu și eu, aripile unei singure păsări. Ea - E ciudat că mai putem comunica. Ar trebui să avem de-acum un singur glas. El - Va veni și asta." Teatrul lui Matei Vișniec este o neliniștitoare călătorie între două extreme. De la cinism la cruzime ("Intendentul - Dle General, morții cer să fie amestecați, dați printr-o uriașă mașină de carne, transformați în pastă și duși acasă astfel. Ca un tort uriaș. Și apoi fiecare familie n-are
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
a deschis sultanul la brîuri.// Am vrut forță armată. Gloria făcea semne/ departe după o sticlă mată, jivrată" (Petru). Cu un rol complementar intervine comedia principiilor. Ea se asociază cu un tablou suprarealist, din intenția de-a le surprinde haloul neliniștitor, iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență,/ despre lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu putea lipsi comedia eului, bizuită pe umilirea de sine, pe o farsă din care se degajă o stranie reconsiderare, o năzuință à rebours la spiritual, în care se simt
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de ani, eul liric - în loc să se resemneze cu constatarea că femeile spun multe extravaganțe - reacționează cu o rituală îngrijorare: „pe
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
grasă le adună, dereticînd, la ordinul afectuos protector al Poetului. Cînd toată lumea părăsește încăperea, poetul care nu mă privise pînă atunci, spune în direcția mea un „da” scurt. „Da, doamnă”, mai spune o dată, tot fără să mă privească, am sentimentul neliniștitor că nu poate să privească. O ocheadă furișă mă induce în eroare: curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
uriașă, un cîine lup sau dog german, în dreapta. Pînă la ieșirea din curtea imobilului, care, acum văd, seamănă mai mult cu a unui garaj, a unui atelier de tinichigerie, unde roiesc tot felul de inși îmbrăcați de lucru... Ies. Am, neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya, cum că orașul ar fi căzut pradă ciumei, iar porțile sale ar fi închise călătorilor. Oricît de neliniștitoare, aceste zvonuri au avut meritul de a mă apropia de ai mei, care au venit să mă înconjoare, așteptîndu-mi părerea în legătură cu ce se cuvenea să facem. Cîțiva călători aleseseră, se pare, să facă deja cale întoarsă încă din zori, fără
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
acopere marile suprafețe oarbe. Pentru că nu poți stă în- tr-o cameră albă decît dacă vrei să faci experiențe yogine, să deliberezi asupra capacității tale psihice și asupra puterii de a face față provocării vidului. Pereții goi sînt inacceptabili moral și neliniștitori metafizic; ei desocializează, la scară mică, si prefigurează cavoul, la scară mare. Or, tocmai aceste prefaceri atît de rapide din economia reală generează o dinamică extraordinară a actului artistic și a circulației obiectului de artă. Artistul, între frustrare și adaptare
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
categorizare a inefabilului: "prezență plăcută și de tip business" (RL 3875). Cea mai mare varietate de perifraze eufemistice se înregistrează, desigur, în câmpul prostituției ("masaj, companie", "companie discretă" etc.); anumite "prestări servicii" sînt în schimb incredibil de directe și ușor neliniștitoare: "Aveți de recuperat bani sau bunuri de la firme, stat sau persoane? Profesionalism și eficiență" (EZ 3345). În anunțuri apar din cînd în cînd obiecte de vînzare surprinzătoare: "baltă cu pește" (L 3854), "vindem struți familii sau cu bucata" (EZ 3345
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
acum, au fost doar simple repetiții pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen sau la absența unui gen. E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
viguroasă ilustrare a paradoxului lui Ravel. Ceas de ceas, zi de zi și în proporție de masă, vorba lui Lenin, cel mai mare ideolog din secolul XX, am avut dovada justeței unei teze pe cît de paradoxale, pe atît de neliniștitoare. Mă refer atît la programele de știri de la radio și t.v. sau la grupajele de informații din ziare, cît și la talk-show-urile și la articolele de analiză politică. Desigur, nu în totalitate. Excepțiile, care să confirme regula, au existat
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori și victime, pentru a evita clișeele justițiarismului (vinovăția nu e de-o singură parte) și pentru a da astfel câștig de cauză scrutării interioare plutind printre cele mai neliniștitoare incertitudini. Într-o literatură de poeți, cum e cel mai adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beșleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
în chip ciudat, aș spune, viața literară românească din 2007, cel puțin ca atmosferă, nu se deosebește radical de cea din 1934; ba chiar, în anume privințe (mă gîndesc la conflictele ideologice de fond), asemănările sînt izbitoare, producînd un sentiment neliniștitor, de déjŕ vu. Dar în chip și mai ciudat, Itaca lingvistică din care am scris cîteva cărți și din care scriu chiar aceste rînduri, nu are legătură, sau are doar o legătură superficială, cu ceea ce se înțelege prin noțiunea de
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice om, și nici peștele pe uscat, din final, prizonier și el într-un acvariu, al singurătății, al morții. Obiectele trăiau, ca și accesoriile, decorul însuși se însuflețea, neliniștitor, așa cum își imagina teatrul Ionesco... Toate trei, căci al treilea este chiar premiera despre care vreau să vă povestesc, Jacques sau supunerea, aduc publicul pe scenă, îl așează pe gradene, foarte aproape de actori și de tensiunea de acolo. Spectacole mari
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]